News Flash:

Portul dacilor

17 Noiembrie 2013
14623 Vizualizari | 0 Comentarii
Cele mai importante surse de studiere a costumului dacilor ramin a fi metopele monumentului triumfal de la Adamclisi (Dobrogea), basoreliefurile Columnei lui Traian (Roma) precum si fragmente de stele funerare descoperite pe teritoriul Daciei.
Аnalizind comparativ elementele costumului dacic si formele de port popular autohton, pastrate in colectiile muzeelor sau in lazile de zestre a bunicilor, se pot face concluzii foarte interesante. Poate fi observata o continuitate uimitoare a tipurilor vestimentare antice purtate de daci, modificarile in timp referindu-se doar la diversitatea materialelor utilizate si tehnologiile de prelucrare ale acestora.
Reprezentarile cioplite sau sculptate in antichitate, ii infatiseaza pe daci avind siluete robuste puse in valoare de vesmintele confectionate din tesaturi de casa, simple ca croiala, comode, lipsite de elemente decorative expresive. Un aspect important care trebuie mentionat este decenta costumului purtat de daci, lipsit de decolteuri sau volum exagerat.
Din descrierile lui Strabon aflam si despre felul cum aratau barbatii daci, care erau de statura inalta, „lati in umeri” si aveau „pumnii ca ciocanele de spart ziduri”. In majoritatea cazurilor dacii sint reprezentati purtind barbi si plete, potrivit moldovenii.md.
Populatia Daciei era compusa din nobili, oameni liberi si sclavi, astfel principalele documente asupra costumelor dacice atesta si unele deosebiri de rang. Nobilii aveau dreptul sa-si acopere capul cu o caciula de pisla cu forma tuguiata numita „pilos” sau „pileus” de la care li se trage si denumirea de „pileati”, in timp ce ceilalti „comati”, care formau grosul armatei, (taranii si mestesugarii) purtau parul lung „capillati”. O alta deosebire a tinutelor nobililor era centura decorata cu o pafta ornamentala la care era atasata sabia.
Siluetele vestimentare ale dacilor sint conturate cilindric, cu suprafete relativ mari innobilate in zona gitului si taliei de pliuri usoare formate prin incretire, acestea servind drept procedee de modelare a hainei. Vesmintele infasoara lejer formele corpului fara sa le muleze prea indraznet.
Analizind documentele vremii este dificil sa fie determinata cromatica costumului, putem doar presupune ca aceasta era sustinuta de nuantele naturale ale materialelor utilizate: nuante de alb-bej, griuri si brunuri – culoarea naturala a linii de oi. Materialele folosite pentru imbracaminte erau de provenienta vegetala precum cinepa si inul, si animala: pieile si blanurile.
Pentru a obtine tesaturile dacii practicau mestesugul tesutului dar cunosteau si diferite procedee de obtinere a materialelor textile prin impislire, prin care obtineau pisla utilizata mai ales pentru confectionarea bonetelor. Ulterior imbinarea tehnicilor de tesut si a celor de prelucrare prin piuare a generat obtinerea unor stofe cu calitati exceptionale si anume postavul. Tehnologiile rudimentare de obtinere a postavului de casa cunoscute in antichitate au fost practicate de moldoveni, pina la inceputul secolului  al XX-lea. In termenii locali aceste tesaturi sint numite: „aba”, „suman”, „siiac” etc.
Costumul purtat de barbati era compus din camasa de cinepa, lungimea careia era pina mai jos de genunchi. De regula camasa era cu mineca lunga si avea o croiala simpla fiind asamblata din fisii drepte de tesatura. Despicaturile din partile laterale ale camasii erau prevazute pentru comoditate in timpul miscarii. In zona taliei camasa era incinsa cu cingatori din piele sau textile (fringhii sau chingi inguste).
Barbatii asortau camasa cu pantaloni pina la glezne, destul de strimti, uneori foarte lungi si incretiti, formind cute transversale asemenea itarilor de lina, purtati de taranii moldoveni pina la inceputul secolului al XX-lea.
Haina exterioara purtata de daci, mai ales iarna, era un cojoc cu blana pe dinauntru sau pe dinafara. In acest sens poetul Ovidiu mentiona: „Trec bastinasii infofoliti in mitoasele blanuri” (Tristele, III, 10). Pe vreme rea, in afara de cojoace se mai purta gluga – ajustata in jurul gitului cu un siret si garnisita la terminatii cu franjuri.
Apanaj al pastorilor, gluga a rezistat in timp transformindu-se in costumul popular moldovenesc in manta cu gluga.
In picioare, dacii incaltau opinci legate cu nojite, ramase si ele in costumul taranesc de-a lungul veacurilor.
Costumul purtat de femei. Femeile mai ales cele din clasa privilegiata purtau capul acoperit cu o naframa legata peste parul strins in coc, pe cind cele din popor umblau cu capul descoperit. Exista insa si reprezentari ale femeilor care poarta parul pieptanat cu carare la mijloc si impletit in cosite. Tinuta eleganta, infatisata pe Columna lui Traian se compunea dintr-o rochie-tunica lunga, peste care era drapata ingenios o mantie larga, in timp ce imbracamintea comuna, reprezentata in reliefurile de la Adamclisi, era alcatuita dintr-o camasa de pinza incretita la git, de o forma purtata pina azi in Moldova, peste care este incinsa de la briu in jos o bucata de tesatura asemeni catrintei.
Un rol aparte in tinutele femeilor aveau bijuteriile si accesoriile vestimentare. Datorita calitatilor materialelor din care au fost confectionate unele din acestea pot fi analizate pe viu, deoarece sint pastrate in colectiile muzeelor lumii. Podoabele si obiectele din metal pretios gasite in sapaturile arheologice dau dovada de multa maiestrie si ingeniozitate.
Din fier dacii confectionau diferite accesorii pentru vestimentatie cum ar fi catarame, paftale, nasturi, fibule etc. Din materiale mai ieftine se confectionau podoabe destinate celor cu o pozitie sociala mai joasa, iar din bronz si aur celor din clasele privilegiate. Cele mai multe podoabe erau din argint si se foloseau pentru prinderea pelerinelor (atit la femei cit si la barbati). Femeile mai purtau in jurul gitului colane, margele din bronz, din sticla, iar pe miini bratari spiralice, lanturi, mai rar inele si cercei. Se considera ca podoabele scumpe erau purtate numai de cei avuti. Se practica si tatuajul, care era considerat semn de noblete.
In decorul podoabelor deseori sint reproduse imagini de fiinte umane si animale, motive vegetale sau fantastice, lanturi ornamentale obtinute prin impletire sau imbinari de inele, palmete si capete de animale stilizate.
Asortate cu costumul de forme simple cu o gama cromatica modesta bijuteriile si accesoriile vestimentare creau o imagine impresionanta accentuind prin stralucirea lor spiritualitatea puternica a dacilor.
Bineinteles ca pe parcursul evolutiei sale, costumul dacilor a adoptat si unele elemente din vestimentatia popoarelor conlocuitoare, reusind insa sa pastreze in marea lor majoritate piesele vestimentare locale: camasa incretita la git, catrinta, cingatorile, dar mai ales pe cele potrivite climei mai reci, ca bonditele, cojoacele de blana, opincile si caciulile tuguiate. Vestigii ale acestora mai pot fi admirate in tinutele buneilor de la tara, care pina in prezent au ramas credinciosi portului vechi.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

surse ostumului dacilor adamclisi dobrogea costumului dacic
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1683 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013238 (s)