News Flash:

Portul romanilor in urma cu 200 de ani

21 Noiembrie 2013
2313 Vizualizari | 0 Comentarii
La inceputul secolului al XVIII-lea, Anton Maria del Chiaro (secretarul italian al domnului Constantin Brancoveanu, care a stat 7 ani in Valahia) publica volumul “Revolutiile Valahiei.” Florentinul face o descriere a tarii in care locuise –realizeaza un tablou in care regasim asezarea geografica, bogatiile, saracia, credinta, obiceiurile alimentare, si, bineinteles, felul in care sa imbracau oamenii importanti ai tarii. Dupa moda turcilor, tara fiind atunci sub influenta totala a Imperiului Otoman. Iar daca un strain venea in tara era primit cu mare vaza. I se dadeau cele trebuincioase – cazare, masa, bani, iar daca avea treaba pe la Curte, Domnitorul are grija ca acesta sa primeasca “(...)de Pasti postav si atlaz, pentru a se imbraca dupa obiceiul tarii, spre a fi ferit de privirea dusmanoasa a turcilor, care zilnic vin in tara si nu privesc cu ochi buni portul si obiceiurile straine de ei; cu toate acestea, 5 sau 6 dintre noi, straini ce avem servicii la Curte, cu toata imbracamintea valaha, purtam peruca si palarie, cravata si baston de India. Imbracamintea valahilor e aceiasi ca si a turcilor, exceptand caciula in forma poloneza, adica avand in jurul ei o banda din blana de astrahan, de 4 degete latime, ce se importa din Rusia, iar cele mai scumpe sunt purtate de boieri. Boierii de rangul intai poarta in loc de astrahan, samur. (…) Majoritatea valahilor poarta barba, ca si celelelate popoare orientale, iar altii poarta numai musteti; imbracamintea femeilor e un amestec de moda greceasca si turceasca, fara fata acoperita.(...) In zile de sarbatoare se gatesc cu haine bogate si juvaieruri scumpe, cu slabe de monete de aur(...)”. Ca incaltaminte poarta ghete, dar in vizita, acestea se scot si se pun papucii... turcesti, scrie revistafelicia.ro
Aceleasi influente se pare ca erau si la Iasi, capitala Moldaviei.
Boerii( cei barbosi – cu cat barba era mai mare, cu atat mai important era rangul) din Valahia si Moldova- incercau sa se adapteze vremurilor si … lumina venea de la Stambul. Poate ca in aceeasi perioada, la Paris se purteau perucile, dar femeile din Valahia, ne spune tot Del Chiaro, isi impodobeau capul cu propriul par! Contra modei! 
Incet, incet, insa, au inceput sa se destepte. Si cucoanele , abia iesite din straiele populare, trecute prin croielile de la Stambul, incep “sa simta” magia Parisului. 
Va mai amintiti de Cucoana Chirita? Vasile Alecsandri a surprins in seria Chiritelor tocmai disperarea boierilor, dar mai ales a cuncoanelor de a fi mereu primele care cad de acord cu moda.
“(...)In sfarsit am sosit la Paris, in patria lui Monsiu Sarla!.., stiti, Monsiu Sarla, care a fost dascalul lui Gulita... In Paris! minunea minunilor! targu Vavilonului din zilele noastre! (…). A doua zi l-am infundat pe Gulita intr-un pension si am ramas libera, de capul meu. Ha... a... alal de cine-i tanar si are bani multi! Acolo-i pamantul fagaduintei cel din scriptura; numai un lucru e cam suparator: toate se vand cu portia, si portiile-s mici de tot, ca de pomana. De pilda, ceri un biftec? Iti aduc o farama de friptura mare cat un irmilic, ba inca si aceea cruda... cica-i englizasca... Ceri raci? iti aduc vro doi racusori in septe luni, chirciti, oftigosi ca vai de ei!... Cat despre bucate de cele sanatoase ca la noi, precum: musaca, capama, ciulama, baclava, cheschet... nici nu se pomeneste... insa nu face nimica... Parisul nu are seaman pe fata pamantului, si pot zice ca nici chiar Bucurestiul nu-l intrece... adica sa fim drepti... nu-l intrece. Ce nu gasesti in el? galerii de muzeuri vrei? ai; munamenturi vrei? ai; teatruri vrei? ai; pasagiuri romane ca la Bucuresti vrei? ai. (...). Eu nu le-am vizitat nici pe unele, nici pe altele, pentru ca am avut de umblat pe la magazii de marsande de moda. Am fost la madam Desal si la madam Fovel, de mi-am comandat tualete pe datorie. (…). Eu tualetele le-am pus la mana si am si fantacsit cu dansele la baluri, la Mabil... Ah! fratiorilor, ce juvaer de gradina-i Mabilu! ce adunare eleganta intalnesti in ea!... Nu era seara sa nu ma duc acolo la petrecere... ba inca am jucat si cancanu.”
Lumea se schimba... Un fragment bine ales despre “cameleonismul boierilor”: “Cameleonismul boierilor este surprins foarte bine in 1840 de scriitorul Costache Negruzzi (1982, 55-56) prin personajul Andronache Zimbolici: „... pana acum, de cinci ori isi schimba hainile. Intai la 1812 si-a ras barba si s-a imbracat europeneste. Pe urma, in vremea d. Calimah, lua costiumul cel lung. La 1821, bejanarind, imbraca iarasi fracul si isi rase si mustetile. ?nturnandu-se, iar lua slicul. Apoi, la 1828, apuca din nou fracul, isi lasa favoritii mari si barbeta si puse si ochilari. Zice ca nu se va mai schimba, dar putem sa-l credem?”
Societatea romaneasca se misca, se schimba, se adapta. Orice s-ar spune. Iar tinerii care au facut Revolutia de la 1848, cei luminati la Paris, au adus schimbari bune si la capitolul haine, moda, maniere. S-au mai subtiat – si la propriu si la figurat, au haine mai usoare, barbi mai mici si plete lungi.
Pe la 1859, Dora D'Istria scria „Femeile in Oriinte”, iar primul capitol se intitula „Romanele”. Povesteste observatiile unei mari boieroaice, nemultumita de felul in care se vorbeste sau se scrie despre femeile “romane”. Dar se observa o imbunatatire. Occidentalii care au trecut prin Tarile Romane , chiar daca critica felul de a fi al boierilor si al nevestelor lor, “Ei marturisesc chiar ca starea pasiva este deja foarte diferita de cea de odinioara. Lumina din Occidinte a patruns in Bucuresti si a dat femeii o mai buna constiinta de ea insesi. Viata intelectuala exista la unele femei alese. Dar acestea sunt prea putine. Toate celelalte sunt absorbite de nemicuri., de lusu si de vanele satisfactiuni de lume, intr-un cuvant, de pompele si de faptele lui Satan." Mai sunt ramasite de Orient. ?Straina de idelile lumii exterioare, absorbita in contemplarea stofelor si giuvaierurilor sele, adesea chiar in contemplarea carmenilor sei, iesind din casa numa ca sa-si arate echipajele... cum ar putea ea sa auda narandu-se nenorocirile tarii sale, ea asa de fericita si de bogata?(...) Este tot atat de exact la Paris orecat si la Bucuresti?. (...) Romanele sunt mai mult sfiicioase decat pornite spre aventura, si putine vei gasi cari sa voiasca a infrunta opiniunile primite. Apoi, aceste opiniuni - nu sunt mai indulgente la Bucuresti sau la Iasi decat in celelalte capitale ale Europei civilizate. Daca exista undeva, desigur ca n-a fost nascocita pre malurile Dambovitei, ba ar face chiar o trista figura in cazul in cand ea ar veni sa se stabileasca aci?.
O calatorie in aceasta fascinanta lupta cu vremurile si cu moda, ne propune echipa Catalin D. Constantin si Constanta Vintila-Ghitulescu in volumul ?Moda si luxul la Portile Orientului". O cercetare meticuloasa prin arhive, prin muzee, prin biserici despre obiceiurile vestimentare ale boierilor si ale consoartelor lor din secolul al XVIII-lea si al XIX-lea. 
Portretul scormonitorului 
Ceea ce urmeaza a fost scris in momentul in care cel cu ideea finalizase varianta in limba spaniola a albumului. Acum un an. Actrita Rodica Mandache a vorbit cu el si a realizat un ? tablou al scormonitorului in arhive ? 
„Uneori viata iti scoate inainte oameni interesanti, puternici, oameni care-si respecta fiecare moment al vietii lor, care fac lucruri pe care ceilalti oameni nu pot sa le faca. Viata lor e subliniata de rafinament, subtilitate, calm. (...) Domnul intalnit de aceasta data este Catalin D. Constantin. Mi s-a parut foarte tanar, inocent chiar, un pic distant, totul invelit intr-o amabilitate care in loc sa-l apropie, il distanta. Eram la o sarbatoare la Irina Cajal, una dintre acele sarbatori legate de magnificul ei tata, si Catalin D. Constantin ii adusese ultima carte album, ultimul concept editorial pe care l-a coordonat, caci de asta se ocupa, de carti. Carti cu hartie velina, lucioasa, tipar perfect, poze splendide, carti rare cu subiecte la care nu se gandeste nimeni. Acum cand toata lumea este obsedata de bani, de castig, de rost, de spor, ce l-a adus spre asa ceva, total in contra curentului? Cum a venit? „Nu stiu, a venit de la sine! Nu-mi mai aduc aminte. Mi-au placut cartile si am trecut de partea cealalta. A celor care fac carti, nu cei car ele citesc. Am inceput cu traduceri. Subiectele apar daca esti pasionat. Carti care le lipsesc oamenilor. Carti cu strazile Bucurestiului. Scrieri vechi, anonime multa vreme, autori gasiti.” Cartea pe care o admir este cu costume romanesti, orientale si occidentale. „Este primul album despre boierii romani. Cu totii stim cum arata costumul taranesc, costumul popular, dar cel boieresc? M-am gandit ca nimeni nu stie, dar as fi vrut. E o carte pentru un public serios, citit. Am lucrat la acest album cu dragoste si cu pasiune. Am gasit costumele boieresti in arhive, in gravuri de epoca. Am cautat asiduu costume luxuriante, elegante, pretioase. Costumele vorbesc despre un anume timp cand „moda” era de influenta otomana, dar si de influenta occidentala. Aparent contradictorie, dar asta era situatia. Exista la Biserica Teiul Doamnei – Fresca Ctitorilor – Tata si fiu. Tatal are un costum oriental, cu anteriu, iar fiul e imbracat in frac. Acesta e si subiectul cartii – timpul foarte scurt al trecerii de la Orient la Occident. Costume contradictorii care transmit mesajul unei epoci si anume – modernizarea Romaniei. Luxul predomina in costumul boieresc. Lux era si o influenta si cealalta. Cele doua mode erau contemporane - Era epoca de transformare intre 1780 – 1860 – o trecere blanda, in care cele doua mode coabitau si se imbinau. Dar cea orientala cu samur, brocarturi si matase pierde. E si un razboi si o „prietenie” ca s-o numim asa. Cred ca e un album frumos si necesar. Sunt mandru de el.” Privesc albumul. Lux si mondenitate la Portile Orientului. Un fel de razboi. „N-as spune. Faceau casa buna. Partizanii modei vechi traiau o nostalgie a timpului trecut.” 
Nu este prima carte frumoasa pe care a facut-o. A mai lucrat la: „O carte despre manastirile din Oltenia. Am recurs la comentariul lui Neagu Djuvara. Desi au aparut multe carti cu manastirile din Romania, zona Olteniei e foarte putin cunoscuta. Si totusi sunt cele mai vechi din tara. Nicodim de la Tismana, fratele tarului sarb e un personaj istoric, numele lui e legat de frumoasa manastire de la Tismana. Manastirile din Oltenia sunt foarte diferite ca stil, diferite intre ele chiar si extrem de spectaculoase.” Iar acum lucreaza la un proiect de spre ferestrele Bucurestiului. „Cat mai sunt, unele nu mai sunt. Le-am fotografiat, le-am cautat, le-am gasit. Sunt marturisiri. Istorici, scriitori, artisti, politicieni isi imagineaza o poveste legata de o anume fereastra. E tare frumos. Mai sunt interesat de jurnale, insemnari, arhive de familie, viata de zi cu zi in orasul romanesc – o lume atat de diferita de a zilelor noastre. A fost o lume frumoasa, cu oameni frumosi si cu multe lucruri frumoase.”
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

revolutiile valahiei imbracau imperiului otoman
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1804 (s) | 23 queries | Mysql time :0.024578 (s)