News Flash:

Povestea coniacului: drumul spre apa vietii

7 Aprilie 2013
1780 Vizualizari | 0 Comentarii
general plaisir
Istoria coniacului incepe devreme, foarte devreme. Chiar in secolul al III-lea. Regiunea si bautura denumite Cognac au o poveste lunga si incalcita care aduce laolalta o sumedenie de natii, negutatori, regi, aristocrati, razboaie crunte, ierni vitrege si catastrofe naturale.
In largul peisaj al istoriei aceasta bautura va evolua catre ceea ce avea sa se numeasca apa vietii sau licoarea zeilor, apelativele cele mai iubite pentru tariile care intr-un fel usurau si improspatau traiul greu al oamenilor din vechime.

In primul secol al erei noastre imparatul Domitian interzice cultivarea vinului, lege anulata doua secole mai tarziu de catre Probus, care permite triburilor gallice sa detina podgorii si sa produca vin. Activitatile viticole se raspandesc tot mai mult cam de prin secolul al XII-lea, cand ducele de Guyenne ordona plantarea de vie in regiunea Poitou Charente, iar imediat dupa aceea vin si in Anglia negustori viticoli din La Rochelle. Francezii au succes si in Hamburg.

Razboiul de 100 de ani inceput in 1337 nu are numai consecinte dezastruoase. Cel putin pentru englezi, care importa vin din Charente. 1411 este un punct de cotitura, pentru ca atunci incepe distilarea vinului intr-un fel de ‘brandy’, numai ca cei care se bucura de experienta sunt momentan doar femierii din Armagnac. Cei care vor avea un rol decisiv in raspandirea tehnicii licorii asa cum o stim sunt olandezii, care achizitioneaza vin din Champagne si Borderies si il trimit acasa pe mare. Lucrul curios pe care il observa este ca vinul pare a suferi in timpul transportului, asa ca pentru a-l pastra mai bine  incep sa-l distileze si ii dau un nume sugestiv: brandwijn, care inseamna literal ‘vin ars’. Este totusi doar o simpla tehnica prin care isi permit sa transporte cat mai multa bautura fara ca aceasta sa se altereze. Pentru a-l consuma acasa se vad nevoiti sa adauge apa.

Primul brandy adevarat apare, desigur, in regiunea Cognac, unde la 1549 un istoric pomeneste un producator din La Rochelle, care creeaza noul sortiment. Intre timp plantatiile din Aunis ofera un surplus de vin care, dupa model olandez, este distilat. De la ‘brandwijn’ provine de altfel cuvantul ‘brandy’. Tehnica producerii coniacului este impulsionata de taxele pe vin care explodeaza in 1636, blocand vanzarea bauturii. Asa ca negustorii incearca distilarea dubla. Initial procedeul se aplica pentru scaderea cantitatilor si implicit scaderea taxelor de transport. In momentul in care coniacul se va transporta in butoaie din lemn de stejar, comerciantii vor constata o modificare in gust, aceasta fiind cel mai probabil punctul culminant care va incetateni coniacul. Deja la 1638 Lewis Roberts mentioneaza un sortiment foarte special de vin numit Rotchell sau Cogniacke, iar la putin ani dupa asta Philippe Augier fondeaza Cognac Augier, companie producatoare de coniac. Ludovic al XIV-lea se arata foarte interesat de noua descoperire, ridicand familia Frapin din Charente, care produce mari cantitati din deosebita licoare, la rangul de mari aristocrati.

In secolul al XVIII-lea deja activeaza casele de comert, care achizitioneaza coniac pentru a-l revinde in Europa de Nord, Olanda, Anglia. In 1715 Jean Martell fondeaza compania Martell Cognac, ulterior Remy Martin; la 50 de ani dupa aceasta apare si Cognac Hennessy. Orasul Cognac ajunge sa fie intesat de antrepozite, iar din 1794 exporturile ajung si in America de Nord.

O noua si foarte profitabila industrie se dezvolta atunci cand coniacul inceteaza sa mai fie distribuit in butoaie si in schimb de folosesc sticlele. Fenomenul coniacului, in ciuda restrictiilor sau dezastrelor naturale care distrug plantatiile, ia o asemenea amploare incat la 1848 chiar un personaj de talia poetului Alfred de Vigny ajunge sa-si produca propria marca, in La Maine Giraud. Pe harti sunt inregistrate patru mari areale de productie din regiunea Cognac: Grande Champagne, Petite Champagne, Premier Bois si Deuxieme Bois. In 1861 coniacul Martell ajunge departe, in Shanghai, iar la sfarsitul secolului nici Bombay nu scapa de magia noii licori.

Din nefericire la finele secolului al XIX-lea productia va scadea ca urmare a invaziei filoxerei, fiind depasita de cea de whiskey. Din cele 300.000 de hectare cultivabile doar 46.000 mai sunt viabile. Incep sa se importe struguri din America, productia devine mult mai restrictionata si controlata, dar marcile traditionale precum Frapin, Courvoisier, Hennessy, Martell  sau Bisquit raman dominante. Din 1930 se vor lansa tot soiul de cocktailuri pe baza de coniac. Sase ani mai tarziu se vor stabili noi reguli de productie: vinul pentru distilare trebuie obtinut excpluciv din struguri albi, iar adaosul de zahar este strict interzis. Pentru asigurarea calitatii si concurentei oneste se infiinteaza in 1946 Le Bureau National Interprofessionel de Cognac. Abia din anii ’90 va creste simtitor popularitatea bauturii in SUA, in mare parte datorita promovarii sale in culturile rap si hip-hop.

Coniacul este un produs de referinta in materie de distilate de vin. Mai precis, este un distilat invechit de vin, cu o tarie alcoolica de 38 – 50 vol %, caracterizat printr-o culoare galben – aurie – chihlimbarie si cu aroma fina de vanilie si alte nuante placute, care ii confera un miros imbietor si un gust si mai si. Exista mai multe titluri de noblete. In sticlele care poarta rangul VS (Very Special)cel mai prichindel coniac are cel putin doi ani. Pentru VSOP(Very Superior Old Pale varsta minima e de patru ani. In cupajele de mare rafinament Napoléon, XO(Extra Old), Extrasau Hors d’age, cel mai varstnic distilat are cel putin sase ani, iar din 2016 va trebui sa aiba minim 10.

Nobila licoare, pe langa istoria bogata, minutiozitatea tehnicii de producere si fascinatia gustului, mai are ceva de spus. O mica si interesanta legenda ne relateaza ca dubla distilare a fost inventata de cavalerul de la Croix Maron, senior de Segonzac. Probabil dupa mai multe pahare de coniac prost, omul a visat ca Diavolul il bagase intr-un cazan pentru a-i fura sufletul.

Nobilul a rezistat insa primei fierberi, gratie credintei bine ancorate in suflet, asa ca Diavolul a trebuit sa-l mai treaca o data prin foc. Cand s-a trezit, cavalerul s-a gandit sa extraga si el toata esenta din apa-vietii printr-o a doua distilare.


brandy coniac secolul iii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1410 (s) | 24 queries | Mysql time :0.012178 (s)

loading...