News Flash:

Povestea incredibila a parintelui care si-a prevazut sfarsitul

30 Septembrie 2013
1909 Vizualizari | 0 Comentarii
Arsenie Boca a aratat inca din 1987 a aratat locul in care sa ii fie sapat mormantul, in curtea Manastirii Prislop. Mai mult, martorii povestesc ca in vara lui 1989 i-a cerut cuiva sa-i scrie pe crucea de lemn, pe care i-o facuse, anul mortii: 1989.
In 1989 Arsenie Boca traia la Sinaia. Era urmarit de 46 de ani de fosta Siguranta a Statului si Securitate. In Ardeal, dar si in Tara Fagarasului era recunoscut drept un vizionar. Deja circulau o multime de relatari despre puterea nepamanteana a parintelui.
Zian, hirotodit Arsenie
Zian Boca s-a nascut in 29 septembrie 1910, la Vata, in judetul Hunedoara. A absolvit in 1929 liceul la Brad, ca sef de promotie, iar apoi timp de patru ani Institutul Teologic din Sibiu si este trimis apoi de catre mitropolitul Balan la Bucuresti sa urmeze Institutul Belle – Arte, timp in care realizeaza grafica primelor patru volume ale „Filocaliei”. In 1939 merge trei luni la Muntele Athos, iar 1940 primeste numele de Arsenie. Doi ani mai tarziu este hirotonit preot si devine staret al Manastirii Sambata de Sus. In 1944 a plecat la Chisinau, unde a stat un an si a invatat pictura bisericeasca si poleitul icoanelor.
Prima arestare
In mai 1948 a fost arestat si a fost acuzat ca este legionar, lucru complet neadevarat. Pe de alta parte, in 1947 a sprijinit organizarea, la Sambata, a unei intalnire a unor reprezentanti ai tuturor fortelor anticomuniste. Pe de alta parte, parintele Arsenie Boca a vizitat Castelul de la Bran, unde a fost in nenumarate randuri oaspetele principesei Ileana. Dupa cateva luni a fost eliberat si mutat la Manastirea Prislop din judetul Hunedoara, unde a si fost numit staret. „Personalitatea parintelui fusese remarcata inca din liceu. Imi amintesc ca de cand dadea vremea frumoasa si pana sa cada prima ninsoare, perioada in care se putea dormi afara, in permanenta erau intre 800 pana la o mie de oameni la Sambata de Sus, fie ca vorbim despre studenti, muncitori, tarani etc. Unul dintre colegii mei de la Arad a dorit sa mearga acolo si asa ne-am petrecut o luna din 1946. Un an mai tarziu, mi s-a povestit de catre un coleg de-al meu ce fusese la manastire ca a vazut o minune, ca parintele Arsenie a vindecat o fata paralizata, care nu putea sa mearga. Parintele i-a spus tatalui ei s-o lase la Sambata, iar un calugar batran o avea in grija si o plimba cu roaba prin gradina. Intr-o buna zi, calugarul a dus fata pe brate, in biserica. A venit si Arsenie Boca, a intrat in biserica. Parintele avea un fel de mers ca si fata paralizata. Foarte interesant si aceasta mergea, se pare, ca si fata ce a fost vindecata de Mantuitorul inainte de inmultirea vinului, in Caana. Pe fata vindecata de parintele Boca am vazut-o si eu in 1956, la 10 ani dupa ce a fost vindecata”, a povestit preotul Oprea Craciun, cu putin timp inainte sa fie chemat la cele vesnice. A apucat sa ma primeasca si sa depene amintiri despre ce i s-a intamplat parintelui Arsenie in 1948, cand a ajuns la Prislop: „Dupa ce s-a instaurat noul regim, parintele Arsenie si-a dorit ca vorbele sale sa nu fie rastalmacite si sa produca vreo rascoala. Oricum, nu i s-a ingaduit sa le vorbeasca oamenilor. El a fost permanent urmarit”. La doar doi ani de la sosirea sa la Prislop, manastirea devine una maici, iar Arsenie Boca ramane doar duhovnic, scrie zhd.ro.
A doua arestare
In 1951 este arestat din nou si petrece noua luni la Ocnele Mari si la Canal. S-a intors apoi la Prislop, unde mai ramane sapte ani, pentru ca manastirea se desfiinteaza, iar lui Arsenie Boca i se interzice sa mai slujeasca. Ajunge la Bucuresti, unde este angajat ca pictor muncitor la Schitul Maicii Domnului. De altfel, manastirea a fost transformata in camin de batrani si s-a redeschis abia in 1976. Preotul Craciun Oprea a apucat sa-mi mai relateze si despre alte intalniri cu Arsenie Boca:  „In 1958 am venit de Florii la Cincis, in vacanta, cu un coleg care fusese ucenic al parintelui. Am reusit sa vorbesc atunci cu el. Era un vizionar si cunostea sufletul omului, chiar daca acela nu se spovedea. La Cincis venea la casa socrului meu, cu care era in bune raporturi. Socrul meu avea in 1958 niste boi foarte frumosi, cu care se tot lauda. Parintele Arsenie i-a zis atunci . A venit colectivizarea si a dat boii asa cum prevazuse parintele”. Anisoara Oprea si-a amintit si ea de o intamplare cu Arsenie Boca: „Venea in Cincisul vechi si urcand pe langa drumului bisericii, a dat cu nuiaua pe care o avea in mana intr-un par, spunandu-ne ca va fi apa peste locurile acelea. Noi nu intelegeam. Satul era in groapa si ne gandeam ca ne va lua apa. Am intrebat . Ne-a raspuns  . A avut dreptate. Peste patru ani satele au fost stramutate si in locul lor a aparut un lac de acumulare. A mai existat o intamplare, pe care parintele Oprea a apucat sa mi-o spuna. Se intamplase chiar sub ochii soacrei sale: „Soacra mea suferea de picioare si insista sa mearga la Prislop. Dupa ce facea slujba, parintele statea cu oamenii. S-a dus la socrii mei, care era intr-o caruta. Arsenie cunostea pacatele oamenilor si nu primea pe oricine. S-a intamplat ca a venit o doamna, dupa slujba, iar parintele i-a zis: . Stia ca a facut avort. Nu statea de vorba cu cei cu pacat. Le stia pacate, cum ii vedea!”. Drumul lui Arsenie Boca ajunge la Draganescu, unde va picta biserica, iar apoi la Manastirea Sinaia”.
Sfarsitul dictaturii
In anii aceia se vorbea foarte multe despre previziunile parintelui Arsenie Boca. Sunt foarte multe voci care spun ca atunci ar fi prevazut sfarsitul familiei Ceausescu, spunand ca „miroase a praf de pusca”. Totul e intarit si de faptul ca in 1988 Arsenie Boca a tinut o slujba in care a vorbit despre sfarsitul dictaturilor. Era exact cu un an inainte sa izbucneasca evenimentele de la Timisoara. Parintele a intrezarit chinurile prin care va trece. Avea darul rugaciunii, iar multe persoane spun ca isi vedea si propriul viitor, suferintele si arestarea, dar nu se tulbura prea tare. Stia ca pentru mantuire trebuie sa le induri pe toate, sfatuindu-i pe credinciosi sa rabde, sa accepte senini vrerea lui Dumnezeu. Dosarul sau de urmarit de fosta Securitate cuprinde in jur de o mie de pagini. Parintele Arsenie era cautat de catre foarte multi credinciosi, iar faptele sale si invataturile erau relatate mai ales in Ardeal si Tara Fagarasului. Se vorbea ca ar fi prevazut si cutremurul din 1977. Oricum, dosarul de la CNSAS arata ca in septembrie 1989 s-a propus scoaterea de sub supraveghere informativa, pentru ca „din masurile intreprinse rezulta ca nu desfasoara activitate dusmanoasa impotriva oranduirii noastre socialiste si nu intretine relatii cu elemente urmarite. In prezent este grav-bolnav, imobilizat la pat si nu mai prezinta interes pentru securitatea statului”. Cererea a fost aprobata la 7 octombrie 1989. Poate ca lumea de ieri si de astazi nu il poate intelege pe Arsenie Boca: Tinea la smerenie. A fost un parinte care a cunoscut voia lui Dumnezeu si vroia ca oamenii sa traiasca in credinta crestina. Era foarte firesc in manifestare, modest, smerit in mod real. Asa l-au cunoscut miile de credinciosi care l-au cautat de-a lungul vietii sale pamantesti sau care acum se inchina la mormantul sau.
Crucea parintelui
Cu doi ani inainte sa moara, Arsenie Boca a marcat locul in care isi dorea sa fie inmormantat: manastirea Prislop. Acest lucru este confirmat de catre Daniel de la Varset: Preotul Craciun Oprea a povestit acum cativa ani ca in vara anul 1989 a vazut crucea din lemn a parintelui Arsenie Boca: „Pe parintele Arsenie l-am intalnit ultima oara in viata in 1988. Atunci am stat de vorba pentru ultima oara. Apoi, in vara lui 1989, parintele Nicodim, duhovnicul manastirii de la Prislop, un om pe care Arsenie Boca l-a pretuit foarte mult,  ma cheama intr-o camaruta si a scos, cu discretie, crucea parintelui. Era scrisa asa cum e astazi, cu data nasterii si cu anul mortii – 1989. Ulterior, am aflat ca despre Nicodim Arsenie Boca a prevazut de doua ori cu multi ani inainte ca va fi mutat de la un asezamant bisericesc la altul si ca i-a si spus ca a treia oara ii va prevedea cand isi va lua zborul. Mi-a explicat atunci ca a s fost scris si anul mortii pentru ca asa a poruncit parintele Arsenie sa scrie pe cruce, asa cum scrie acum. Pai daca stia cand ii va face bagajul lui Nicodim, cum sa nu stie si cand moare el?!”.
Decesul si inmormantarea
In data de 28 noiembrie 1989, Arsenie Boca a plecat la Dumnezeu. A fost adus la manastirea Prislop, unde a fost inmormantat in 4 decembrie, in locul pe care il alesese cu doi ani inainte. La inmormantare au participat in jur de o mie de persoane. Normal, in presa vremii nu s-a scris niciun rand despre decesul parintelui. Cam 30 de preoti au participat la ceremonia de inmormantare. Preotul Oprea a fost unul dintre ei: „Nu stia lumea ca a murit. Au venit credinciosii care au aflat. La inmormantare se privegheaza in biserica, iar apoi l-am inconjurat pe parinte in jurul bisericii. Imi amintesc ca i-am sarutat mana si pielea nu era tare ca la un mort. Din contra, era moale. I-am intrebat si pe altii care au fost acolo si au sesizat acelasi lucru. Nu i s-au taiat mainile asa cum se vorbea”. Pe de alta parte, la inmormantarea sa, in multimea de credinciosi circula zvonul ca Parintele Arsenie Boca ar fi fost ucis de Securitate tocmai pentru ca ar fi spus ca Ceausestilor li se apropie sfarsitul. Astazi, mormantul parintelui Arsenie a devenit loc de pelerinaj pentru romani. Preotii spun ca e chiar cel mai vizitat mormant din Romania. Mai ales in Transilvania el este numit „Sfantul neincoronat al Ardealului”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

arsenie boca prima arestare sfarsitul dictaturii crucea parintelui
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1785 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018915 (s)