News Flash:

Povestea lui Andrei Vlasov, generalul sovietic al nazistilor

15 Ianuarie 2014
4192 Vizualizari | 0 Comentarii
Generalul Andrei Andreievici Vlasov a fost un general de armata sovietic care a colaborat cu Germania Nazista in timpul celui de-al doilea razboi mondial
Vlasov s-a nascut in Lomakino, Regiunea Nijni Novgorod, si a inceput sa studieze la un seminar ortodox rus. A parasit seminarul dupa victoria revolutiei bolsevice si pentru scurta vreme a fost student la un institut agricol. In 1919 a intrat in randurile Armatei Rosii, participand la lupte in Ucraina, Caucaz si Crimeea. S-a remarcat in lupte, avansand pas cu pas in ierarhia militara sovietica.
Vlasov a devenit membru al partidului comunist in 1930. A fost trimis in China pe postul de consilier militar al lui Chiang Kai-shek. Dupa reintoarcerea in URSS, s-a ocupat de reorganizarea Armatei a 99-a sovietice, castigand un deosebit respect pentru munca depusa. Dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, Vlasov a devenit unul dintre generalii favoriti ai lui I. V. Stalin. A jucat un rol de prima importanta in timpul luptelor pentru apararea Moscovei. Pentru contributia sa la apararea capitalei, poza lui Vlasov a fost tiparita alaturi de fotografiile altor ofiteri superiori sovietici in ziarul Pravda sub titlul "Aparatorii Moscovei". Descris de unii istorici ca un personaj "carismatic", Vlasov a fost decorat pentru faptele de arme pe 24 ianuarie 1942 cu Ordinul Steagul Rosu. Dupa succesul sovietic din fata portilor Moscovei, Vlasov a fost numit la comanda unei forte de interventie, a carei sarcina era spargerea incercuirii germane si ridicarea asediului orasului-simbol Leningrad. Expeditia condusa de Vlasov a fost un dezastru, iar Armata a II-a de Lovire (2-ая Ударная Армия), a fost incercuita si distrusa in iunie 1942.
Vezi si Iata unde s-au ascuns criminalii nazisti dupa razboi 
Dupa incercuirea armatei sale, lui Vlasov personal i s-a oferit un plan de evacuare. Generalul a refuzat sa-si abandoneze soldatii si s-a strecurat in zona ocupata de germani si a incercat sa se ascunda. Dupa zece zile de cautare, generalul a fost capturat de germani pe 12 iulie 1942, fiind tradat de un taran local. Vlasov a fost interogat de generalul german Georg Lindemann. Cei doi au discutat despre detaliile incercuirii si ale bataliei, dupa care prizonierul a fost trimis intr-o inchisoare speciala pentru ofiterii de rang inalt in Vinnita.
Vlasov a pretins mai tarziu ca in cele 10 zile in care s-a ascuns a ajuns sa dezvolte convingeri antibolsevice, ajungand sa creada ca Stalin este cel mai mare dusman al poporului rus. Criticii lui Vlasov, (precum maresalul Chirill Meretkov si alti istorici militari sovietici sau rusi), sustin ca generalul a decis sa adopte o pozitie progermana in inchisoare din considerente care tineau mai degraba de oportunism si carierism, dar si de frica represaliilor din partea lui Stalin pentru pierderea ultimei batalii.
In timpul in care se afla in inchisoare, Valsov l-a intanit pe capitanul Wilfried Strik-Strikfeldt, un etnic german originar din regiunea baltica, care facuse mai multe tentative pentru organizarea unei Miscari Ruse de Eliberare. Strikfeldt, l-a convins pe Vlasov sa se implice in acest proiect politico-militar.
Vlasov a fost dus la Berlin, fiind preluat de departamentul de propaganda al Wehrmachtului. Aici, Vlasov si alti ofiteri sovietici prizonieri la germani au inceput sa faca planuri pentru crearea unui guvern provizoriu rus si pentru recrutarea unei armate pentru eliberarea Rusiei de sub dominatia comunista, armata care ar fi trebuit sa se afle sub comanda rusa.
Vlasov a fondat Comitetul Rus de Eliberare in speranta organizarii unei Armata Rusa de Eliberare – ROA (Russkaia Osvoboditelnaia Armia). Impreuna cu alti generali sovietici captivi la germani, Vlasov planuia sa rastoarne regimul stalinist si sa creeze un stat independent rus. Un numar de soldati rusi prizonieri de razboi, sau care au citit volantele cu proclamatia generalului, s-au aratat interesati sa devina membri ai acestei armate.
Vezi si Masacrele comise de NKVD 
In primavara anului 1943, Vlasov a scris o proclamatie ("Proclamatia de la Smolensk") raspandita mai apoi prin foi volante parasutate peste teritoriile controlate de sovietician anti-Bolshevik leaflet. Mai multe mii de soldati sovietici au dezertat si au trecut de partea germanilor ca urmare a acestei actiuni.
Desi nu a existat o adevarata Armata Rusa de Eliberare, departamemtul nazist de propaganda a asigurat distribuirea unor insemne militare al ROA tuturor voluntarilor rusi si a incercat sa foloseasca renumele lui Vlasov pentru a incuraja dezertarile.
Cateva sute de mii de fosti cetateni sovietici au luptat in cadrul armatei germane folosind aceste insemne militare, dar ei nu s-au aflat niciodata sub comanda directa a lui Vlasov.
Hitler era ingrijorat de intentiile lui Vlasov. Intr-un discurs tinut pe 3 aprilie 1943 in fata Inaltului Comandament German, Hitler a declarat ca o asemenea armata nu trebuia sa fie creata niciodata si a ordonat ca toate eforturile pentru crearea respectivei forte militare sa inceteze, sprijinitorii din armata germana a initiativelor lui Vlasov trebuind sa fie izolati. Hitler se temea ca Vlasov ar fi putut sa-l rastoarne pe Stalin si sa creeze o Rusie independenta, ceea ce ar fi contravenit planurilor de expansiune nazista pana la Muntii Urali. Au fost luate masuri impotriva voluntarilor est-europeni, in mod special impotriva celor rusi, acestia fiind transferati pe frontul de vest.
Vlasov a primit permisiunea sa faca mai multe calatorii in zonele ocupate de germani in Rusia, de exemplu in regiunea Pskov, unde a avut loc o parada a voluntarilor rusi. Populatia rusa a avut reactii amestecate la adresa initiativelor lui Vlasov. Vlasov a facut la Pskov o greseala politica care putea sa-i fie fatala, numindu-i intr-un discurs pe germani "oaspeti", o pozitie considerata inacceptabila de Hitler. Vlasov a fost arestat la domiciliu si a fost amenintat ca va fi predat Gestapoului. Vlasov a amenintat ca va demisiona si se va reintoarce in lagarul de prizonieri, dar a fost convins sa renunte in ultima clipa de unii dintre colaboratorii apropiati.
Doar in septembrie 1944 au fost germanii de acord sa-i dea unda verde lui Vlasov sa creeze Armata Rusa de Eliberare, in principal datorita interventiilor lui Heinrich Himmler, initial un oponenet virulent al lui Vlasov. Vlasov a format si prezidat Comitetul pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei si si-a facut cunoscute intentiile prin Proclamatia de la Praga de pe 14 noiembrie 1944. Vlasov a sperat sa poata organiza congres panslav de eliberare, dar aceasta initiativa i-a fost interzisa.
Singura ocazie in care Vlasov a trebuit sa lupte impotriva Armatei Rosii a fost pe 11 februarie 1945, pe raul Oder. Dupa trei zile de lupta impotriva unei forte sovietice coplesitoare ca efective si dotare, Divizia I a ROA a fost fortata sa se retraga spre sud spre Praga. Pe 6 mai 1945, Vlasov a primit o cerere din partea comandantului sus-mentionate divizii, generalul Seghei Buniacenko, pentru a-i permite sa intoarca armele impotriva fortelor SS si sa vina in ajutorul insurgentilor din Praga. La inceput, Vlasov nu a fost de acord, iar mai apoi i-a acordat lui Buniacenko permisiunea sa actioneze. Unii dintre istorici afirma ca nemultumirile ROA fata de atitudinea germanilor a provocat schimbarea lor de pozitie, in vreme ce alti istorici mai critici considera ca singurul scop al acestei actiuni a fost captarea bunavointei aliatilor occidentali si posibil si a sovieticilor.
Doua zile mai tarziu, Divizia I a fost fortata sa paraseasca Praga datorita actiunilor partizanilor comunisti cehi care incepusera sa retina soldatii ROA cu intentia vadita de a-i preda sovieticilor. In acest moment, Vlasov a primit o oferta sa fuga cu un avion in Spania, imbracat in haine civile. Vlasov a refuzat din nou sa-si paraseasca soldatii.
Vlasov si restul fortelor de sub comanda sa, au incercat sa se indrepte catre apus, unde sperau ca se vor putea preda aliatilor occidentali, lucru care l-au si reusit pe 10 mai 1945.
Vlasov a fost luat prizonier de americani si a fost inchis in orasul Tyrol. Vlasov si generalii sai au incercat sa discute cu britanicii si americanii pentru a le explica principiile miscarii de eliberare, reusind in cele din urma sa primeasca pentru o scurta perioada de timp azil pentru militarii ROA. Comandantii aliati erau puternic divizati in ceea ce priveste prizonierii ROA. In vreme ce unii dintre ofiteri ii considerau simpli tradatori, altii priveau cu simpatie cauza lor, dar se temeau sa nu se supuna ordinelor superiorilor lor care incercau sa nu pericliteze bunele relatii cu Stalin.
Pe 12 mai, in timpul deplasarii de la interogatoriul cu un ofiter american, masina in care se afla Vlasov a fost incercuita de o subunitate sovietica. Escorta americana a generalului a refuzat sa se lupte cu sovieticii si Vlasov a fost arestat. Alti membri ai ROA au fost repatriati fortat in URSS. Cea mai mare parte a acestor militari au fost executati sau au fost internati in GULAG.
Autoritatile militare sovietice de pe front l-au trimis pe Vlasov la Moscova. Aici a fost tinut prizonier in inchisoarea Lubianka. Dupa un proces sumar din vara anului 1946, presedintele de sedinta Victor Abakumov i-a condamnat pe Andrei Vlasov si alti 11 ofiteri superiori din armata sa la moarte. Cei 12 ai fost executati prin spanzurare pe 1 august 1946.
Supravietuitori ai Miscarii Ruse de Eliberare i-au ridicat un monument generalului Vlasov la cimitirul Manastirii Ortodoxe Ruse Novo Deveevo din Nanuet, New York. De doua ori pe ani este tinut un serviciu in memoria generalului Vlasov si a combatantilor ROA, a doua duminica dupa Pastele ortodox (Pastele Blajinilor) si pe 1 august.
In 2001, o organizatie sociala rusa "Oбщественное движение" ("Miscarea obsteasca"), au facut apel la un procuror militar pentru revizuirea cazului lui Vlasov. Procurorul militar, un veteran al Armatei Rosii din al doilea razboi mondial, a ajuns la concluzia ca prevederile legii reabilitarii victimelor represiunii politice nu pot fi aplicate si in cazul lui Vlasov si a refuzat sa ia in consideratie cazul. Oricum, Articolul 58 (agitatie antisovietica) in baza caruia condamnat Valsov, a fost eliminat din Codul Penal al Rusiei.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

general armata sovietic germania nazist
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1665 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018813 (s)