News Flash:

Povestea lui Cato cel Batran

11 Decembrie 2013
7431 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7231 RON (-0.0084)
USD: 4.2103 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Cato cel Batran (latina Marcus Porcius Cato sau Cato maior; 234 i.C., Tusculum - 149 i.C., Roma) om de stat, scriitor si istoric, care a jucat un rol important in perioada cea mai stralucitoara a Republicii romane.
In 214 i.Hr este numit Tribun Militar, in 204 i.Hr. – Chestor, in 199.Hr. – Edil (Aedile), in 198 i.Hr. – Pretor in 195 i.Hr., si in sfarsit in anul 184.Hr devine Consul. Viata lui Marcus Porcius Cato, supranumit Censorul, datorita rigorii morale atestate cu prilejul exercitarii uneia dintre magistraturile pe care le-a asumat, sau cel Batran, cel “mai in varsta”, Maior, in opozitie cu un omonim al sau din secolul I-ul i.Hr. care ii era de altfel descendent, ne este bine cunoscuta. Diverse izvoare ne-o prezinta; printre ele se remarca un dialog ciceronian si mai multe biografii, precum cele ale lui Cornelius Nepos, Plutarh si a unui anonim, care figureaza intr-o culegere consacrata barbatilor ilustri ai Romei. Cato s-a nascut intr-o familie plebeiana de proprietari mijlocii de pamant. Supranumele de Cato este pus in legatura cu vocabulul sabin catus, “inteleptul”, care i s-a acordat.
Dupa cum o declara intr-un discurs, Cato a ostenit intens in tinerete pe mica “mosie”, pe care i-o lasase mostenire tatal. Dupa batalia de la Cannae (216 i.Hr.), s-a angajat ca simplu soldat in armata romana, in care s-a distins rapid, incat cu prilejul luptei de la Zama a ajuns sa detina un anumit post de comanda. In 199 i.Hr., Cato devine edil al plebei si incepe o cariera a demnitatilor, care culmineaza cu exercitarea consulatului in 195 i.Hr. Devenit adversar inversunat al Scipionilor, Cato determina in mare parte exilarea voluntara a Africanului. De asemenea Cato era ostil reformelor sociale, Censor in 184 i.Hr., Cato dobandeste o reputatie deosebita, datorita luptei acerbe pe care o initiaza impotriva luxului. Batranetea lui Cato este marcata de combaterea neinduplecata a aristocratiei deschise spre noile moravuri si de impotrivirea fata de expansiunea in Orient, de unde considera ca se importau deprinderi decadente, ostile traditiilor romane. Lupta lui Cato nu a fost Cartagina, ci cu mentalitatea cartagineza. Om politic si scriitor, Cato a fost un conservator lucid, luminat, care accepta tehnologiile noi ale vremii si le dorea pentru maretia Romei. Bun jurist, agricultor, militar si orator, Cato se opune, in numele traditiilor romane, moravurilor noi, mentalitatii aristocratilor elenizati, influentei orientale in general, considerate de el drept corupatoare. Cato isi incheia orice discurs, indiferent de tema abordata, printr-un apel la distrugerea Cartaginei: Carthago delenda est!
Cato este singurul istoric si prozator preclasic din care ni s-a conservat o opera aproape integrala. Opera literara a lui Cato a fost destul de bogata. Ea rezida in numeroase discursuri, dintre care antichitatea cunostea 150, dar noi astazi nu dispunem de fragmente decat din 80 de cuvantari. Cato a scris si precepte adresate fiului sau, cu privire la medicina, arta militara, oratorie, o monografie istorica si un tratat de agricultura.
Despre agricultura (De agri cultura)
De agricultura, cateodata mentionat si sub titlul De re rustica. Aceasta lucrare, inceputa de autor la batranete, cand depasise simtitor varsta de saptezeci de ani, constituie, mai degraba decat un tratat de agronomie, un jurnal rustic, in care autorul isi noteaza impresiile, cu scopul de a stimula gustul romanilor, indeosebi al proprietarilor mari si mijlocii de pamant, pentru cultivarea ogoarelor. in prefata, Cato precizeaza ca stramosii 11 laudau “pe un barbat bun, spunand ca e taran si bun cultivator” (De agr., praef., 2); apoi adauga ca din “tarani se ivesc si barbati foarte vigurosi si osteni foarte zelosi’ (De agr. praef., 4).
De fapt la Roma in aceasta perioada literatura nera in majoritatea ei tehnica sau istorica. – apreciata, cum am aratat in introducere, tot ca sector al literaturii beletristice – a fost multa vreme axata pe tratatele de arhitectura si de economie rurala. Acest fenomen ni se pare semnificativ, deoarece romanii, pragmatici, intretineau un adevarat cult al pamantului, al hinterlandului agricol. Pentru ca ei erau de fapt esentialmente citadini, iar satele faceau parte totdeauna din sfera oraselor. Pe de alta parte, in cursul secolului al II-lea i.Hr., economia rurala se afla in plina expansiune. Grecii oferisera modelele unor tratate de agronomie, destul de specializate, in vreme ce lucrarile romanilor asupra economiei rurale erau indeosebi destinate consultarii cotidiene de catre cei interesati ti aveau deci aplicatii practice toarte clare.
Elogiul agriculturii, inchipuit ca testament spiritual al stramosilor, formeaza motivul generator al intregului text. Dar mesajul catonian este intors spre necesitati practice, spre obtinerea celui mai bun randament agricol. Sau, altfel spus, acest mesaj, bazat pe experienta personala a autorului, presupune o psihologie de om de afaceri, conservator, dar lucid, atent la nevoile cele mai pragmatice.
Originile (Origines)
Dar Cato a fost si primul istoriograf roman de limba latina dedicat monografiei istorice. Cato a alcatuit, in sapte carti, monografia “Originile”, Origines, in principiu consacrata obarsiei asezarilor si populatiilor italice. Din aceasta monografie ni s-au pastrat relativ numeroase fragmente.
De fapt titlul este valid mai ales pentru primele trei carti, redactate catre 168 i.Hr. si publicate ca o prima transa a monografiei. Ele trateaza despre fundarile oraselor italice si abunda in explicatii etnologice. Emerg preocupari clare pentru evidentierea identitatilor romana si italica. Cartea a patra inaugureaza a doua sectiune a monografiei, debutand de altfel cu o noua prefata. insa in aceasta sectiune cercetatorii moderni au deslusit doua compartimente, rezervate primul cartilor a patra si a cincea si al doilea cartilor a sasea si a saptea. intreaga sectiune secunda a fost publicata in 149 i.Hr. Nici in aceasta sectiune nu s-a operat cu metodele istoriei panoramice, deoarece Cato a continuat sa procedeze “pe alese” si sa conceapa expansiunea romana ca rodul si prelungirea virtutilor fondatorilor. in aceasta sectiune, Cato prezinta al doilea razboi punic si alte campanii militare romane pana la cea intreprinsa de Servius Sulpicius Galba in Hispania.
In realitate “pamantul italic”, terra Italia, constituie structura generatoare a Originilor. Patriotismul italic vibrant anima intensiv textul catonian; dar, fara indoiala, Roma constituie centrul Italiei indragite de Cato. in acest mod Cato raspunde orizontului de asteptare al proprietarilor italici si romani, legati de “obiceiul stramosilor”, mos maiorum, de traditiile austere. Istoricul se opune nobililor, nu fiindca erau aristocrati, ci intrucat unii dintre ei se transformasera in purtatorii de cuvant ai moravurilor elenizante, care, printre altele, preconizau la Roma acceptarea puterii sau macar influentei exercitate de anumite personalitati ilustre. Cato militeaza asadar pentru concordia sociala, insa si pentru un republicanism consecvent, total. Eroul sau aproape mitic este Republica, de fapt terra Italia, organizata de ea. De aceea, cand relateaza campaniile militare romane, Cato nu mentioneaza numele nici unui general roman. in Originile nu apar decat doua nume proprii: cel al elefantului Syrius si al unui tribun militar, un simplu ofiter, Caedicius. Adevaratul erou, adevaratul cuceritor este poporul Italiei si mai ales al Romei, incat generalii nu sunt decat slujitorii lui.
In acelasi timp, Cato se invedereaza, cum am aratat, ca primul istoric roman, care introduce discursul personajelor ca procedeu caracteristic istoriografiei latine. Practica un stil sobru, sever, elevat, insa intemeiat pe o sintaxa arhaica. Vocabularul sau este de asemenea arhaizant, dar recurge la anumite ornamente retorice si imprumuta unele cuvinte din lexicul poetilor, in special din cel al lui Ennius. Ca toti arhaizantii, Cato apeleaza frecvent la asonante si la aliteratii. Si in Originile Cato repeta anumite cuvinte si utilizeaza parataxa, desi in masura mai redusa decat alti arhaizanti. Este evident ca prozatorul asuma gustul asprimii, asimetriei si ingrosarii duetului liniar, acuzarii unor detalii9. Ceea ce il inscrie pe o directie limpede expresionista, cea practicata de curentul Naevius-Plaut-Cato-Accius.
Alte opere
Este posibil ca Despre agricultura sa fi fost conceputa ca parte integranta a unei enciclopedii destinate fiului autorului. Oricum in fragmente din preceptele adresate fiului Marcus” apar idei interesante si revelatoare pentru mentalitatea lui Cato. intr-un asemenea fragment, Cato interzice consultarea medicilor greci, care ii considera barbari pe romani APLIN., Nat. Hist., 29, 7). in sfarsit, intr-un fragment celebru, Cato defineste astfel oratorul: “oratorul este, fiule Marcus, un barbat bun, priceput sa vorbeasca”8. De asemenea a ramas ilustra exortatia lui Cato de a se acorda prioritate absoluta subiectului, materiei si nu stilului: “stapaneste subiectul, vorbele vor urma”, rem tene, uerba sequentur. Vigoarea incisiva caracterizeaza si discursurile lui Cato sau fragmentele ramase din ele. in aceste fragmente, mesajul masiv, percutant, este promovat intr-un stil care incepe sa asume subordonarea, sa diminueze utilizarea Juxtapunerii, a parataxei.
Concluzii despre Cato
Autorul Originilor constituie asadar o personalitate complexa si pregnanta. Om politic si scriitor, Cato ni se dezvaluie ca un conservator lucid, am spune luminat, care accepta tehnologiile noi ale vremii si exalta nu numai Roma, ci si intreaga Italie. Bun jurist, agricultor, militar si orator, Cato se opune, in numele traditiilor strabune, nu numai reformelor sociale, ci si moravurilor noi, mentalitatii Scipionilor si aristocratilor eienizanti, influentei grecesti in general, considerate de el drept corupatoare. Desigur prozatorul blameaza Grecia elenistica si nu vechea Sparta. De asemenea el este un republican consecvent, nu numai fanatic, ci si feroce. Scriitor arhaizant, stangaci, putin rudimentar, Cato se declara preocupat exclusiv de substanta mesajului. Cato cel Batran sau Maior a devenit ulterior pentru romani simbolul autoritatii elevate, vechilor mentalitati, cateodata chiar al unui conservatorim arhaic. Dar in acest caz a intervenit un metatext care a ocultat luciditatea catoniana. Cu toate astea Cato a fost intotdeauna respectat de romani si de alte popoare.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

scriitor istoric tribun militar
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1683 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012990 (s)