News Flash:

Povestea lui IONITA TUNSU, cel mai faimos haiduc al Bucurestilor: ”A murit cu matele scoase, in groaznice chinuri”

3 Iunie 2015
2108 Vizualizari | 0 Comentarii
Nascut in primii ani ai secolului al XIX-lea, Ionita Tunsu, paracliser la Biserica Sf. Gheorghe Vechi, a devenit haiduc de Bucuresti. Nu taia, nu schingiuia, lua de la boieri, dadea la sarmani. Generalul Kiseleff l-a vrut prins, i-a dat porunca lui Iordache Filipescu, seful Politiei, sa-l salte. A pierit de rana, dupa ce fusese puscat si aruncat in apele Dambovitei. L-au inmormantat aproape de Marcuta, pe drumul ce ducea spre Spitalul Pantelimon.

De loc, se tragea din Oltenia, din Optasi. Ajunsese la Bucuresti, se bagase paracliser la biserica Sf. Gheorghe Vechi de pe Podul Targului de Afara, pe Calea Mosilor cea de azi. ”Era un om voinic, frumos, cu stiinta de carte si cu o voce foarte placuta”, povestea colonelul Dimitrie papazoglu (1811 - 1892). A trecut, apoi, pe Calea Grivitei, la Sfintii Voievozi, unde si locuia. Aici primeste porecla de ”Paracliserul”. Dupa ”zavera cea mare” a lui Tudor Vladimirescu, de la 1821, unde se bagase pandur, renunta sa mai toarne uleiuri in candele. Legendele zic ca se suparase rau pe boierii cei avuti, voia sa aduca o alinare in sufletele sarmanilor. Paraseste slujba, se tunde - se alege cu alte doua porecle - ”Tunsu” si ”Raspopitul” si, cu cativa tovarasi din armata Vladimirescului, pleaca in padurea Streharetului, sa haiduceasca.

”Jefuia pe avuti atat pe la mosii cat si pe drumuri si nu numai ca lasa jefuitorilor de cheltuiala, dar intalnind oameni saraci pe drumuri ii ajuta cu bani”, zic hrisoavele vremii. Daruia vaduvelor cu copii, mamelor care nu aveau cu ce-si marita fetele, celor care-l primeau in gazda.

Vezi si
Ceata lui Naluca, haiducii care in 1829 terorizau Bucurestiul

Lasa boierii numai in camase

Pe la 1830, ciuma incepuse sa atace tara. Tunsu se trase la Bucuresti. ”Nu era saptamana lasata de la Dumnezeu sa nu se auza cate o vitejie doua de ale lui, a la Fra Diavolo. Cu vreo zece zile inainte, calcase la mosie la Cocosul pe vornicul Tache Ralet, vecinul si varul nostru; ii luase saluri, scule, argintarie, tot. Ii lasase pe dansul si pe cucoana numai in camase”, povestea Ion Ghica.

Reusise sa bage groaza in boieri. Nu era talhar, ci haiduc, nu omora, nu schingiuia. Generalul Kiseleff, cel care intre 1829 si 1834 avea sa conduca administratia militara ruseasca din Tara Romaneasca, auzi de faptele sale. Gasca lui Tunsu incepuse sa calce si boierii de pe langa Bucuresti, plangerile se inmulteau. Chema la el pe bas-boierul Iordache Filipescu, mare vornic, staroste peste politie, sa-l prinza degraba.

Vezi si Pandurii din Oltenia

Tunsu avea iscoade peste tot. Afla ca Pavel Kiseleff avea sa mearga la Pucioasa, la tratament. Lua ceata lui, se ascunse in niste tufe, si, de acolo, vazu tot. Scrise o scrisoare: ”Inalta excelenta, om imparatesc ce esti, ai fost adus de Dumnezeu in tara mea ca sa faci numai bunatati. Capul excelentei sale a fost astazi in gura pustei mele. N-am voit sa te omor, caci omoram pe un parinte iubit de tara. Astfel te rog si eu, ca sa poruncesti gonacilor care ma urmaresc sa nu ma omoare cand ma vor prinde, caci eu n-am omorat pe nimeni. Ma iscalesc prea plecat al excelentei tale, Ionita”. Kiseleff cazu ingandurat. Puse pe Florescu sa-l prinda, dar sa nu-i faca rau.
Altfel, platea cu functia!

Pe 8 august 1832, Iordache Filipescu, ”marele vornic din launtru”, trimise agiei dispozitia sa se faca potera spre prinderea Tunsului. In duminica urmatoare, buluc-basii Iane, Frangulea, Ivanciu si Sava, impreuna cu odobasii si arnautii lor, se ascunsera sub podul Grozavesti. Alaturi, printre tufe, era si o unitate militara comandata de capitanul Boboc, polcovnicul Mihalache Cincu cu oamenii lui si zece cazaci trimisi de colonelul Iacobson.

Vezi si Stanciu Bratu, una din figurile legendare de haiduci

Cand caruta lui Tunsu a ajuns la pod, o salva de pusti si pistoale s-a abatut asupra sa. Haiducul, cu burta ciuruita si intestinele iesite afara a cazut intre niste rachiti, unde a fost gasit de polcovnicul Mihalache Cincu. L-au dus la garda mare ruseasca, cu chip sa-l salveze, asa cum poruncise Kiseleff. Dupa ceasuri de cazna in zadar si dureri groaznice ale ranitului, fara ca doftorii sa-i poata scoate gloantele din corp, i-au cusut burta si rana din spate, dar nu l-au putut pune pe picioare. Agonia a durat pana spre ziua, cand isi dete sfarsitul. Boierii erau multumiti, Tunsu si ceata lui ramaneau doar in legende.

Haiducul era inmormantat la marginea drumului ce ducea spre Spitalul Pantelimon, in apropiere de Marcuta.

Sursa: ”Din Bucurestii de altadata”, George Potra, 1981/a1.ro.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ionita tunsu haiduc bucuresti iordache filipescu spitalul pantelimon
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2211 (s) | 34 queries | Mysql time :0.074095 (s)