News Flash:

Povestea lui Simion Barnutiu-ideologului Revolutiei de la 1848

17 Ianuarie 2014
3390 Vizualizari | 0 Comentarii
Marele profesor a redactat cele mai importante documente programatice ale Revolutiei romanilor ardeleni si a continuat sa apere drepturile acestora si dupa anul 1849. Simion Barnutiu a marcat istoria politica a romanilor intr-un mod profund si ireversibil. Autor al celor mai importante documente programatice ale Revolutiei romanilor ardeleni de la 1848 – 1849, dupa incheierea Revolutiei, el a devenit profesor la Academia Mihaileana din Iasi, apoi, dupa infiintarea Universitatii din Iasi, ca urmare a initiativei principelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, Simion Barnutiu a devenit profesor la aceasta institutie de invatamant superior. In aceasta calitate, el a format generatia oamenilor politici care au obtinut recunoasterea independentei de stat a Romaniei si a transformarii sale in Regat. Simion Barnutiu a murit in drum spre satul sau natal, Bocsa, in timp ce poposea langa o fantana de langa Sanmihaiu Amlasului. El era insotit de nepotul sau, Ioan Maniu, tatal lui Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu Romania din 1 Decembrie 1918. Ioan Maniu era fiul surorii lui Simion Barnutiu, Elena, potrivit istorie-pe-scurt.ro.
Simion Barnutiu s-a nascut in satul Bocsa, intr-o familie care facea parte din intelectualitatea sateasca. Tatal sau, Ioan Barnutiu, era cantorul bisericii greco-catolice din sat, iar mama sa, Ana, nascuta Oros, era fiica de preot greco-catolic. Simion Barnutiu a urmat cursurile scolii din sat, apoi a studiat la Simleul Silvaniei si la gimnaziul catolic din Carei. El a vrut sa imbratiseze cariera de preot a bunicului sau si a luat drumul Blajului. Simion Barnutiu a terminat Teologia Greco-Catolica la Blaj, apoi a fost hirotonit drept preot celibatar. Cei care il cunosteau pe tanarul preot i-au remarcat inteligenta neobisnuita. Multi credeau ca el are toate sansele sa devina episcop si sa continue, la un veac distanta, munca neobositului Ioan Inocentiu Micu Klein. A inceput sa predea mai multe discipline, inclusiv istoria, in ilustrele scoli ale Blajului si a devenit notar consistorial. El era, in acea perioada, mana dreapta a episcopului Ioan Lemeney, care, peste ani, ii va deveni dusman neimpacat. Pasiunea lui Simion Barnutiu pentru istorie l-a facut sa gaseasca argumentele necesare pentru a sustine afirmarea romanilor ca natiune, intr-o epoca in care, din punct de vedere legal, ei erau considerati drept cetateni de mana a doua in Transilvania. Neinduplecarea cu care a sustinut cauza nationala a romanilor l-au adus in conflict cu administratia maghiara a Transilvaniei, caracterizata in epoca printr-un sovinism deosebit de dur, care viza deznationalizarea romanilor ardeleni.
Astfel, ca urmare a unei legi care dorea sa maghiarizeze cu totul administratia si sistemul scolar din Principatul Transilvaniei, Simion Barnutiu a redactat un document deosebit de important, Protestul Consistoriului din Blaj, care a constituit una dintre cele mai dure luari de pozitie ale intelectualilor greco-catolici ardeleni, impotriva celor care doreau sa le „rapeasca nationalitatea”, dupa cum se exprima chiar Simion Barnutiu. Acest protest a starnit mania episcopului unit Ioan Lemeny, care dorea sa mentina relatii bune cu administratia maghiara. Ioan Lemeny a inceput o actiune care viza eliminarea profesorului Simion Barnutiu din Scolile Blajului. Studentii s-au solidarizat cu el. In Joia Mare a anului 1843, 12 studenti, care au refuzat sa ia parte la ceremonia religioasa organizata in catedrala de la Blaj de catre episcopul Lemeny, au fost pedepsiti cu exmatricularea din seminarul teologic. Mai tarziu, in timpul Revolutiei, cei mai multi dintre acesti studenti au devenit prefecti.
Lider revolutionar
In acest context tensionat, Simion Barnutiu a plecat la Sibiu, unde s-a inscris la Academia Saseasca de Drepturi. El spera sa inceapa o cariera in domeniul juridic, insa izbucnirea Revolutiei de la 1848 i-a stricat planurile. La 10 zile dupa inceperea Revolutiei maghiare de la Pesta, mai exact in data de 25 martie, Simion Barnutiu a redactat „Proclamatia catre romani”. Prin intermediul acestui document, revolutionarul roman respingea o parte a programului revolutiei maghiare, mai exact paragrafele care vizau anexarea Transilvaniei la Ungaria. De asemenea, Simion Barnutiu a convocat Adunarea din Duminica Tomii, din 30 aprilie 1848 de la Blaj, care i-a reunit pe fruntasii poporului roman. Tot el a redactat actele prin care era convocata Adunarea Nationala a romanilor ardeleni din 15 mai, care a avut loc pe Campul Libertatii din Blaj. Programul acesteia a fost stabilit, de asemenea, in mare masura de catre Simion Barnutiu. El viza libertatea individuala, stergerea definitiva a iobagiei, libertatea intreprinderilor si a presei, libertatea nationala. Programul lui Simion Barnutiu a fost aprobat in aceasta Adunare Nationala, co-prezidata de episcopii Ioan Lemeny si Andrei Saguna, carora Simion Barnutiu le-a fost vicepresedinte. De asemenea, el a activat in timpul revolutiei ca vicepresedinte al Comitetului National Roman din Sibiu. In 11 martie 1849, in conditiile in care armata maghiara ocupase sudul Transilvaniei, Simion Barnutiu a fost nevoit sa se refugieze in Valahia, apoi la Constantinopole, la Trieste si a ajuns in Viena. In anul 1850, imparatul Franz Josef, in semn de recunostinta pentru serviciile imense aduse Monarhiei de catre Simion Barnutiu in timpul Revolutiei, i-a oferit acestuia una dintre cele mai importante decoratii: Crucea de aur cu coroana. Insa aceasta decoratie nu i-a impiedicat pe birocratii vienezi sa-l sicaneze pe Simion Barnutiu, care isi pregatea doctoratul in Drept. In aceste conditii, Simion Barnutiu a parasit Viena pentru a-si sustine doctoratul intr-o tara latina.
Sfarsit dramatic
Vechiul sau prieten, August Treboniu Laurian, fondatorul ziarului „Romania libera”, l-a convins, in 1855, pe Simion Barnutiu sa mearga la Iasi, unde a fost numit profesor la Academia Mihaileana. El a activat ca profesor pana in anul 1860, cand domnitorul Alexandru Ioan Cuza, autorul Unirii Moldovei cu Valahia, l-a numit pe Simion Barnutiu profesor al noii Universitati din Iasi. In anul 1864, Simion Barnutiu, grav bolnav, a plecat spre satul sau natal, Bocsa. Insa in data de 28 mai, in drum spre casa, aproape de Bocsa, in Sanmihaiu Almasului, Simion Barnutiu a murit in bratele nepotului sau, Ioan Maniu. El a fost inmormantat la Bocsa de un sobor de 30 de preoti, condus de Demetriu Coroianu, vicarul foraneu al Silvaniei, ruda cu Simion Barnutiu si tatal memorandistului Iuliu Coroianu, de asemenea unchi dinspre mama al lui Iuliu Maniu.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

profesor revolutiei romanilor simion barnutiu lider revolutionar
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1734 (s) | 34 queries | Mysql time :0.021071 (s)