News Flash:

Povestea lui Victor Emmanuel al II-lea

4 Februarie 2014
4507 Vizualizari | 0 Comentarii
La sfarsitul verii anului 1822, Carol Albert, print de Savoia-Carignano, locuia impreuna cu familia la Villa del Poggio Imperiale, in apropiere de Florenta. In seara de 16 septembrie, o bona a intrat in camera fiului in varsta de doi ani al printului, Victor Emmanuel, cu o lumanare aprinsa cu care spera sa poata alunga tantarii. Cand s-a aplecat deasupra leaganului, dantela baldachinului a atins flacara lumanarii si a izbucnit un incendiu. Incercand din rasputeri sa salveze copilul, femeia s-a ales cu arsuri atat de grave, incat peste cateva saptamani a murit.
Dar micul print a fost salvat. Jurnalul oficial al Marii Curti Ducale din Florenta consemna scrupulos fiecare eveniment din viata printului Carol Albert si a sotiei lui, Maria Theresa. La 16 septembrie anunta ca fiul lor, Victor Emmanuel, suferise arsuri in trei parti ale corpului, dar ca se va insanatosi. Timp de aproape o luna nu s-a mai spus nimic despre print si familia lui. La 10 octombrie Carol Albert si-a reluat indatoririle la Curtea din Florenta, desi din corespondenta sa reiese ca revenise in oras la 20 septembrie – la patru zile dupa nefericitul accident de la resedinta de la tara.

Vezi si Povestea colierului care a ucis-o pe Maria Antoaneta 
In scrisori, Carol Albert isi exprima bucuria ca fiul sau traia, in ciuda ranilor grave si, cel putin la inceput, nu mentiona ca ranile bonei ar fi fost atat de grave incat sa-i puna viata in pericol. La 3 octombrie, o doamna de onoare a Mariei Theresa a anuntat ca bona, Teresa Zanotti Racca, se simtea bine si urma sa se intoarca la Florenta impreuna cu familia printului a doua zi. Asa cum era obiceiul, primarul din Santo Spirito – satul in care se afla resedinta de vara – a informat departamentul de politie ca printul si familia lui isi incheiasera sederea in localitate la 4 octombrie. Doua zile mai tarziu, Teresa Zanotti Racca, deja in coma, murea la Florenta.
De cc exista o discrepanta intre datele privind intoarcerea lui Carol Albert la Florenta? Si de ce cu numai trei zile inainte se spusese ca bona se simtea bine? A fost Teresa Zanotti Racca singura victima a incendiului de la vila?
Copilul inlocuit
In saptamanile de dupa accident, la Florenta si in imprejurimi s-a zvonit ca fiul printului murise in incendiu si ca alt copil ii luase locul in leaganul regal. Inlocuitorul, sopteau oamenii, era baiatul nelegitim al macelarului Gaetano Tiburzi – poreclit Maciaccia – si al amantei acestuia, Regina Bettini.
Curand dupa incendiu Tiburzi s-a casatorit cu alta femeie si si-a construit o casa cu trei etaje in Florenta, langa Porta Romana, pe unde trecea drumul spre Villa del Poggio Imperiale. La parterul noii locuinte macelarul a deschis un magazin. Iubita lui din tinerete, Regina Bettini, s-a casatorit cu Pasquale, fratele mai mic al lui Tiburzi. In scurt timp macelarul avea destui bani sa mai construiasca o casa, incepand o adevarata afacere de investitii imobiliare, care avea sa numere in 1888, la moartea lui, 43 de case inchiriate. Intretinuse confortabil in tot acest timp o familie de 17 persoane. Sa fi avut o sursa secreta de venituri? Ii facuse oare Tiburzi un serviciu deosebit lui Carol Albert si fusese recompensat pentru tacerea lui?
Vezi si Printesa Maria Cantacuzino si printul Mihail Cantacuzino: iubire si tradare
In ce o priveste pe bona care probabil ca isi pierduse viata incercand sa 0 salveze pe aceea a fiului lui Carol Albert, familia acesteia nu a primit nici o recompensa si nu a existat niciun fel de recunoastere a sacrificiului ei. Groaznicul accident a fost curand trecut sub tacere. Villa del Poggio Imperiale a fost considerata nepotrivita pentru viitoarele vacante regale si transformata intr-o manastire-scoala pentru fiicele de aristocrati.
Lupta pentru tron
Presupunand ca zvonurile despre substituirea copilului erau adevarate, ce motive ar fi avut Carol Albert sa ascunda moartea fiului sau? Ca sa raspundem la aceasta intrebare este nevoie sa aruncam o privire la incalcita situatie politica a Italiei in primele decenii ale secolului al XIX-lea.
Ca urmare a prabusirii in 1814-1815 a imperiului lui Napoleon, multe dintre statele Peninsulei Italice ajunsesera sub dominatie austriaca. Unul dintre acestea era regatul Sardiniei, care insemna nu munai insula cu acelasi nume, ci si teritoriul Piemontului. Desi o revolta din 1821 impotriva Austriei esuase, Victor Emmanuel I, regele Sardiniei, a fost silit sa abdice in favoarea fratelui sau Carol Felix. Intrucat acesta era ultimul descendent al Casei de Savoia, a avut loc la Verona o intrunire a reprezentantilor statului si ai Bisericii, care urma sa-i desemneze mostenitorul. Printre candidati se numara si Carol Albert, var indepartat cu regele pe ramura Savoia-Carignano. Avand un copil mic, pe Victor Emmanuel, Carol Albert putea oferi regatului in continua efervescenta o succesiune sigura.
In aceasta situatie tensionata avusese loc incendiul de la Villa del Poggio Imperiale. Fara un mostenitor de sex masculin, Carol Albert nu mai avea la fel de multe sanse sa-i urmeze varului sau pe tronul regatului Sardiniei. Un motiv intemeiat pentru print sa ascunda moartea fiului sau si sa il inlocuiasca repede cu alt copil.
Print dificil,  rege original
Carol Albert si Maria Theresa nu pareau deloc satisfacuti de evolutia intelectuala si sociala a primului lor baiat. Intr-o scrisoare adresata tatalui ei, printesa se plangea ca Victor Emmanuel ii exaspereaza pe toti ai casei. Violent si fara interes pentru invatatura, mostenitorul tronului era exact opusul lui Ferdinand, fratele sau mai mic. Nascut dupa tragedia de la Villa del Poggio Imperiale, Ferdinand era linistit, sensibil, pios si cu un puternic simt al datoriei – copia fidela a tatalui, Carol Albert. Dupa cum spunea mama sa, Victor Emmanuel nu semana catusi de putin cu niciun membru al familiei regale. In timp ce Ferdinand avea o constitutie delicata (a murit de tuberculoza la 32 de ani), Victor Emmanuel era un tanar puternic, musculos, cu trasaturi aspre, lipsit de maniere si – se spune – cu predilectie pentru legaturi amoroase care vor produce in timp mai multi copii nelegitimi.
In 1831 Carol Albert ii urma varului sau pe tronul regatului Sardinia-Piemont. Administrator priceput, a reformat sistemul financiar al regatului, a intarit armata si a adoptat o constitutie liberala. Cand a incercat, insa, obtinerea independentei, austriecii l-au invins in lupta si i-au impus o pace umilitoare. Convins ca nu mai putea fi util regatului, Carol Albert a abdicat la 23 martie 1849 in favoarea fiului sau in varsta de 29 de ani. Dupa cateva luni a murit in exil, la o manastire din Portugalia. Dificilul print a urcat pe tron, devenind regele Victor Emmanuel al II-lea.
Viteaz in batalie – chiar daca nu si conducator inspirat – Victor Emmanuel si-a manifestat curand curajul politic refuzand cererea Austriei de a renunta la Constitutia adoptata de tatal sau, chiar daca din aceasta cauza regatul a pierdut teritorii considerabile. Cand a cerut ca toti italienii care se rasculasera impotriva austriecilor sa fie amnistiati, el a devenit eroul poporului sau. Dar cea mai inteleapta miscare a lui a fost atragerea la guvernare a contelui Camillo Benso di Cavour, folosind geniul politic al acestuia si desemnandu-l prim-ministru in 1852.
Dar existau destui care nu priveau cu ochi buni comportarea originala a tanarului rege. Printre cei care il criticau era si regina Victoria a Marii Britanii, cu un an mai in varsta decat Victor Emmanuel. „Calare, regele arata ca un salbatic, la fel ca in orice moment al vietii lui“, scria ea, dominata fiind de prejudecati. „Trebuie sa ma obisnuiesc cu obiceiurile lui ciudate si grosolane, la fel si cu ochii lui, pe care ii roteste furios… Un tip foarte excentric!“ Evident, il considera un nechemat printre capetele incoronate ale Europei.
Drumul catre suveranitatea Italiei
Fermier si om de afaceri de succes inainte de a intra in politica, contele Cavour fusese in 1847 cofondator al ziarului Il Risorgimento -insemnand renastere sau reinnoire – care va deveni organul de presa al miscarii nationale italiene. Ca prim-ministru al regatului Sardinia-Piemont, a trebuit sa lupte pe doua fronturi. In Italia, trebuia sa aplaneze diferendele dintre doua factiuni: dintre cei care se multumeau cu o federatie a statelor deja existente si cei care nu admiteau decat o Italie noua, puternica. Pe plan extern, el trebuia sa oonvinga celelalte guverne europene ca nu au de ce sa se teama de Italia unificata sub conducerea vechii si respectatei Case de Savoia.
Cavour si-a realizat ambitiile printr-un amestec de razboi si diplomatie. La 17 martie 1861, a fost proclamat regatul Italiei, cu Victor Emmanuel al II-lea rege. Peste trei luni, Cavour a murit. Oare marea lui realizare fusese aducerea pe tronul Italiei unificate a fiului unui macelar?
Indoielile persista
Victor Emmanuel stia de zvonurile despre originea lui nearistocratica si a luat masuri extraordinare pentru a le pune capat. In 1860, regele a vizitat Florenta pentru a o castiga de partea unificarii. Inaintea vizitei regale, fiul Teresei Zanotti Racca – in acel moment administrator al proprietatilor regelui din Piemont – i-a trimis guvernatorului-general al Toscanei scrisorile primite de printul Carol Albert in 1822, in timpul sederii sale la Villa del Poggio Imperiale. La 15 aprilie, cu o zi inaintea sosirii lui Victor Emmanuel la Florenta, fragmente din aceste scrisori au aparut pe prima pagina a ziarului Monitore Toscani. Dupa 38 de ani de la groaznicul accident, bona eroina, supravietuirea miraculoasa a copilului – toate erau din nou in actualitate.
Cum de ajunsesera scrisorile lui Carol Albert la fiul bonei? Probabil ca i le daduse regele. Inainte de a parasi Florenta, Victor Emmanuel a indreptat un rau care dura de patru decenii. In semn de recunostinta pentru sacrificiul Teresei Zanotti Racca, el a dezvelit o placa comemorativa pusa in cinstea ei la vila transformata in manastire.
Dar zvonurile nu puteau fi inabusite atat de lesne si unele l-au urmarit pe Victor Emmanuel al II-lea pana in mormant. De altminteri, cei care considerau presupusa origine umila a regelui doar 0 barfa a rauvoitorilor vor avea parte de un soc in 1883, la cinci ani dupa moartea lui.
Printre primii sustinatori ai lui Victor Emmanuel al II-lea se numara romancierul Massimo d’Azeglio. Ca prim-ministru al tanarului rege, intre 1849-1852, il calauzise pe monarhul lipsit de experienta prin hatisurile guvernarii si ii trezise interesul pentru Risorgimento. Cu aproape 20 de ani mai in varsta, d’Azeglio ii fusese confident si sfatuitor valoros – pana cand ceva a intervenit intre ei si Victor Emmanuel l-a numit prim-ministru pe Cavour.
In 1866, cu sase luni inainte de a muri, d’Azeglio i-a marturisit prietenului si editorului sau, Gaspero Barbera, ca este ferm convins ca regele era intr-adevar fiul macelarului toscan. Barbera a inclus dezvaluirea in memoriile sale, publicate postum, in 1883. „Regii si copiii regali sunt asemenea cailor englezesti – au membre foarte delicate“, scria Barbera. „Dar Victor Emmanuel? El are brate de macelar.“ Sa fi fost comentariul editorului o parafraza, sau chiar asta ii spusese d’Azeglio? Si cum ar fi putut dovedi afirmatia fostul prim-ministru? Sa-i fi dezvaluit chiar regele secretul, intr-un moment de sinceritate? Sau voia d’Azeglio sa justifice cumva indepartarea de rege? Era indeobste cunoscut ca, inca dinainte de a fi inlocuit, prim-ministrul incepuse sa considere lipsa de maniere si modul de viata licentios ale lui Victor Emmanuel al II-lea nepotrivite pentru regele unei Italii unificate.
Pentru majoritatea italienilor, originea primului lor rege este relativ lipsita de importanta. In 1946, Italia a abolit monarhia si stranepotul lui Victor Emmanuel al II-lea a fost inlaturat de la tron – acelasi care fusese, poate, ocupat pentru prima oara de fiul unui macelar. In orice caz, Victor Emmanuel al II-lea, omul potrivit la momentul potrivit, continua sa fie considerat parintele patriei.
sursa: Marile enigme ale trecutului, Reader’s Digest/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

carol albert print savoia-carignano florenta victor emmanuel
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1596 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013336 (s)