News Flash:

Povestea muntilor sacri

7 Ianuarie 2014
1671 Vizualizari | 0 Comentarii
Cota cea mai inalta a masivului muntos al peninsulei Athos care adapostea la inceput un templu al zeului Jupiter, la 1935 m inaltime. Dupa aparitia crestinismului, templul a fost inlocuit cu o capela ortodoxa care controleaza de sus Gradina Maicii Domnului cum este de atunci  numita  intreaga peninsula cu 20 de manastiri si nenumarate alte asezaminte religioase. La poalele varfului „traiesc“ cei 7 (numar fix) calugari intelepti, dintre cei mai evoluati la momentul respectiv, din toata obstea athonita. 
La Samarieni, care locuiau la NV de Marea Moarta in muntele Efraim, se afla Vf. Garzim de 881 m, care era locul lor sacru, caci era denumit astfel: Muntele Binecuvantat, Colina Eterna, Muntele Mostenirii, Casa lui Dumnezeu, Tabernacolul Ingerilor.
La evrei varful sacru, facand parte dintr-o grupa de coline numita Inima Lumii, era SIONUL care apare elogiat in Psalmi 2,9.
La greci muntele sacru era evident Olimpul, unde locuiau marii zei in frunte cu Zeus chiar daca mai erau si alte varfuri pretuite ca de ex. Ida.
Muntele sacru al fenicienilor era Saphon.
La arabi era Muntele Polar sau Qaf (Jabal el Awliyi).
La hindusi Muntele Sfant era Meru.
Mongolii venereaza vulcanul stins Paektu de 2744 m in care se afla locurile sacre Chonji si Cionmasan.
Muntele sfant al uralo-altaicilor era Sumeru.
Laotienii venerau muntele Zinnale, iar cei din peninsula Malacca, Bato-Ribu.
Chinezii au muntele Tai ca sediu al nemuritorilor. La japonezi muntele venerat e Fuji Yama, uriasul acoperit de nea.
Celtii venerau muntele Montsalvat unde ar putea fi ascuns Graalul si unde Richard Wagner spunea ca timpul devine spatiu, premonitie a vremurilor pe care le traim in prezent cand trecem din lumea in trei dimensiuni in cea cu patru si cinci dimensiuni. In timpurile si mai vechi muntele sacru se numea Himingbjorg.
Scandinavii venerau muntele si varful Asgard. Bineinteles ca mai exista munti si varfuri sacre si pe celelalte contiinente dar o incarcatura mai mare de informatie n-ar mai fi necesara. Totusi nu putem sa nu mentionam celebrul Mount Shasta din California sub care s-ar afla un oras subteran cu 25000 locuitori salvati de la prabusirea continentului Lemuria. Muntele are si un rau sacru care se numeste Stuart Spring. Pentru a termina prezentarea unora dintre muntii sacri ai lumii, nu putem incheia acest demers decat aratand ca, aflat de curand la noi in tara, Acharya Tampai, calugar tibetan a afirmat ca muntele cel mai sfant din lume este Kailasa, desigur din Tibet (pe langa Emei Shan, muntele sacru al budistilor). 
Pelasgii, stramosii dacilor, erau cei mai vechi oameni de pe pamant. Cel putin asa afirmau vechii greci si nu orisicine ci Homer, Ephor si Eschil. Mai mult Dionisiu din Halicarnas ii considera sfinti sau chiar divini. Dupa Homer se considera ca ei traisera inainte de aparitia Lunii pe cer. Ce ne mai intereseaza este ca poetul Asiu si Pausanias considerau ca Pelasg, primul om nascut pe Terra a aparut din pamantul cel negru, adica la noi la nord de Dunare – dar si mai important – pe culmile inalte ale muntilor. 
Despre dacii propriuzisi tot  clasicii greci au aratat conexiunea stransa intre ei si Munte. Florus (Lucius, sec 2 d.H) istoric latin a lansat o concluzie a studiilor lui care a ramas celebra si este definitorie: „Dacii inhaerent montibus“ (dacii stau agatati de munti). 
In zilele noastre s-a observat ca in limba unor populatii din apropierea Marii Caspice cuvantul dah inseamna munte (Victor Opritu) ceea ce conduce la ideea ca dacii (dahii) erau munteni, adica oameni de la munte idee ce aparuse si in scrierile clasicilor greci si latini asa cum s-a aratat mai sus. Mai mult, cunoscutul istoric englez A.I. Toynbee considera ca dacii erau inruditi cu dahii care locuiau in Transcapia ca vecini ai tisagetilor si masagetilor, potrivit 2012en.ro.
In spatiul carpatic pe care locuiau antecesorii nostri si acum noi urmasii lor, existau mai multe masive muntoase sacre cu varfurile lor. Daca si alte popoare aveau un varf „suveran“ asa cum deja s-a aratat, la noi evident ca acesta a fost Kogaionul, care prezinta specificitatea ca inca nu a fost sigur localizat. In plus el ridica si alte aspecte specifice muntilor in general si anume cel al pesterilor, cunoscand obiceiul lui Zalmoxe de a vietui retras, timp de 3 ani de zile, intr-una din ele. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

masivului muntos athos zeului jupiter crestinismului varful sacru
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1774 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018622 (s)