News Flash:

Povestea primarilor care au transformat Timisoara in “Mica Viena”

6 Ianuarie 2014
1895 Vizualizari | 0 Comentarii
Johann K. Preyer (1805-1888) si-a inceput primul mandat ca primar al Timisoarei in 1844 si s-a aflat la conducerea orasului pana in 1858. Este considerat intemeietorul orasului modern. In urma muncii sale de 14 ani a lasat scrisa "Monografia orasului liber craiesc", una din cartile care descriu cel mai bine viata Timisoarei la mijlocul secolului al XIX-lea. 
Preyer s-a nascut la Lugoj, in 28 octombrie 1805, a urmat scoala primara din orasul natal, liceul la Szeged, iar in 1824 a absolvit Facultatea de Drept de la Presburg (actualmente Bratislava). De numele lui sunt legate infiintarea in 1846 a Fabricii de tutun si a primei case de economii din oras sau introducerea gazului lampant pentru iluminat stradal. 
In 1845 s-a infiintat prima asociatie muzicala, iar in 1846 Scoala de Muzica si Academia de Drept. A luat masuri care au dus la dezvoltarea industriei si comertului. Johann Preyer a condus orasul si in revolutia din 1848-1849, reusind in scurt timp sa inlature urmarile asediului Timisoarei 
“Timisoara, oarecum ultimul bastion al civilizatiei de azi inspre Orient, la cateva ore de granita Imperiului Otoman, este ultima purtatoare de cultura, care emana din civilizatia europeana… Impresia pe care orasul Timisoara o face de obicei asupra strainului, este una favorabila. Dar n-are voie sa aduca cu el criteriile pariziene, vienze sau, in general, ale oraselor rezidentiale, caci, naturalmente ar fi dezamagit. Dar acest oras, mai ales Cetatea si Iosefinul, are strazi drepte, asezate dreptunghiular. 
Cetatea complet pavata, periferiile partial. Cetatea are aproape in totalitate trotuare bune, cu exceptia unor strazi laterale, unde casele sunt cu parter, in rest cladirile sunt cu unul, doua sau trei etaje, care toate sunt acoperite cu tigla, la parter aproape toate au pravalii, cu vitrine elegante, rivalizand cu orasele mari si care confera orasului un aspect prietenos. 
Doua piete de marimi putin obisnuite si regulate si mai multe mici ofera activitatii intense a locuitorilor spatiu si aer, curatenia contrasteaza placut cu starea altor orase de provincie, iar iluminarea exceptionala, care in curand va functiona cu gaz, este recunoscuta ca neintrecuta in Ungaria. Timisoara corespunde ca atare exigentelor necesare, care se pot pune unui oras de rangul doi sau trei, pana si in privinta calestilor. Imprejurimea prezinta alei placute, nou plantate, cu multa grija, pentru plimbari, facand legatura cu periferia", spune Preyer in monografie, potrivit adevarul.ro.
O duzina de ziare, doua librarii care vand obiecte de arta, biblioteca de imprumut, prima din Imperiu, sala de spectacole unde au concertat Liszt, Lowe si Erl, Arena din gradina, unde se joaca piese de teatru sau tipografiile vorbesc despre viata spirituala a Timisoarei din perioada lui Johann Preyer. 
In perioada lui Johann Preyer a inceput construirea unor hoteluri elegante, s-a pus in functiune primul oficiu telegrafic si s-a construit calea ferata Timisoara – Szeged. 
In 1858 cade in dizgratie si este inlaturat din functie. Se retrage la Gmunden, in Austria, unde se ocupa de literatura. Revine in Timisoara in anul 1861 si este numit judecator de tribunal la Curtea de Justitie Imperiala si vicepresedinte de tribunal. Deziluzionat de sistemul birocratic, in 1876 se retrage definitiv la Kirchenberg, in Austria, unde va si muri la varsta de 83 de ani. 
Primarul care a introdus tramvaiul cu cai  
Urmatorul mare primar al Timisoarei va fi Károly Küttel (1818 - 1875). Acesta a avut doua mandate de succes: 1859-1861 si 1867-1872.  
Familia Küttel este originara din Anglia, din comitatul Northampton. In timpul razboiului de 100 de ani, familia lui s-a stabilit in Franta de unde, in timpul razboaielor religioase, a fost silita sa emigreze in Germania. 
In timpul administratiei lui Károly Küttel, functia militara a cetatii Timisoara a fost treptat redusa. A facilitat constructia drumului public in interiorul cetatii si dezvoltarea zonei adiacente cetatii. Au fost plantati pomi in Piata Printul Eugen (astazi, Piata Libertatii), strazile au fost pavate, cladirile spitalului si primariei au fost extinse, a fost infiintata brigada de pompieri voluntari si a fost restaurata zona rezidentiala. 
In 1867, un plan al liniilor tramvaiului tras de cai a fost creat dupa ideile sale si Küttel a devenit presedintele Societatii pentru construirea unei linii ferate cu tractiune animala.  
A sprijinit formarea unui liceu modern (astazi Liceul “Nikolaus Lenau”) si a unui parc al orasului. A ajutat la constructia „Teatrului, Redutei si Hotelului”. Pentru acest proiect, a cheltuit o parte insemnata a averii personale. Pe perioada constructiei, Imparatul Franz Josef I a vizitat Timisoara. 
La propunerea lui Istvan M. Küttel (domiciliat in Germania), stranepotul lui Károly Küttel, a fost dezvelita o placa comemorativa in cinstea acestuia. Placa a fost amplasata pe fatada imobilului de pe bulevardul Tineretii nr. 1 si este inscriptionata cu urmatorul text, in limba romana, maghiara si germana: “Aceasta piata a purtat numele Piata Küttel"
Parintele iluminatului electric stradal 
A urmat la conducerea orasului Török Janos (1843 - 1892), care a ocupat functia de edil-sef intre 1876 si 1885. 
S-a nascut la Vinga, iar in perioada 1854-1862 a fost elev la gimnaziul piarist din Timisoara, unde-si ia luat bacalaureatul. A studiat apoi dreptul la Bratislava si Budapesta. Dupa absolvire, in perioada 1866-1869, este ajutor de notar la Vinga, apoi, din 1867, avocat stagiar. De aici, drumurile il poarta spre capitala Banatului, unde devine practicant in biroul primarului Károly Küttel, apoi, pe vremea primarului Ferenc Steiner, este, timp de patru ani, notar-sef. Dupa demisia lui Steiner, in anul 1867, este ales ca primar.  
Va indeplini aceasta functie vreme de zece ani. Dupa criza anilor 1870 (cand s-au succedat cativa ani de seceta, o lipsa acuta, aproape generalizata, de bani, emigrarea, in masa, a paturilor sarace si mijlocii) a purces, cu mana forte si intelepciune, sa organizeze viata marelui oras, aflat in plin avant.  
In perioada sa ca primar, municipalitatea a achizitionat fosta cladire a primariei sarbe, iar pe terenul respectiv, cu acceptul orasului, s-a edificat, prin reconstructie completa, o cladire impunatoare: scoala superioara regala de stat, cu profil real.  
Dand dovada unui bun simt comercial, cumpara, pentru oras, uriasa cladire a noului teatru, care luase foc, impreuna cu localul si cu hotelul aflat in acelasi ansamblu. A constituit o societate pe actiuni pentru a putea inaugura, cat mai repede, noul teatru si pentru a sprijini activitatea unei institutii teatrale permanente de limba maghiara. A creat o cantina publica, un camin pentru copiii orfani si un fond de pensii. 
A fost presedintele Societatii de Stiinte ale Naturii din Ungaria de Sud, comandantul unitatii de pompieri voluntari. 
Accesul din cartierele adiacente, care se dezvoltau in ritm alert, era asigurat prin drumuri propice transportului cu cai. Pentru a accelera circulatia, a purtat tratative pline de tact cu comandamentul militar al cetatii.  
A insistat pe ideea „largirii portilor” orasului, indrumand circulatia dinspre zonele exterioare ale cetatii inspre interiorul ei, prin portile largite ale cetatii. 
Sustine „asfaltizarea” drumurilor din cetate. Pe vremea cat a fost primar, s-a construit primul pod de fier peste canalul Bega. Tot el a initiat crearea unei retele de canalizare in centrul Timisoarei, ceea ce avea sa contribuie la imbunatatirea situatiei sanatatii publice. In anul 1885 a creat un spital public modern.  
Primul oras cu iluminat public electric din Europa continentala 
Una dintre izbanzile mandatului sau de primar o reprezinta felul in care a solutionat iluminatul public din Timisoara, atunci cand nu a mai prelungit contractul cu firma austriaca de iluminat cu gaz aerian si a acceptat oferta mai avantajoasa a firmei londoneze. Astfel, in noiembrie 1884, Timisoara a devenit primul oras de pe continent cu lumina stradala electrica. 
In februarie 1885, a fost numit comandant al politiei Capitalei (este vorba de Budapesta), cu sarcina de a reforma, in spiritul legii adoptate deja in 1881, intreaga politie de stat a Ungariei.  
In iunie 1892 mai face o vizita la Timisoara, dar, in toamna aceluiasi an, o criza cardiaca survenita in vila sa de vacanta de la Barlangliget ii va pune zilelor. 
Consiliul municipal decide sa aduca la Timisoara ramasitele pamantesti ale ilustrului sau concitadin, care au fost depuse la cimitirul din Cetate. In semn de aducere aminte, in 1896, municipalitatea ii realizeaza un bust pictat, care va fi amplasat in galeria de portrete a salii de consiliu. Din anul 2009, o statuie din Parcul Central al Timisoarei ii evoca amintirea. 
Cel mai longeviv primar: 29 de ani in folosul comunitatii 
Careul de asi ai primarilor Timisoarei din epoca de aur se incheie cu Carol Telbisz (1854- 1914), care ajunge primar la varsta de doar 29 de ani.  Este cel mai longeviv primar al Timisoarei. Timp de 29 de ani, in perioada 1885 - 1914, el a condus orasul de la statutul de cetate fortificata, cu functii preponderent militare, la asezarea moderna, dezvoltata in toate domeniile.  
Carol Telbisz provine dintr-o familie modesta de bulgari. El s-a nascut in 1854, Dudesti Vechi. A absolvit Facultatea de Drept din Budapesta, si-a luat doctoratul in drept administrativ la Viena, apoi a efectuat stagii in adminsitratie. 
Datorita calitatilor sale recunoscute, Telbisz a devenit primar la o varsta tanara, de 29 de ani, dupa ce a fost innobilat cu titlul de “nemes”, sub numele Carol Telbisz de Obesenyo. Cariera sa in aceasta functie este cea mai longevina din toata istoria Timisoarei.  
Administratia Telbisz decide la sfarsitul secolului al XIX-lea demolarea vechilor fortificatii. Inainte de toate, s-a intocmit un plan urbanistic dupa modelul metropolelor occidentale. Timisoara a fost gandita atunci sub forma actuala: cetatea a fost inconjurata de cartiere, bulevarde mari, retea de canalizare si alimentare cu apa. Sub coonducerea primarului Telbisz, vechiul tamvai cu cai a fost inlocuit cu tramvaiul electric. 
O preocupare deosebita a acestei administratii a fost educatia si cultura locuitorilor. A fost construit Muzeul Vechi si au fost deschise bibliotecile populare. Pentru educatie, s-a construit Liceului de Baieti („C.D. Loga”), Liceului de Fete (Liceul Pedagogic), Preparandia pentru invatatori (Liceul „J. L. Calderon”) si Scoala Profesionala (Liceul Electromotor). Au mai fost ridicate Sinagoga din Fabric si Biserica Millenium. 
S-a acordat, in timpul mandatului lui Carol Telbisz, o atentie deosebita sportului. A fost amenajata pista de ciclism Velocitas, au fost intemeiate Clubul Chinezul si primul stadion modern din Timisoara. 
Au fost construite Turbinele (Hidrocentrala) si a fost reformata Camera de Comert si Industrie. Au aparut fabrica de pantofi Turul, Intreprinderea de Palarii Paltim, Fabrica de Chibrituri, Filatura, Centrul Timisorean al Fabricii de Unt „Hungaria”, Fabrica Kandia, Fabrica de Textile, Fabrica de Lanturi, Fabrica de Trasuri. A fost modernizata Moara Timisoara. Aparitii cu implicatii economice au mai fost Palatul Societatii Timis - Bega (Regionala C.F.R.), Palatul Postei, Palatul Lloyd, Palatul Dauerbach (Palace), Palatul Neptun, Banca de Scont, Banca de Stat, Banca Timisoara si Abatorul. 
In 1893, primaria a achizitionat, pe strada Gheorghe Doja nr. 16, un teren pe care l-a donat Institutului de surdomuti. 
“Daca privim la ceea ce am realizat si la acele planuri care ne asteapta, atunci putem spune ca am terminat doar inceputul si am asigurat doar bazele necesare dezvoltarii in continuare. Generatia urmatoare are datoria de a transforma Timisoara intr-un oras mare, frumos si modern”, a spus Carol Telbisz, care a lasat parca un testament pentru viitorii primari. 
Cat a fost primar Telbisz, Timisoara a ajuns sa fie considerata unul din cele mai importante orase din Imperiul Austro-Ungar. 
Scutiri de taxe si impozite pe 15 ani 
Carol Telbisz a oferit societatilor comerciale scutiri de taxe si impozite pe 15 ani, terenuri si materiale de constructie gratuit, astfel incat orasul ajunge sa se dezvolte aproape singur. A infiintat diferite fonduri de ajutorare a saracilor si cantine sociale. 
In 1905 a devenit consilier al Curtii Regale Maghiare. La aniversarea a 20 de ani in functia de primar, a fost numit cetatean de onoare al Timisoarei. Din pacate, in 1914 s-a imbolnavit grav si a murit, dupa nu mai putin de 29 de ani in slujba orasului. Trupul sau a fost depus la Biserica Piarista, unde timisorenii si-au putut lua ramas bun de la fostul lor primar. Telbisz a fost inmormantat in cimitirul din Calea Lipovei. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

primar timisoarei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1889 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013640 (s)