News Flash:

Povestea secularizarii averilor manastiresti

19 Iunie 2017
310 Vizualizari | 0 Comentarii
Alexandru Ioan Cuza
Masura adoptata de catre guvernul prezidat de Mihail Kogalniceanu raspundea unor cerinte mult mai vechi ale Revolutiei de la 1848 si ale Adunarilor ad-hoc. Problema manastirilor inchinate avea o istorie mult mai lunga. Se obisnuia ca domnii si boierii mai instariti sa faca donatii manastirilor in bunuri sau in mosii. Cu timpul, veniturile manastirilor s-au transformat din resurse necesare desfasurari activitatii de cult in simple surse de venit pentru patriarhiile si manastirile carora erau inchinate. Obligatiile catre administratia Tarilor Romane erau ignorate. Calugarii straini beneficiau de un statut care-i scotea de sub incidenta legilor romanesti. Ei acumulasera, pe diverse cai, averi impresionante. Cu toate ca Regulamentul Organic a introdus obligativitatea platii darilor catre stat in proportie de un sfert din veniturile realizate, masura a ramas litera moarta din cauza refuzului calugarilor greci de a se supune acestuia. Chestiunea nu putea fi reglementata datorita sprijinului pe care Imperiul Rus si Imperiul Otoman il acordau Patriarhiei de la Constantinopol.

Inca de la inceputul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea in programul sau de reforme secularizarea averilor manastiresti. In 1859, cand Poarta a decis printr-un decret sa le scuteasca de la plata contributiilor catre stat, guvernul roman si-a manifestat autoritatea sechestrandu-le veniturile. In martie 1863, consiliul de ministri a hotarat ca limba de oficiere a slujbelor sa fie limba romana, in locul limbii slavone, respectiv limbii grecesti. Presimtind inevitabilul, multi calugari greci au incercat sa paraseasca tara, luand cu ei obiecte de pret de prin manastiri. Autoritatile au dispus atunci conditionarea eliberarii de pasapoarte de indeplinirea unor anumite conditii, printre care se afla si obligatia de a nu scoate din tara bunurile de patrimoniu. Astfel au fost salvate de la instrainare obiecte importante din patrimoniul national, multe dintre ele avand sa fie adunate un an mai tarziu in cadrul Muzeului national de antichitati, instituit de Cuza prin decret domnesc.

Vezi si Cinci momente esentiale ale domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

Cuza a poruncit sa fie controlata gestiunea manastirilor, ocazie cu care au fost scoase la iveala numeroase nereguli in evidenta si gestionarea fondurilor.

In iulie 1863 guvernul a oferit o suma importanta calugarilor greci drept despagubire (30 milioane franci), dar aceasta a fost refuzata de Patriarhul Constantinopolului Sofronie al III-lea. Prin aceasta se incerca o solutionare pe cale amiabila a unei chestiuni care avea implicatii internationale delicate, dar Imperiul Otoman, Austro-Ungaria si Imperiul Rus s-au opus cu putere solutiei gasite de romani. Cu toate acestea, guvernul Koglniceanu a grabit dezbaterea si adoptarea legii. Un rol important l-a jucat pe plan intern Dimitrie Bolintineanu, iar, pe plan extern, de recunoasterea masurii s-a ocupat in buna parte Costache Negri.

„Legea secularizarii averilor manastiresti” a fost votata la 17 (SV) /29 decembrie (SN) 1863 si prevedea ca:

Vezi si Reformele lui Cuza


Toate averile manastiresti inchinate si neinchinate precum si alte legate publice sau daruri facute de diferiti testatori si donatori din Principatele Unite la Sfantul Mormant, Muntele Athos, Sinai precum si la mitropolii, episcopii si la metoacele lor de aici din tara si la alte manastiri si biserici din orase sau la asezaminte de binefacere si de utilitate publica, se proclama domeniuri ale Statului Roman, iar veniturile acestor asezaminte vor fi cuprinse in bugetul general al statului.

In total au fost trecute in proprietatea statului 75 de manastiri inchinate bisericii grecesti, dintre care 44 din Tara Romaneasca si 31 din Moldova, care detineau la randul lor mai multe metocuri si mosii. Numarul mosiilor inchinate era de 560 (366 in Tara Romaneasca si 194 din Moldova). Ele totalizau circa un sfert din teritoriul arabil al tarii, plus numeroase paduri.

Legea secularizarii prevedea o compensatie de 82 milioane lei (din care aveau sa se scada 31 milioane datoare statului de asezamintele religioase), o suma mare pentru bugetul tarii, bani pe care calugarii greci i-au refuzat nemultumiti. Conducerea Bisericii Ortodoxe Elene a hotarat sa refuze oferta facuta de statul roman, in speranta ca Puterile garante vor interveni. In final calugarilor nu li s-a mai platit nimic. Pentru a nu avea aparenta unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotriva si averile manastirilor romanesti, care nu tineau de greci. Masura a suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar, in ciuda acestora, Cuza a mers inainte cu aplicarea ei. Mosiile recuperate au format „Domeniile Statului”. O buna parte dintre ele au fost divizate in loturi si atribuite taranilor improprietariti in reforma agrara care a urmat. Peste cativa ani, in timpul domniei lui Carol I, Parlamentul a declarat definitiv inchisa problema manastirilor inchinate.

mihail kogalniceanu adunarilor ad-hoc tarilor romane calugarii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1540 (s) | 35 queries | Mysql time :0.017267 (s)