News Flash:

Povestea unui sat unic in Romania - Antonesti, locul construit de prizonieri sovietici

2 Ianuarie 2014
11109 Vizualizari | 0 Comentarii
Una dintre cele mai frumoase constructii de pe Valea Argesului, mergand in sus, spre Cetatea Poienari si spre Barajul Vidraru, este Manastirea Antonesti. Sfantul lacas a fost numit asa dupa intemeietorul ei, Maresalul Ion Antonescu, dar a fost "rebotezata", in 2004, "Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul".
Putini stiu, insa, ca biserica si corpul de cladire destinat maicutelor sunt ridicate in mijlocul unui sat construit, in urma cu 71 de ani, la ordinul Maresalului Antonescu. Prizonierii rusi, adusi in timpul Celui de Al Doilea Razboi Mondial tocmai de pe frontul de Est, de la Odessa, au ridicat, acolo, cel mai modern sat al Romaniei, neegalat de niciun regim care a urmat la conducerea tarii. Avea in proiect case cu etaj, electricitate, spital, han turistic si baie comunala, scrie evz.ro.
Minunea de dupa potop
Am intalnit minunea arhitecturala de la Poienarii- Noi, asa cum este denumit satul, pe malul stang al raului, in Zona de Nord a Vaii Argesului. "Toti oamenii il stiu asa, Antonesti ori Satul Nou. A fost facut in timpul razboiului. In 1941, o viitura a distrus o mare parte din comuna. A fost prapad atunci. Maresalul Antonescu , pitestean fiind, a hotarat sa faca un sat nou. Odata cu ridicarea acestuia s-a inceput si construirea unei biserici, pe locul unde este, acum, manastirea", povesteste primarul comunei Corbeni, Virgil- Remo Mateescu.
Arcul de Triumf
Ca sa ne arate locul cu care se mandreau toti argesenii inainte de comunism, primarul s-a urcat in masina si ne-a condus spre manastire. Am trecut podul ce desparte cele doua maluri ale Argesului, am urcat un drum in panta si, in scurt timp, aveam in fata niste cladiri impunatoare. Case, asemeni conacelor boieresi, construite in stil romanesc. "Acolo erau cladirile adminstratiei de atunci", ne lamureste un localnic.
In dreapta, se vede un turn cu o bolta sub care a tinut o cuvantare insusi Maresalul Antonescu, vorbind locuitorilor despre patriotism. Oamenii locului ii zic "Arcul de Triumf". La capatul drumului pietruit, la iesirea din sat, se ridica, semeata, o biserica noua. "A fost reconstruita de Prea Sfintitul Calinic, episcopul Argesului si Muscelului. A fost gata in 2004. Atunci s-a inaugurat si manastirea", spune primarul, aratandu-ne cladirea inalta, alba, cu trei nivele, ce se ridica langa biserica.
Manastirea, ridicata pe terenul familiei Erbasu
In lacasul de cult, refacut dupa un abandon de peste jumatate de secol, este pictata familia lui Gheorghe Erbasu, cel care a donat terenul in acest scop. "E ruda cu omul de afaceri Erbasu, cel din Bucuresti", sustine edilul Mateescu. Pe un alt perete al bisericii manastirii este zugravit PS Calinic stand inclinat la picioarele Mantuitorului Isus Hristos. Am aflat, ulterior, ca parintele Caliopie si maicutele care locuiesc acolo - Filofteia, Xenia si Olimpiada - au trudit la refacerea vechii biserici si la inaltarea manastirii, inceputa in anul 1995. In 2006, la doi ani dupa inaugurare, au fost terminate toate lucrarile.
Acum, in manastire sunt doar cele trei maici. Se feresc de ochii curiosi ai jurnalistilor. Au, in spatele cladirii monahale, si un ATV care le e de folos pe coastele abrupte ale muntilor. "Maica stareta e plecata la cumparaturi", spune una dintre calugarite. De acolo, de sus, se vede, in toata splendoarea ei, Valea Argesului. Sus, pe varf de munte, Cetatea Poienari strajuieste, falnic, intrarea din stramtoarea muntilor, pe calea ce duce spre Barajul Vidraru, pe Transfagarasan.
Potopul din 1941
Asa cum reiese din Arhivele Nationale ale Statului si din istoria locului, descrisa de Centrul Cultural Pitesti, in luna iulie a anului 1941 un adevarat potop s-a abatut asupra locuitorilor din Valea Superioara a Argesului. Lemnele exploatarii CAPS de pe apa Argesului au format un zagaz natural in apropiere de comuna Aref.
Puhoaiele au maturat totul in cale: vatra satului Capataneni, apartinand de comuna Corbeni, a fost distrusa aproape in intregime. Podurile, liniile de telefon, 22 de kilometri de cale ferata si soseaua au fost spulberate de furia apelor si de stancile desprinse din munte. Numai comuna Corbeni numara 3.716 de suflete si 861 de case. Toate au fost ruinate, iar oamenii au ramas pe drumuri.
Reactia autoritatilor de atunci
Auzind despre urgia care s-a abatut asupra locuitorilor, conducatorul statului de la acel moment, Maresalul Ion Antonescu, a trimis la locul dezastrului mai multe oficialitati, in frunte cu vicepresedintele Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu. Acesta a facut demersurile necesare pentru aprobarea si obtinerea creditelor si a materialelor pentru constructia unui sat model. Localitatea urma sa aiba un palat administrativ, care sa adaposteasca o perceptie, o banca si o cooperativa sateasca, o casa pentru Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale, un dispensar dar si o maternitate.
In proiect, mai era o cantina de copii si o sectie pentru baile populare, precum si un alt local pentru un camin cultural, prevazut cu o sala de spectacole, sala pentru biblioteca si o gradinita de copii, o piata de legume. Urmau sa mai fie construite o piata publica centrala cu acces la gara de cale ferata, o scoala primara si o scoala horticola a satului. Si un han pentru calatori figura in proiectul ambitios al Maresalului, care cuprindea si un parc de agrement cu stadion sportiv.
Accesul era prevazut a se face pe un drum nou, care sa duca din soseaua principala spre noua asezare, iar cartierele trebuiau delimitate cu strazi pavate cu piatra si prevazute cu trotuare cu borduri de granit, ca in zonele rezidentiale din zilele noastre. Trebuia sa se construiasca chiar si o statie de pompieri, situata aproape atat de noul sat model, cat si de vechiul sat Corbeni.
In plus, planul mai prevedea un dig de beton pentru apararea malului raului Arges in dreptul podului nou si al statiei de cale ferata. Satul a fost prevazut cu 39 de loturi, de 2.000 de metri patrati, fiecare cuprinzand cate o casa tip, o curte de acareturi cu grajdurile si cotetele respective, o fantana, o gradina de pomi fructiferi si o gradina de zarzavat. In privinta bisericilor, s-a prevazut ca ambele lacase existente in comuna Corbeni, declarate monumente istorice, sa fie restaurate si renovate.
S-au gasit si fonduri
Au fost aprobate, apoi, si fondurile necesare, in regim de urgenta. Ministerul de Interne a dat 2,5 milioane de lei, o suma imensa pentru acele vremuri, cand razboiul batea la usa si era nevoie de bani pentru Armata. In plus, Ministerul Apararii a aprobat 15 vagoane cu ciment, trei vagoane cu fier, un vagon cu cuie, 1.000 de cazmale, sape si cutitoaie, doua betoniere si mai multe roabe si forje de companie, ce au fost trimise de la depozitul de materiale Gaesti. Prefectura Arges s-a ocupat de realizarea santierului si de organizarea acestuia, din bani proprii.
Prizonierii, platiti pentru munca
Pentru a pune in miscare ambitiosul proiect, s-a decis infiintarea la Corbeni a unui lagar de prizonieri. Astfel, 800 de sovietici capturati la batalia de la Odessa au fost mutati acolo si, pe baza unui contract semnat de conducatorii lagarului cu primaria comunei, acestia au fost scosi la munca de reconstructie a satului. Marele Stat Major arata, intr-un document, si conditiile in care se va face angajarea prizonierilor: 150 lei/zi salahorul si 200 lei/zi meseriasul, inclusiv hrana, cazarea si asistenta sanitara. Vesela pentru prizonieri si preparatul hranei cadeau tot in sarcina Prefecturii, care trebuia sa asigure cazarea si lucrul separat de populatia civila.
Case personalizate
Arhitectul Richard Bordenache a fost insarcinat cu executarea planurilor de sistematizare si de constructie a satului model. El a propus trei-patru tipuri de case, in stil romanesc, din care viitorii proprietari puteau sa aleaga. Fiecare locuinta, pe langa numar, era identificata dupa o pictura sau un basorelief: "Casa cu paun", "Casa cu floarea-soarelui", "Casa cu closca", "Casa cu cerb", "Casa cu cocos".
Lucrarile de constructie au inceput in forta pe 15 mai 1942, cand Maresalul Ion Antonescu a facut o inspectie amanuntita pe santier. Pe 4 august, dupa o noua vizita la Curtea de Arges a lui Antonescu, s-a decis si electrificarea regiunii Curtea de Arges – Corbeni si au fost aprobate fondurile necesare pentru constructia unei uzine hidroelectrice pe raul Arges.
Istoria nescrisa a unei asezari
Pe 17 octombrie 1943 au fost inaugurate, oficial, primele constructii, printre participantii la eveniment numarandu-se ministri si personalitati din Bucuresti, alaturi de presedinta Consiliului de Patronaj, Maria Antonescu, sotia Maresalului Ion Antonescu. Prizonierii rusi au ridicat o asezare model, o minune a acelor vremuri: 11 vile, retea electrica in toata asezarea, un spital cum puteai gasi doar in Germania.
In vile s-au mutat cei ale caror case fusesera distruse de ape, masura considerata drept despagubire data de guvernul acelui timp. Dupa numele ctitorului si in cinstea acestuia, satului-model i s-a spus Antonesti, desi numele oficial este de Poenari. In 1944 s-a incercat constructia hanului turistic si a caminului cultural, dar lucrarile au fost oprite fiindca frontul se apropia de tara si era nevoie de bani si oameni in alte scopuri. Gandindu- se ca acest lucru ar putea strica planurile construirii satului, Prefectul de Arges a decis ca tot ce se ridicase deja sa treaca in patrimoniul Prefecturii.
Pe 23 august, insa, Maresalul a fost arestat si trimis in URSS. Doi ani mai tarziu, el a fost executat in fortul Jilava, iar proiectul satului model pe care il imaginase pentru Antonesti a devenit o amintire. In Corbeni, insa, mai dainuie si astazi cateva din cladirile ridicate in anii ‘40. Casele au fost cumparate de fostii chiriasi, medici, profesori, functionari. Unii au inceput sa faca demersuri pentru a scrie si a populariza fascinanta istorie a satului, incercand sa transforme zona intr-o rezervatie de arhitectura rurala romaneasca.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

constructii valea argesului manastirea antonesti case personalizate
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1932 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018720 (s)