News Flash:

Prejudecati in ce priveste ciuma

12 Ianuarie 2014
1305 Vizualizari | 0 Comentarii
Scrierile vremii ofera un tablou lugubru al societatilor atinse de ciuma. Innebuniti, oamenii iau masuri inutile: scrisorile si monedele sunt stropite cu otet, la raspantii ard focuri purificatoare, casele sunt dezinfectate cu parfumuri si pucioasa, locuitorii oraselor umbla pe strada cu o masca in forma de cap de pasare, avand ciocul umplut cu plante aromate si mirodenii pentru a atenua duhoarea. Si aceasta, pentru ca o prejudecata medievala considera ca ciuma era raspandita de pasari. 
Unele masuri sunt gresite. La Londra sunt ucisi toti cainii si pisicile, astfel incat coloniile de sobolani prolifereaza, fapt ce duce la intensificarea molimei. Remediile prescrise de medici sunt primitive, bolnavii fiind chinuiti inutil. Daniel Defoe relateaza in „Jurnal din Anul Ciumei“ cum medicii credeau ca inving boala daca reuseau sa cauterizeze umflaturile purulente (bubonii) si tumorile recalcitrante. El spune ca unii buboni erau atat de tari incat nu puteau fi deschisi cu un instrument, astfel ca erau cauterizati, multi pacienti murind nebuni de durere, potrivit 2012en.ro.

Vezi si Cine au fost vinovatii raspandirii ciumei in Evul Mediu? 
Contemporanii surprind spectacolul halucinant oferit de ciuma. Marsilia (1720) este scena unui dezastru total. „Miasmele vatamatoare se revarsa din casele unde putrezesc cadavrele si se inalta din strazile pline de saltele, asternuturi, rufarie, zdrente si tot soiul de gunoaie dospite. Mormintele umplute de cadavre lasa la vedere trupuri hidoase, unele umflate si negre ca taciunele, altele albastre, vinete si galbene, toate duhnind si crapate, mustind de sange putred“, scrie Jean Delumeau in „Frica in Occident: secolele XIV‑XVIII, o cetate asediata“. Epidemiile au un efect psihologic devastator asupra supravietuitorilor. Locuitorii se imbulzesc sa iasa din orasele aglomerate insalubre. 

Vezi si Teribila epidemie din Europa secolelor al XV-lea si al XVI-lea  
La Londra, 200.000 de oameni parasesc orasul si ratacesc prin padurile din jur, fara a avea unde dormi, fara hrana si apa, doar cu hainele de pe ei. Cei care raman se baricadeaza in case, bat ferestrele si usile in cuie si incearca sa reziste singuri. Daca unul dintre membrii familiei se imbolnaveste, atunci este repede izolat si cand moare, cadavrul este scos pe fereastra cu franghii, de unde este preluat cu niste carlige, pus in carucioare si dus la gropile comune. 
Afara se petrec scene infioratoare. Tot Delumeau noteaza: „Barbatii umbla ca niste orbi deznadajduiti, care se poticnesc la tot pasul de frica si sovaielile lor. Cu plansete si bocete, femeile sporesc dezordinea si chinurile, cerand leacuri impotriva unei boli de neinlocuit“. 
Daniel Defoe, in al sau „Jurnal din Anul Ciumei“, relateaza: „Intregul spectacol te cutremura de groaza. Sareta cara saisprezece sau saptesprezece cadavre infasurate in cearceafuri sau paturi, unele atat de prost invelite incat cadeau despuiate printre celelalte, cu totii fiind morti urmand a se amesteca in groapa comuna a omenirii“. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

tablou lugubru ciuma dezinfectate
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1708 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020164 (s)