News Flash:

Premise politice si ideologice ale revolutiei engleze

4 Februarie 2015
845 Vizualizari | 0 Comentarii
Exista doua traditii ale opozitiei parlamentare fata de monarhie. Magna Charta Libertatum (1215) stabilea un echilibru intre rege si reprezentantii Starilor din regat.

Monarhii din dinastia Tudorilor, Henric al VIII-lea si Elisabeta I, introdusesera anglicanismul si cultivasera protestantismul, obtinand beneficii enorme din secularizarea averilor bisericesti. Dupa stingerea dinastiei Tudorilor (1603), tronul Angliei a fost ocupat de Iacob I (1603-1625), care inaugura dinastia Stuartilor. Iacob I a cultivat anglicanismul si s-a aratat deosebit de intransigent fata de catolici si puritani, unii dintre ei emigrand in America. Tot el, a cautat sa fundamenteze monarhia absoluta de drept divin, insa a intampinat opozitia Parlamentului.

Fiul sau, Carol I (1625-1649), era atras de catolicism si a dus o politica filo-franceza, starnind opozitia Parlamentului. Parlamentul englez se impotrivea dorintei regelui Carol I de a vota noi impozite pentru razboaiele propuse.

Vezi si Revolutia siciliana din 1848

O importanta particularitate a revolutiei engleze a fost faptul ca ideologia ei a imbracat o forma religioasa. Miscarea indreptata impotriva Bisericii Anglicane este cunoscuta sub denumirea de puritanism. Puritanii urmareau "purificarea" bisericii de toate ramasitele catolicismului, indeosebi suprimarea episcopatului si introducerea in forma cea mai exacta a calvinismului. De asemenea cereau cult religios si o viata simpla, fara stralucire, respectarea libertatilor civile. Puritanii s-au impartit treptat in doua grupuri: presbiterienii si independentii. Primii, grupand elemente mai conservatoare, se pronuntau pentru pastrarea unitatii organizatorice a Bisericii Anglicane, dupa principii calvine; conducerea parohiilor si fostelor episcopate urma sa fie atribuita unor consilii mixte, compuse din pastori si laici, numite presbiterium (de la grecescul presbyteros care inseamna "mai batran"). Independentii se manifestau impotriva oricarei forme de organizari a bisericii, singurul element de organizare recunoscut era comunitatea locala, care nu depindea de nici un organ superior.

Vezi si Functiile politice si militare ale lui Iacob al II-lea al Angliei


Numeroasele razboaie au adus Anglia intr-o noua criza financiara. Regele Carol I Stuart se vede astfel nevoit sa convoace parlamentul, in 1628, pentru a vota noi impozite. Parlamentarii refuza noile impozite si impun regelui sa semneze Petitia dreptului (1628) care garanta inviolabilitatea persoanei, recunostea rolul Parlamentului pentru impunerea de impozite si interzicea legea martiala in timp de pace. Regele semneaza actul, dar in scurt timp dizolva parlamentul.

In 1640, confruntat cu un conflict armat cu Scotia, regele convoaca din nou parlamentul pentru a vota noi impozite. Opozitia parlamentara este din nou puternica, dar parlamentul a fost din nou dizolvat (Parlamentul cel Scurt).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

monarhie echilibru dinastia tudorilor elisabeta i iacob i america
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2208 (s) | 23 queries | Mysql time :0.074981 (s)