News Flash:

Primul Asediu al Vienei

27 Septembrie 2013
2650 Vizualizari | 0 Comentarii
Primul Asediu al Vienei de catre turci si aliati moldoveni a durat din data de 27 septembrie pana la data de 14 octombrie 1529, cand Soliman I s-a retras cu pierderi insemnate. Cifra pierderilor este inca controversata, ea variind intre 20.000 si 40.000 de soldati turci cazuti in lupta.
De cand osmanii de origine turca si-au consolidat in 1354 o baza militara in Galipoli, si pana la sfarsitul secolului al XV-lea, acestia s-au extins in cea mai mare parte a sudului Europei. Au zdrobit si ocupat Imperiul Bizantin, au ocupat o mare parte din Grecia, dar si Macedonia, Bulgaria, Serbia, Hertegovina. In acelasi timp, o mare parte din Asia Mica a fost integrata in Imperiul Otoman. La inceputul secolului al XVI-lea continua expansiunea in regiunile arabe si persane. In timpul sultanului Soliman I (Magnificul), regatul Ungariei (1520) devine telul cuceririlor otomane. Belgradul cade in anul 1521, iar in 1526 are loc dezastrul de la Mohács, care a pecetluit soarta Ungariei. In aceasta lupta a cazut si regele Ungariei Ludovic II (Lajos II), ultimul reprezentant al monarhiei ungare. Prin aceasta a devenit posibila pretentia Habsburgica de a ocupa tronul Ungariei, insa lui Ferdinand I (mai tarziu Imparat al Sfantului Imperiu Roman) i se impotriveste Ioan Zapolya, acesta fiind sprijinit de o mare parte din nobilimea maghiara. De acest confict profita Soliman I, care, sprijinindu-l pe I. Zapolya, porneste o campanie militara impotriva lui Ferdinand, regele Boemiei si Austriei. O mare parte din armata habsburgica se afla in Italia, angajata in lupte cu Franta, ocazie favorabila atacului otoman.
La 10 aprile 1529 armata otomana porneste din Constantinopol spre vest. In timp ce trecea prin Europa de est, pe traseu s-au alaturat intariri din unele din garnizoanele turcesti, ceea ce a dus la formarea unei armate puternice, careia i s-au alaturat, in afara de turci, si soldati din teritoriile ocupate, ca de exemplu din Ungaria. Din cauza timpului ploios si drumurilor desfundate, avansarea armatei s-a incetinit mult, aceasta ajungand abia dupa 5 luni (pe 23 septembrie) la portile Vienei. O avangarda de 20.000 de calareti otomani avea rolul de a zdrobi rezistenta populatiei locale. La data de 27 septembrie, Viena era complet incercuita. Oastea otomana insuma circa 250.000 de soldati si era alcatuita din 80.000 de osmani, 6.000 unguri, pe langa numerosi calareti din Anatolia (spahii), 20.000 de ieniceri.
Drumurile desfundate din Ungaria au impiedicat insa transportul tunurilor grele, reusind numai transportul a 300 de tunuri usoare. Pentru transport au fost folosite si 22.000 de camile.
Viena, ca organizare, era un oras-garnizoana cu o Militie de aparare de cateva sute de mercenari germani si spanioli. Viena era aparata in total de 22.000 de infanteristi si de 2000 de calareti. Mercenarii erau inarmati cu archebuze si tapini si erau bine antrenti din razboiul din Italia. Daca zidurile cetatii ar fi fost peste tot intr-o stare buna, ar fi asigurat un mare avantaj aparatorilor Vienei. Ajutorul solicitat de principele Ferdinand a ramas in mare parte neindeplinit, iar el a asteptat zadarnic ajutorul fratelui sau Carol Quintul, care era angajat in lupte cu Franta.
Organizarea orasului era asigurata de Niklas Graf Salm si Wilhelm von Roggendorf. Primul s-a preocupat de repararea si intarirea zidurilor de aparare cu pamant si a postat 72 de tunuri de aparare. Pentru a face camp liber de tragere a tunurilor de aparare, el a ordonat daramarea caselor respective, a evacuat mii femei si copii din calea turcilor (care luau sclavi). Deja la 27 septembrie Soliman I trimite o solie pentru predarea garnizoanei Vienei, cu promisiunea de a cruta populatia orasului. Graf Salm refuza conditiile de capitulare ale sultanului, care incepe asediul.
Prin lipsa artleriei grele, focul artileriei otomane nu a avut efectul dorit. Urmeaza incercarea otomana de a darama zidurile de aparare prin explozii subterane, dar in acelasi timp continua si focul de derutare al artileriei turcesti. Sapaturile turcesti subterane se concentraza pe zona sudica a orasului, unde fortificatia era cea mai buna. Au avut loc brutale ciocniri subterane. Datorita superioritatii armurilor de cavaleri, vienezii ies invingatori in aceasta lupta. Cu toate acestea, turcii reusesc sa faca o serie de brese si sparturi in zidul de aparare, ceea ce a dus la lupte deosebit de inversunate mai ales cu ienicerii..
La 12 octombrie turcii reusesc sa sparga o bresa mare in zid, numit "Suleiman brese", prin care vor sa intre in oras. In aceasta lupta deosebit de crancena turcii pierd 1.200 de ieniceri, nereusind sa strapunga apararea.
In seara zilei, Soliman tine in cortul lui un consiliu de razboi, deoarece in acest timp asigurarea turcilor cu provizii era deosebit de proasta. Pentru prima data in istorie, ienicerii si-au exprimat dezaprobarea fata de modul de aprovizionare. Sultanul le-a promis ca, in cazul victoriei, vor primi o recompensa bogata, fapt care i-a convins sa porneasca la un nou atac.
La 14 octombrie, turcii reusesc sa faca o bresa in "Poarta Kernten", insa din cauza pericolului de surpare, la care esau supusi atacatorii, aparatorii reusesc din nou sa inchida spartura din zid prin construirea de palisade, astfel ca atacul esueaza.
Ienicerii refuza sa continue asediul, intorcandu-se in tabara. In noaptea de 15 octombrie incepe retragerea armatei otomane, care lasa in urma sa tot ce nu putea transporta. Trupele s-au retras in dezordine la Belgrad, de unde sultanul a pornit un nou atac impotriva Ungariei.
Pierderile turcilor sunt estimate de unii istorici la 20.000, iar de alti istorici la 40.000 cazuti pe campul de lupta, intre care multi ieniceri (pedestri) si spahii (calareti). Numarul ranitilor si al bolnavilor este mult mai mare. Inainte de atacul asupra Vienei, imperiul lui Soliman I atinsese apogeul. Dupa aceasta infrangere, armata turca, cu elita ei de ieniceri, si-a pierdut renumele de "neinvinsa".
Al doilea Asediu al Vienei, din 1683, a esuat in acelasi fel, si a fost ultima manifestare a puterii otomane.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

turci moldoveni 27 septembrie soliman i ferdinand i carol quintul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1841 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012316 (s)