News Flash:

Printul Barbu Alexandru Stirbey

4 Noiembrie 2013
4456 Vizualizari | 0 Comentarii
Printul Barbu Alexandru Stirbey (n. 4 noiembrie 1872, Buftea - d. 24 martie 1946, Bucuresti) a fost un om politic din Romania, presedinte al Consiliului de Ministri, ministru de interne si ad-interim la Finante si la Externe, membru de onoare al Academiei Romane.
El a jucat un rol deosebit in politica tarii pana in anul 1931, cand a fost exilat de Carol al II-lea.
Bunicul sau a fost Barbu Stirbei, Domn al Munteniei intre 1849 - 1856. Tatal sau a fost Alexandru Stirbei, om politic iar mama, Maria Ghica Comanesti. Este descendent si din neamul Brancovenilor prin bunica Elisaveta. Este fratele Elisei Stirbei.
Printul Barbu Stirbey a urmat atat liceul, cat si cursurile Facultatii de Stiinte Juridice din Paris. Intors in tara, s-a casatorit (1895) cu Nadejda Bibescu, verisoara sa de gradul II, cu care a avut patru fiice: Maria, Adina, Elisa si Jeana (alte surse spun Maria, Nadejda, Elena si Catrina - vezi http://www.ghyka.com/Familles/Bibescu/Bibescu.pdf).
Personalitatea lui Barbu Stirbey, om rafinat, cult, manierat, barbat frumos, cu parul bogat si negru, cu tinuta tipic englezeasca, i-a adus supranumele de "Printul alb".
In anul 1913, regele Carol I il numeste pe Barbu Stirbey, administrator al Domeniilor Coroanei Regale. Intre printul mostenitor Ferdinand si Barbu Stirbey s-a legat o puternica prietenie. Devenit rege, Ferdinand il va lua consilier personal pe Stirbey. Si intre regina Maria si familia lui Stirbey relatiile au fost foarte prietenesti.
A infiintat langa parcul palatului sau de la Buftea o fabrica de conserve, o pepiniera de vita americana, o laptarie, o moara sistematica, iar in 1902 o fabrica de vata si pansamente. Este primul care a introdus in Vechiul Regat cultura bumbacului si a orezului. Mosiile sale se intindeau pe terenuri vaste: la Buftea avea 225 ha de teren arabil si 225 ha de padure; in judetul Olt, la Stirbey, avea 325 ha teren arabil, 2.500 ha padure si 45 ha vie; la Plugari, in Iasi avea 5.800 ha teren arabil; la Plopii-Slavesti din Teleorman detinea 345 ha teren arabil. De asemenea, era presedintele unor consilii de administratie ale unor mari banci, societati si uzine: Steaua Romana, Uzinele Resita, Titan-Nadrag-Calan, Astra, Societatea Generala de Asigurari din Bucuresti, Societatea Franco-Romana de Materiale de Drum de Fier si altele. Prin urmare, Stirbey era posesorul uneia dintre cele mai mari si mai diversificate averi din Romania.
In timpul razboiului mondial, Barbu Stirbey a fost alaturi de familia regala, in refugiul de la Iasi. Izbucnirea revolutiei in Rusia si inlaturarea tarismului, in martie 1917, au avut un puternic ecou asupra ostasilor rusi de pe frontul din Moldova. Pentru a preveni o eventuala "contaminare" a ostasilor romani, in covarsitoarea majoritate tarani, regele Ferdinand a fost sfatuit de Stirbey si Bratianu, de N.Iorga si regina Maria sa adreseze ostasilor un mesaj prin care sa promita infaptuirea reformelor. Textul a fost redactat de Barbu Stirbey si a avut o primire entuziasta, contribuind la calmarea spiritelor, dar si la cresterea popularitatii regelui.
La 4 iunie 1927 a acceptat solicitarea lui Ferdinand de a forma un guvern de "uniune nationala", in care intrau reprezentantii celor doua mari partide aflate intr-o acerba disputa politica P.N.L si P.N.T. Guvernul Stirbey s-a mentinut numai doua saptamani, dupa care fraiele puterii au fost preluate de Ion I.C.Bratianu. Moartea regelui la 20 iulie 1927 a insemnat incheierea rolului de "eminenta cenusie" a lui Barbu Stirbey.
Atunci cand Carol a fost proclamat rege, la 7 iunie 1930, Barbu a fost nevoit sa plece in exil la Paris, unde a stat 10 ani. La Paris, Printul Stirbey a fost victima unei tentative de asasinat in urma careia s-a refacut cu greu. Revenit din exil, dupa inlaturarea in 1940 a lui Carol al II-lea, Barbu Stirbey a fost trimis in misiune diplomatica la Cairo si Moscova, in incercarea de a trata cu Aliatii.
In anul 1945, partidele politice istorice si Regele Mihai doreau formarea unui guvern sub conducerea lui Barbu Stirbey. Dar la 2 martie 1945, guvernul Petru Groza a fost impus de Moscova, astfel ca Barbu Stirbey nu a apucat sa fie numit prim-ministru. El a murit in mod neasteptat in 1946 de cancer hepatic. A fost inmormantat, alaturi de bunicul sau, domnitorul Barbu Stirbei, la Capela din parcul Palatului din Buftea.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

om politic romania
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1762 (s) | 34 queries | Mysql time :0.016020 (s)