News Flash:

Procesul de militarizare si aparitia ambitiilor imperialiste din imperiul Japonez

29 Ianuarie 2014
3090 Vizualizari | 0 Comentarii
Sadao Araki a fost un lider de frunte, fondator al unui partid al armatei si principal ideolog al aripii de dreapta din acele vremuri. Primele sale lucrari teoretice dateaza din perioada in care se afla la conducerea organizatiei „Kodoha” (Grupul de Actiune), care avea drept contrapondere „Toseiha” (Grupul de Control) condus de generalul Kazushige Ugaki. Ganditorul de dreapta lega vechiul cod al onoarei bushido cu ideile fasciste locale si europene pentru a pune bazele socialismului-militarist.
Din 1932, japonezii condusi de Araki au devenit tot mai implicati pe drumul politic care avea sa-i duca la implicarea in al doilea razboi mondial. Totalitarismul, militarismul si expansionismul au devenit liniile dominante ale politicii japoneze, vocile critice fiind slabe. Intr-o conferinta de presa de pe 23 septembrie, Araki a mentionat pentru prima oara filozofia „Kodoha”. Conceptul „Kokoda” il lega pe imparat de popor, moralite si patrie intr-un mod inseparabil. Aceasta a dus la creareau unu „nou” shintoism si la exarcerbarea cultului imperial.

Vezi si Americanii doreau sa ii termine pe japonezi in Al Doilea Razboi Mondial. Iata cum
Statul a devenit o unealta in slujba imparatului si armatei. Sabiile katana au reinceput sa fie folosite ca simbol al militarilor, cu mesajul implicit al doctrinei luptei corp la corp.
Obiectivul suprem, asa cum era vazut de ganditorii de dreapta si de militarii de frunte, era reintoarcerea la sistemul shogunatului in forma modernizata a unui shogunat militar. Intr-o astfel de forma de guvernare, imparatul urma sa fie doar un simbol. Puterea urma sa fie in mana unor personalitati similare cu Führerul sau Il Duce. Pe de alta parte, militaristii traditionalisti din marina il aparau pe imparat ca monarh constitutional, cu un respect de-a dreptul religios.
In timp, forma de guvernare japoneza urma sa se apropie tot mai mult de fascism. In ciuda acestui fapt, stilul nipon de guvernare avea sa pastreze diferente importante fata de fascism, si de aceea a fost numit nationalism japonez.

Vezi si  Tumultuosul trecut al relatiilor chino-japoneze
In acelasi timp, principalele grupuri industriale capitaliste (Mitsubishi, Mitsui, Sumitomo si Yasuda) faceau eforturi pentru o dezvoltare sporita in viitor. Principala lor preocupare ramanea o posibila criza in aprovizionarea cu materii prime. Prim-ministrul Fumimaro Konoye a combinat preocuparile sociale cu nevoia de capital si a planuit expansiunea tarii.
Radacinile economice ale celui de-al doilea razboi mondial se intindeau pana la jumatatea secolului al XIX-lea. Obiectivul principal al expansionismului nipon era cucerirea si protejarea unei sfere de influenta, mentinerea integritatii teritoriale, aprovizionarea sigura cu materii prime si accesul facil la pietele asiatice. Puterile occidentale, in special Marea Britanie, Franta si Statele Unite, isi manifestasera de multa vreme interesul lor major pentru comertul cu China si alte tari si teritorii din Asia. Occidentalii fusesera atrasi de posibilitatile vaste de castig din investitiile facute in zona, in conditiile favorabile ale existentei unei multitudini de materii prime de buna calitate, care erau folosite atat pentru productia destinata pietei metropolelor cat si pentru reexportul pe pietele asiatice. Japonia era interesata de materiile prime si de pietele de desfacere asiatice, pe care le considera de importanta capitala pentru dezvoltarea nationala si pentru exploatarea carora s-au facut planuri pentru crearea si dezvoltarea asa-numitei „Sfera de coprosperitate a Asiei Mari orientale”.

Vezi si Unul din cele mai bine pazite secrete din istorie - Lagarele de concentrare ale Statelor Unite
Marea criza economica, la fel ca in cazul celor mai multe tari, a afectat grav cresterea economica japoneza. Principala problema a Imperiului Japonez era generata de dezvoltarea industriala rapida, care transformase tara intr-o mare putrere economica, care avea insa nevoie de materii prime, pe care le putea obtine numai din importuri, data fiind lipsa profunda de resurse naturale din insulele nipone.
In deceniile al treilea si al patrulea, Japonia a fost nevoita sa importe materii prime precum fier, cauciuc si petrol pentru a-si mentine ritmul cresterii economice. Cele mai multe astfel de resurse erau importate din SUA. Liderii japonezi au ajuns sa considere ca ocuparea unor teritorii cu mari bogatii ale subsolului ar fi asigurat autosuficienta si independenta tarii si, de asemenea, tara ar fi reusit sa depaseasca problemele crizei economice. Ca urmare, Japonia si-a indreptat atentia catre Asia orientala, in special asupra Manciuriei, un teritoriu cu numeroase resurse naturale.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sadao araki lider kodoha toseiha kazushige ugaki shogunat militar
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1745 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020393 (s)