News Flash:

Profesii uitate din vremurile trecute

6 Februarie 2014
1491 Vizualizari | 0 Comentarii
Oricat de interesante ar fi noutatile, vremurile trecute astern peste ele o patina, a carei savoare nu suporta comparatie cu socul noutatii.
Merita sa pretuim evocarea, pentru ca ea creaza o imagine despre trecut, imagine pe care unii dintre cei de astazi poate nici n-au cunoscut-o, iar altora nici nu le vine s-o creada. Pentru ca este greu sa crezi ca, odata cu oamenii, a disparut si profesia lor, altadata aflata la mare pret, potrivit ziare.com.

Vezi si Frizer in Evul Mediu 
Birjar
Generatia cea mai veche a mai apucat birjarii in Bucuresti. Ei erau faimosi prin stilul colorat in care isi adresau reprosurile in intersectii si, sub acest aspect, as zice ca demnii lor urmasi de astazi sunt soferii.
Birjarilor li se spunea si muscali, iar in amintirile sale, Constantin Bacalbasa ii da cuvantului muscal sensul de moscovit, intrucat majoritatea lor erau rusi. De unde venisera oare rusii la noi, sa se faca birjari?
Povestea e bizara. Dupa victoriile de la Plevna si Grivita, armatele ruse, retragandu-se spre tara lor, si-au facut un loc de regrupare in jurul Bucurestilor. Unii dintre militari, speriati de drumul lung care-i asteapta departe, dar si atrasi de frumusetea romancelor aflate aproape, au cerut permisiunea sa ramana aici. Tarul a acceptat.
Si-au intemeiat familii si, pentru ca multi dintre ei erau cavaleristi, au ales sa se ocupe cu transportul urban in trasuri. S-au facut birjari si tot birjari au devenit copiii lor - cei nascuti din casatoriile cu atagatoarele romance - ba chiar si nepotii.
Pana nu mult inainte de ultimul razboi, prin Bucuresti mai puteai lua o birja, tocmindu-te cu birjarul care vorbea romaneste cu accente rusesti. Tocmeala era obligatorie, altfel ieseai jumulit.
Vezi si Baiat de biciuire 
Flasnetar
Flasnetarii inca mai cantau prin anii '30 si chiar '40, la un aparat manuit cu manivela, nu in Capitala ci in statiuni: la Eforie, Mamaia, Predeal, Calimanesti. Ii ascultai gratis, dar daca voiai sa-ti extraga papagalul, cu ciocul lui, biletul viitorului care te asteapta, puneai in joc o moneda.
Moneda o lua papagalul in cioc, o plasa intr-o cutie si, tot cu ciocul iti elibera biletul in care viitorul era descris cu amanunte destul de precise. Totusi, nu se elibera certificat de garantie.
Popularitatea flasnetarului ajunsese atat de mare, incat poetul Tudor Arghezi, cautand un nume cu care sa faca rating la noua sa revista, i-a zis "Bilete de papagal". A fost de bun augur, revista lui Arghezi figurand si astazi la loc de cinste in biblioteca Academiei Romane.
Foarte putini dintre cei care mai traiesc au apucat sa-i vada pe apari si, daca i-au vazut, n-au avut ocazia decat la periferia Capitalei, prin mahalale. Centrul era prevazut cu apa potabila. La periferie, aparii plimbau printre case un butoi asezat pe o roaba si isi strigau marfa monovocalic: "a-a-a".
Amatorii se prezentau cu vase si isi luau apa de baut. Pentru spalat, se folosea exclusiv apa de ploaie. E drept ca ploua cam rar, dar nici spalatul nu se facea prea des. Ar fi fost contraindicat, pentru ca in mahalale nu exista canalizare.
Zarzavagiu
Am apucat in anii '40 sa vad negustorii de zarzavat transportandu-si marfa pe umeri, din client in client, cu asa numita cobilita. Nu ocoleau nici centrul orasului, iar succesul era atat de evident, incat nu-si inchipuia nimeni ca vom trai ziua cand, pentru a face o ciorba, va trebui sa te duci personal sa-ti cauti leustean si nu va veni leustenaul sa te caute pe tine. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

profesia birjar birjarii bucuresti flasnetar eforie mamaia predeal apar
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1778 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013177 (s)