News Flash:

„Programul de alimentatie stiintifica a populatiei”. Elena Ceausescu: "Daca vor sa manance mai mult, riscul este al lor"

21 Noiembrie 2013
4525 Vizualizari | 0 Comentarii
La sedinta Comitetului Politic executiv din 3 iulie 1982, Ceausescu dorea aprobarea cat mai rapida a punctului 2. Ii chema pe ceilalti tovarasi sa ia cuvantul doar pentru „observatii deosebite”. Presedintele Colegiului Central de Partid de la acea vreme, Petre Lupu, avea una destul de curajoasa: i se pareau cam putine cele 2.800 de calorii de locuitor – tinta prevazuta in document pentru anul 1985 -, fata de 3.300 de calorii, cate se consumau in Romania acelor ani. 
Dictatorul i-a taiat imediat vorba: „Asa prevad normele Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru tara noastra, nu trebuie sa depasim 2.800 de calorii media. Acum nicio tara din Europa nu trebuie sa depaseasca 2.800 de calorii consum. (...) Noi spunem ca normal nu trebuie sa manance mai mult decat atat. Dar noi il publicam si il discutam, pentru ca cine vrea sa manance mai mult n-are decat, dar nu pot sa spun ca cine mananca mai mult moare mai repede”. Tovarasa Elena Ceausescu sarea cu o completare: „Asta este. Noi publicam, daca vor sa manance mai mult, sa manance, riscul este al lor”. 
Nu era insa tocmai pe vrute. Nicolae Ceausescu mentiona ca e nevoie de reguli stricte la vanzarea produselor. Si ca, in ciuda aparentelor, romanilor nu li se lua, ci mai degraba li se dadea: „Problema nu se pune sa manance mai multe calorii, ci trebuie sa le reduca. Insa ce se prevede aici nu inseamna o reducere, pe ansamblu consumul creste, cresc altele, se schimba structura si trebuie sa stiti ca aici nu este luata in calcul berea, bauturile racoritoare care au multe calorii. Aveti vreo intrebare tovarasi? Vreo observatie? Atunci daca nu sunt, sa fie publicat si sigur, complectandu-l (sic!) sa ne uitam la el sa fie bine inteles. De acord, tovarasi?”. Toti tovarasii erau de acord, scrie Yahoo! News Romania   
Cateva deosebiri
Dupa cum se arata in protocolul sedintei, proiectul punea in centrul atentiei „omul cu nevoile sale” si „satisfacerea echilibrata a cerintelor de consum alimentar al tuturor membrilor societatii noastre”. „Programul cuprinde cerintele fundamentale ale unei alimentatii echilibrate si directiile in care trebuie sa actioneze pentru realizarea acesteia cercetarea stiintifica, agricultura, industria alimentara, comertul, alimentatia publica si activitatile privind educarea populatiei. Programul stabileste, in mod orientativ, pentru cetatenii patriei noastre ce este normal sa se consume – cantitativ si structural – in functie de varsta si sex, de specificul activitatii si efortul fizic, de obiceiurile si traditiile de consum din diferite zone ale tarii, in asa fel incat sa se previna bolile generate de un consum alimentar necorespunzator si sa se asigure o stare buna de sanatate a populatiei”.  
Pus pe cantar, consumul anual „ideal” al romanului mediu arata astfel: 60-70 de kg de carne, 8-10 kg de peste, intre 260 si 280 de oua, 210-230 de kg de lapte si produse din lapte (exclusiv unt), intre 85 si 95 kg de fructe si 70-90 kg de cartofi. 
Mai departe, interveneau diferentieri in functie de varsta, sex si tipul de activitate desfasurat. Spre exemplu, unui barbat cu activitate usoara ii erau suficiente 2.700 de calorii, iar unei femei – 2.000 de calorii. Valorile ajungeau la 3.500 de calorii in cazul barbatilor care desfasurau „activitati forte” si la 4.000, pentru cei cu „activitati exceptionale”. 
Aceste tipuri de activitati erau explicate intr-o anexa. Activitate usoara era munca de functionar la birou, liber profesionist sau functionar in comert (barbati), respectiv functionara sau „gospodina care dispune de aparatura mecanica”. Pe urmatoarea treapta se aflau muncitorii din industria usoara, din constructii, agricultorii, studentii si militarii, respectiv muncitoarele in industria usoara, vanzatoarele, „gospodinele care nu dispun de echipament mecanic” si studentele. 
Activitati forte desfasurau minerii, muncitorii din industria grea, manipulantii si militarii in serviciul de campanie, precum si muncitoarele din agricultura, dansatoarele si sportivele. La activitati exceptionale erau trecuti forjorii, hamalii, muncitorii in abatoare si macelarii. Din randul femeilor, la acest nivel erau mentionate doar muncitoarele in constructii.      
O chestiune de educatie
Trecerea la alimentatia rationala (in document, termenul este folosit in paralel cu cel de „alimentatie stiintifica”, cu acelasi sens) implica „un cuprinzator proces de educatie si autoeducatie”. De educarea populatiei urmau sa se ocupe: presa scrisa, radioul si televiziunea, Uniunea Tineretului Comunist, comitetele femeilor, care trebuiau sa organizeze actiuni de promovare in cadrul cluburilor „Femina” si nu numai. 
„Pentru cuprinderea maselor largi de femei in activitatile educative privind alimentatia stiintifica, comitetele femeilor (...) vor organiza, in fiecare intreprindere si institutie, precum si pe cartiere, strazi, blocuri de locuinte si grupuri de case, cercuri permanente «Femeia si caminul»”, se preciza in document. De asemenea, „se vor edita materiale de propaganda, iar in publicatiile destinate femeilor vor fi consacrate rubrici permanente pe probleme privind alimentatia stiintifica”.     
In perioada imediat urmatoare, directivele de sus au fost puse in practica: cetatenii au fost instruiti, rafturile s-au golit, cozile s-au lungit. N-a fost insa suficient. La doi ani dupa acest document, Ceausescu si specialistii sai aveau sa mai contribuie inca o data la „insanatosirea” populatiei: consumul de carne necesar pe cap de roman era redus pana la 39 kg anual (ceva mai mult de jumatate din cantitatea calculata initial), cel de oua – la 120 de bucati, de lactate – la 78 kg, iar de legume -  la 66 kg. 
1990: „Au strigat ca vanzarea e libera si sa le dau cate un miel intreg”
La jumatatea lui ianuarie 1990, magazinele nu se umplusera inca. Ziarul „Adevarul” publica un reportaj despre situatia din alimentare. Autorul constata revoltat ca proastele obiceiuri din regimul trecut au supravietuit. Sub titlul „Cand inlaturati aceste nereguli, domnilor din comert?” era asezata o poza cu rafturi goale si, alaturi, una cu bucati de carne dosite de vanzatori. „Ora 13.00. Complexul agroindustrial Unirea. In epoca de care nu vrem sa ne aducem aminte era numit «circul foamei». La raionul de carne, Maria H. ne spune: «Am vandut carne in nestire. Au strigat ca vanzarea e libera si sa le dau cate un miel intreg». Respectand acest criteriu, gestionara a inteles sa-si puna si dansa sub tejghea «numai» sase pulpe mai dichisite”, nota vigilentul reporter. 
Pe aceeasi pagina, un titlu aducea un repros si o rugaminte: „Macar putina decenta, domnule profesor Mincu!”. Era o ampla scrisoare semnata de noua cadre medicale din Spitalul Cantacuzino, „carora nu le mai este teama de profesorul Mincu si de prietenii sai”, ca reactie la un interviu dat de acesta imediat dupa Revolutie. Mincu spunea ca a incercat sa-l previna pe Ceausescu – al carui medic personal era – asupra consecintelor dezastruoase ale „unei alimentatii incorecte”, dar ca, evident, nu fusese ascultat. 
Semnatarii puneau, langa aceste declaratii proaspete, cuvinte mai vechi de-ale profesorului Mincu: „Nu gresesc afirmand ca este un titlu de mandrie pentru noi faptul ca in Romania problemele complexe ale alimentatiei rationale, stiintifice a populatiei sunt ridicate la rangul de politica de stat”. (extras din articolul „Alimentatia rationala si sanatatea”, semnat de Iulian Mincu in iulie 1981). 
Intr-un Tratat de medicina interna publicat in 1986, el constata, intre altele: „Carnea de porc este apreciata si se consuma in mediul urban in tot timpul anului”, „cantitatea de oua consumate in tara noastra este destul de mare (220 de oua pe cap de locuitor si pe an)” sau „dintre fructele importante consumate mai ales iarna mentionam: maslinele, smochinele, stafidele, portocalele, mandarinele, grepfruiturile, bananele, nautul, lamaile.”       
Spre finalul articolului din „Adevarul”, cadrele medicale concluzionau cu amaraciune: „Oamenii onesti si de buna credinta sunt, din pacate, rabdatori si blajini. Poate ca nimeni nu va fi spus ceva din neadevarurile sus-mentionate daca nu ati fi recurs la aceasta lamentabila si degradanta incercare de a justifica ceea ce nu poate fi justificat: de a denatura in ochii marelui public (care nu va cunoaste asa cum va cunoastem noi) rolul nefast pe care l-ati jucat in anii de grava si indelungata problema a subalimentatiei poporului roman. De aceea, cel putin de aici incolo, macar putina decenta, domnule profesor Mincu!”. 
Iulian Mincu n-avea sa faca insa vreun pas inapoi, in anii ce-au urmat: a scris carti, a facut politica, a primit medalii. Intre 1992 si 1996, a fost ministru al sanatatii in cabinetul Nicolae Vacaroiu, iar in 2000 a intrat in Parlament, pe listele Partidului Romania Mare. 
In cartea „Universalitatea alimentatiei. Istoria si particularitatile alimentatiei poporului roman” (Ed .Enciclopedica, 2000), profesorul Mincu face cateva referiri la anii ’80: „Din pacate, incepand cu anul 1984, are loc un proces de deteriorare continua a alimentatiei, ajungandu-se la serioase deficiente alimentare in perioada 1986-1989” sau „Anchetele alimentare efectuate de centrele sanitaro-antiepidemice au pus in evidenta consumul deficitar de lapte, oua, fructe, legume proaspete de sezon, produse zaharoase, etc. A atras atentia, de asemenea, monotonia alimentatiei, monotonie concretizata prin repetare la intervale scurte de timp a acelorasi preparate culinare”. Nu face vreo conexiune cu programul de alimentatie stiintifica din acei ani.
Profesorul Mincu va implini, luna viitoare, 85 de ani. Biroul sau se afla la ultimul etaj al sediului Institutului National de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice Prof. Dr. N. Paulescu. Langa intrare, in stanga, e o biblioteca plina cu exemplare din „Universalitatea alimentatiei”, pe care le imparte cu autograf. Bea in fiecare dimineata cate o cafea facuta de secretara sa, zice ca – in cantitati rezonabile – cafeaua e buna. 
Azi au cam disparut patimile, deci profesorul Mincu poate vorbi despre alimentatia rationala. A fost un lucru bun si „n-a avut nimic de-a face cu ratia alimentara introdusa in Romania dupa 1982. Mai mult, pelagra care a existat in Romania pana prin ‘70 a disparut din Romania, datorita unei alimentatii corespunzatoare la nivelul intregii tari. Din pacate, calitatea alimentatiei a inceput sa scada prin 1982, din cauza politicii pe care a dus-o regimul in privinta comercializarii alimentelor”. Mai departe, vorbeste despre influenta lantului Muntilor Carpati asupra alimentatiei, despre binefacerile boabelor de soia si despre dezechilibrele seculare din farfuria romanului.  
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

comitetului politic ceausescu observatii deosebite petre lupu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1866 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013451 (s)