News Flash:

Protestul romanilor transnistrieni inaintat Ligii Natiunilor

25 Octombrie 2013
1430 Vizualizari | 0 Comentarii
In sedinta Comitetului pentru ajutorarea refugiatilor moldoveni transnistrieni s’a cetit un memoriu de protest contra masacrelor in masa a moldovenilor ce voesc a scapa din «raiul» bolsevic venind la noi. Dam mai jos textul memoriului destinat a fi adus la cunostinta Ligii Natiunilor.
Pe malul stang al Nistrului, dela Kamenet-Podolsc si pana la Marea Neagra locueste o populatie de 700.000 romani-moldoveni blanzi si umili, inceputurile asezarei acolo in preajma stepelor fara sfarsit ale Europei rasaritene, a acestei franturi a neamului nostru, se pierd in negura vremurilor, existand indicii istorice, ca moldovenii au ocupat acele locuri inca de pe vremurile expansiunei romanilor dela munti spre rasarit si-a descalicarei Moldovei, veacul al XVI.
Acesti moldoveni, strajerii romanismului la Orient, plugari de meserie, au fost intotdeauna cei mai umili, blanzi si ascultatori supusi ai statelor de cari erau stapaniti. Cu toate ca nici odata in cursul veacurilor acesti romani n’au apartinut vre-unei formatiuni politice de stat romanesc ei au stiut sa-si pastreze intacte pana in zilele de astazi constiinta lor de moldoveni, obiceiurile lor si dulcea limba stramoseasca.
Vicisitudinile istoriei au vrut ca acum 14 ani acesti romani sa fie inglobati in Uniunea Sovietica, iar incepand din anul 1925 sa fie desfiintati de catre guvernantii acelei Uniuni pentru a forma o pepiniera pentru cresterea si cultivarea unei noi generatii de romani comunisti cu scopul de a-i arunca apoi in momentul oportun in contra fratilor lor din statul roman, distrugerea caruia Uniunea Sovretica o urmareste.
Aceasta pepiniera poarta denumirea de « R. A. S. S. M. » sau « Republica Moldoveneasca », cu capitala provizorie Tiraspol. Potrivit scopului urmarit sovietele au infiintat scoli moldovenesti, in cari se predau copiilor moldoveni doctrinele comuniste intr’o limba stalcita moldoveneasca de catre profesori, adunaturi de ocazie, caci moldoveni pentru acest scop nu se pot gasi. In acelas timp sovietele au procedat si urmaresc metodic distrugerea religiei, obiceiurilor si a familiei moldovenilor. Li-se confisca produsul muncii lor, li se sechestreaza averea, ori cat de mica ar fi ea, si ii silesc cu forta de a se inscri in gospodariile colective « kolhozuri », unde ei sunt sortiti unei existente de sclavi, muncind toata viata sub conducerea unor comitete si neprimind in schimb nici macar atat cat trebue omului pentru a nu muri de foame. In modul acesta Sovietele storc toata vlaga din populatia moldoveneasca cu scop de a o intrebuinta pentru rasturnarea « lumei capitaliste », prin propaganda comunismului in lumea intreaga, organizarea rebeliunilor, crearea dumpingurilor, etc.
Dela o vreme incoace, insa Sovietele si-au dat seama ca truda lor pentru cresterea generatiei de romani, propagatori ai comunismului, nu dau roadele la cari se asteptau si ca din contra, moldovenii sunt inadaptabili in realizarea doctrinelor comuniste preconizate de Soviete. Atunci guvernul comunist al republicei a dispus ca moldovenii treptat sa fie departati in Siberia si in regiunea Arhanghelsc din Nordul Rusiei unde nu-i asteapta decat moartea. De trei ani dureaza deja aceste deportari, la inceput in cazuri separate, iar dela o vreme incoace in mase compacte.
Toti refugiatii scapati cu viata din R. M. declara, ca in ultimul timp moldovenii sunt zilnic imbarcati in vagoane si trenuri intregi si expediati in Siberia, barbatii separat de femeile lor si acestea separat de copiii lor. Nimeni insa in R. M. nu indrazneste nici macar prin gand sa protesteze in contra acestor masuri bestiale intrebuintate de guvernanti, caci contra acestora sunt gloantele revolverilor si mitralierilor. Aceasta nu este decat aducerea la indeplinire a planului infernal sovietic de a extermina complectamente aceasta populatie romaneasca neadaptabila comunismului.
In asemenea imprejurari moldovenii transnistrieni cu evlavie si nadejde isi indreapta privirile si gandurile lor spre Romania libera spre fratii lor, unde, cu toate accesele grele ale crizei economice, domneste ordinea, legile si libertatea. Neavand din ce alege, ei isi parasesc pamanturile si caminurile lor stramosesti si in disperarea oarba de a-si salva singura avere ce le-a mai ramas pe lume, darul lui Dumnezeu, viata, se aventureaza in fuga peste Nistru, in Romania. Aceasta disperare oarba a romanilor transnistrieni a ajuns in ultimul timp la gradul cand ei nu mai au ce alege: or moartea in Siberia ca sclavi la lucrarile forestiere, departati de ai lor, or moartea imediata pe malul Nistrului, avand totusi in ultimul caz o mica speranta, ca vor reusi in intunericul noptii sa se furiseze neobservati prin cordoanele granicerilor sovietici si vor scapa astfel cu viata.
Sovietelor, insa nu le convine sa scape de moldoveni in felul acesta, caci, se stie de toata lumea, ca orice fugar din Uniunea Sovietica este cel mai infocat si cel mai eficace propagandist contra comunismului.
De aceia Sovietele au inzecit si au insutit numarul granicerilor la Nistru, infaptuind astfel un atat de puternic sistem de paza, incat scaparea refugiatilor este aproape imposibila. Si totusi, cu toate aceste masuri draconice din partea Sovietelor, Moldovenii in disperarea lor fac ultimul efort instinctiv pentru a-si salva viata, si incearca sa fuga in Romania... Ei au mai fugit si inainte, cate unul si prin locurile mai adapostite, acum ei fug in mase compacte, cu zecile si sutele, cu femeile si cu copii lor...
Numai oamenii cari stiu sigur, ca n’au scapare de la moarte se pot aventura in asemenea treceri, neavand alta speranta decat aceea, ca poate granicerii se vor indura de ei, vazand grupuri de oameni cu femei si copilasi mici, fugind, si ca de mila se vor face ca nu-i vad...
Regimul sovietic, insa nu stie de mila... si astfel, moldovenii fugari sunt impuscati in masa cu mitralierile, cu zecile, cu sutele, fara nici o crutare pe tot lungul Nistrului.
Putini supravietuitori din masacrul, care a avut loc de curand in padurea Olanestilor, de langa Ovideopol, unde granicerii sovietici au macelarit intr’o singura noapte peste 40 de moldoveni, povestesc despre viata lor in R. M. lucruri lugubre, cari ne inspaimanta si ne ingrozesc. Numai cu o noapte mai tarziu, in dreptul Tighinei au fost masacrati cu mitraliere peste o suta de fugari moldoveni, in ochii multimii care de curiozitate s’a adunat pe malul nostru, privind cu groaza masacrul de pe malul sovietic, fara ca macar unul singur din acei nenorociti sa ajunga pana la malul romanesc. Si asemenea tragedii in masa se petrec zilnic la Nistru.
In aceste zile, cand disperarea tuturor moldovenilor transnistrieni a ajuns la ultima limita, vazand cum Sovietele isi executa sistematic planul lor bestial de exterminare a populatiei lor romanesti, noi reprezentantii acelor Romani, scapati cu viata prin refugiu in Romania libera, ne adresam, supremului for al popoarelor si Va rugam ca protestul nostru in contra acestor masacrari in masa sa rasune cu glas tare in lumea intreaga spre a se opri cu un ceas mai inainte aceste orori nemaipomenite in istoria lumii civilizate.
In numele celor mai sfinte principii de umanitarism, cari in totdeauna in cursul veacurilor au servit drept far inaintea tuturor popoarelor in calea lor spre lumina si civilizatie, - noi protestam in contra acestui macel infernal de pe malul stang al Nistrului. In numele principiilor inaltatoare de iubire catre noi, astazi apelam la toti aceia, cari au stiut sa protesteze cu vehementa si cu indarjire in toate cazurile similare de o importanta infinit mai mica.
Unde sunt si de ce tac soldatii umanitaristi din lumea intreaga cari si-au ridicat atat de sus glasurile lor indignate contra executarii comunistilor Sacco si Vanzetti?
De ce o tacere de mormant domneste astazi in randurile acelora cari au stiut sa protesteze in toate colturile pamantului contra impuscarii accidentale a celor cinci comunisti dela Soroca?
De ce Camera engleza nu este astazi sezizata de interpelarile indignate ale deputatilor pusi in miscare de toti umanitaristii lumii?
Unde sunt acei Henri Torres si Henri Barbusse cari stiu sa ridice protestele lor in numele umanitarismului mondial or de cate ori cade un par de pe capul comunistilor?
Oare sa nu fi ajuns inca la ochii si urechile lor strigatele de groaza a bietilor moldoveni de pe malul Sovietic al Nistrului? Nu sunt oare zilnic cercetati la noi de catre ziaristii streini, moldovenii scapati cu viata din aceste maceluri?
Noi asteptam cu nerabdare sa se produca proteste la Geneva, la Londra, la Paris, la New-York in toate camerele de deputati, in toate ligile pentru apararea drepturilor omului, in toata presa...
Nu putem sa ne inchidem ochii si urechile, sa ne astupam gurile si sa ramanem si muti la tipetele de groaza mortala si de ultima disperare ale moldovenilor transnistrieni cari mor cu sutele si miile sub gloantele mitralierilor si sub loviturile de baionete ale Hunilor din Uniunea Sovietica...
Semnat de membrii
“Comitetului Romanilor Transnistrieni”
(Este redat limbajul textului din revista Viata Basarabiei, martie 1932) sursa:facebook.com/basarabiadupaindependenta
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sedinta comitetului memoriu protest ligii natiunilor
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1787 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019789 (s)