News Flash:

Puiu Calinescu, drama din spatele comediei: „Au vrut sa ma omoare dupa ce am fugit. Stateam cu zilele nemancat”

4 Aprilie 2019
796 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7352 RON (+0.0012)
USD: 4.2979 RON (+0.0176)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Puiu Calinescu

Trandafire... Trandafire, nu mai stramba ochii aia la mine... Trandafire, potoleste-te!”. Dar „Trandafir” continua sa dea ochii peste cap si sa-i plimbe dintr-o parte in cealalta a orbitelor, de parca era posedat. Posedat de un talent, care l-a transformat intr-unul dintre cei mai iubiti actori de comedie din istoria filmului romanesc.

Puiu Calinescu sau Alexandru, asa cum statea scris pe actul de nastere al Fotinei, o fata frumoasa din mahalalele Bucurestilor, care cazuse-n pacat cu un actor in mare voga la inceputul secolului trecut si patise mare reusine pentru acele vremuri. A ramas insarcinata fara sa fie asezata la casa ei, asa cum era obiceiul pentru tinerele domnisoare. Dragostea pentru Jean, craiul care-i furase inima, a fost atat de apriga incat a decis sa treaca peste toate cutumele unei societati in care gura lumii era mai importanta decat orice sentiment. Asa ca l-a nascut pe Puiu ei drag si a decis sa-l creasca singura, fara sa tina cont de nimic. Si a reusit sa o faca vreme de cinci ani. La 23 de ani, Puiu a ramas singur. Cu un tata, care nu voia sa stie de existenta sa si cu o mama, care s-a grabit sa plece la ceruri la doar 23 de ani, micutul „copil din flori” parea sa aiba o viata sortita tristetii. Pana sa realizeze drama care se contura, Puiu a fost „adoptat” de matusa si bunica din partea mamei, care locuiau impreuna si au luat hotararea sa nu lase baiatul pe mana unor asistente de la vreun orfelinat insalubru, asa cum erau multe in acele vremuri.

„DACA NU MUNCEAM, NU PRIMEAM DE MANCARE”

Viata la bunici nu se aseamana cu cea din cartile copilariei noastre. Cel putin, pentru Puiu Calinescu a fost un adevarat cosmar sau un adevarat test de rezistenta in urma caruia actorul avea sa devina un barbat care va invata sa se descurce in viata: „Unchiul, sotul matusii mele, era un om aspru, care nu suporta lenesii, iar cel care dicta in casa aia era el. Daca faceam boacane sau nu-mi justificam existenta intr-o zi, nu primeam de mancare. Si slava Domnului, au fost multe zile in care nu mancam nimic”, rememora Puiu Calinescu intr-un interviu de referinta pe care i l-a acordat Eugeniei Voda, la Televiziunea Nationala.

CONDAMNAT LA MOARTE IN ADOLESCENTA?

Nascut in 1920, Puiu era un tanar in putere in momentul in care Al Doilea Razboi Mondial s-a pravalit peste Europa. Pasiunea sa pentru tot ce insemna teatru sau micile proiectii cinematografice a luat o pauza pentru ca razboiul nu lasa loc de altceva. Si Puiu a mers la razboi. Povestea a parut amuzanta la zeci de ani distanta, dar in acele momente putea sa-l coste viata. Inrolat si ajuns pe front, Calinescu a facut cea mai mare nebunie a vietii lui. A descris-o chiar el in acelasi dialog televizat: „Cand am vazut ce se intampla acolo, am decis ca armata nu e petru mine. Am sarit gardul si am fugit a doua zi. Numai ca dupa ceva vreme, am fost nevoit sa merg sa-mi schimb niste acte. Razboiul se sfarsise demult, insa maiorul care trebuia sa se ocupe de reinnoirea documentelor m-a descoperit pe lista dezertorilor si mi-a zis: „Ce-ai facut, tovarase Calinescu? Dumneata esti condamnat la moarte...” Am ramas fara cuvinte. Eu incepusem deja sa joc la teatru si eram condamnat la moarte fara sa fi stiut. Acum, daca ma ganesc, pot spune ca am fost un om norocos”.

OMUL GRIMASA, OMUL COMEDIE

Ca actor, imaginea lui Puiu Calinescu se confunda cu amuzamentul. Este unul dintre putinii artisti pe care romanii il retin in memorie doar in filmele comice. Expresia sa faciala, dar si grimasele sale imposibil de reprodus, i-au asigurat roluri antologice in filmele vremii. „Trandafir” din seria „Brigada Diverse”, „Gerila” din „De-as fi Harap Alb” sau „Inspectorul Columbo” din „Nea Marin Miliardar” sunt doar cateva dintre personajele care l-au transformat intr-o vedeta a cinematografiei autohtone. Celebre raman insa spectacolele pe care Puiu le sustinea in calitate de „One man show”, un fel de stand up comedy, dar infinit mai amuzante si mai complexe. Simpla aparitie a lui Puiu Calinescu pe scenele gradinilor publice ii transforma pe oameni in adevarate masini de aplaudat. Replicile sale si mai ales gesturile, grimasele erau adorabile, iar romanii se inghesuiau sa le vada din primele randuri, iar Puiu se bucura din plin de acest succes la care visase inca de pe vremea cand devora filmulete cu Stan si Bran din vremea copilariei sale framantate.

O MOARTE SUBITA, NEDREAPTA, INEXPLICABILA SI FARA LUMANARE!

Crescut fara parinti, Puiu Calinescu a luptat din plin sa-i ofere unicei sale fiice, familia pe care el nu a avut-o niciodata si la care ravnise vreme de 77 de ani. Carmen a fost cea care a povestit si momentul trecerii sale in nefiinta. Prin luna martie a anului 1997, actorul si-a anuntat apropiatii ca ceva neobisnuit i se intampla. Nu mai vedea! A refuzat un examen medical amanuntit, pretinzand ca singurul tratament pentru el este scena. Asa ca a continuat sa joace. Pana in prima zi a lunii mai. Se afla la Sinaia impreuna cu familia sa, cand i s-a facut rau. Un control sumar la spitalul din localitate si transferul urgent la Floreasca, unde a fost trimis direct la reanimare.

Lucrurile au inceput sa se aseze. Sau cel putin asa se parea. Doua saptamani mai tarziu, Carmen merge in vizita la tatal sau si-l descopera glumind cu asistentele, care-i sorbeau fiecare vorba, fiecare grimasa. Totul parea sa fie in regula, asa ca unica sa mostenitoare pleaca acasa, cu promisiunea ca se va intoarce cateva ore mai tarziu, dupa ce-si va termina orele la scoala la care preda. Avea sa fie ultima data cand il vedea in viata.

16 mai 1997. Orele amiezii. Carmen intra in spital si este intampinata de asistentele pe car ele vazuse dimineata. Zambetele largi le disparusera de pe chip: „In acel moment am simtit ca ma prabusesc, cu punga in care aveam supa si compotul pe care si le dorise. Am apucat sa vad ca in patul lui era altcineva. Cand plecasem dimineata de la spital, era bine, vorbea, si nu intelegeam ce s-a intamplat. Mi s-a spus ca decedase la 16:45”, isi aminteste Carmen, care nu a putut sa afle care au fost ultimul cuvant, ultima dorinta si mai ales ultima grimasa a celui mai important barbat din viata sa.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

trandafire trandafir orbitelor puiu calinescu alexandru
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1859 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019395 (s)