News Flash:

Radu Portocala, primarul torturat pana la moarte in temnitele comuniste

29 Ianuarie 2015
1291 Vizualizari | 0 Comentarii
Radu Portocala
Radu Portocala (n. 12 august 1888, Braila - d. 13 aprilie 1952, inchisoarea Sighet) a fost un avocat, deputat, specialist in finante maritime, ministru, om politic liberal, primar al Brailei si senator roman, unul din multele victime a regimului comunist din Romania.

Familia a venit in Romania inainte de 1800 din Insulele Ioniene, pe atunci posesiune venetiana.

Tatal sau, Miltiade Portocala, dupa ce a facut studii economice la Institutul Superior de Comert din Anvers (Belgia), a devenit director al Bancii Nationale a Romaniei din Braila.

Mama sa, Amalia Djuvara, membra a familiei Djuvara era fiica luptatorului pasoptist Constantin Djuvara, prieten cu C.A. Rosetti, membru fondator al Partidului National Liberal, deputat si primar al Brailei (1877).

Vezi si Condamnarea lui Constantin Hagea


Dupa absolvirea Liceului „Nicolae Balcescu” din Braila (1907), Radu Portocala a studiat dreptul si filozofia la Universitatea din Bucuresti. A fost presedinte al Uniunii Studentilor Romani, societate generala care cuprindea toate societatile facultatilor din Bucuresti. In 1909 a organizat, impreuna cu omologul sau de la Iasi, C.N. Ifrim, primul Congres al studentilor romani de pretutindeni, la care au participat si numerosi studenti romani de la Universitatile din Chisinau, Cernauti, Viena.

S-a casatorit in 1914 cu Maria Margareta Olanescu, descendenta prin mama, la randul sau, dintr-o familie cu vechi traditii liberale.

A facut campania din 1913. Mobilizat in 1916, a ramas pe front pana la sfarsitul razboiului (Regimentul 3 Artilerie).

Vezi si Controversele din jurul lui Richard Wurmbrand

S-a inscris in Baroul din Braila in 1911. Intre 1925 si 1928 a fost decan al Baroului. In 1939 a fost numit Decan onorific pe viata al Baroului Braila. Tot in 1939 s-a transferat la Baroul Ilfov.

Specializat in drept maritim si fluvial (Braila fiind, in acea perioada, cel mai important port al Romaniei) si, mai tirziu, in drept financiar.

In dosarul sau de Securitate se afla urmatoarea mentiune: „Desi urmarit si pus sub control ca fost ministru, R.P. si-a pastrat totusi linia vechilor sale convingeri democratice. Sub urgia legionara a aparat in justitie, inaintea instantelor de romanizare, precum si a Curtilor de Apel si Casatie, pe toti evreii care l-au solicitat. A fost dintre putinii avocati crestini cari au avut curajul unei continue activitati publice de acest fel […] refuzand orice onorariu. […] Sub regim legionar, in fata instantelor de romanizare, el a combatut si invederat in diferite sedinte publice, absurditatea teoriei rasiale, demonstrand lipsa ei de fundament biologic, social si moral. […] Pentru asemenea atitudini si activitate, a fost amenintat cu radierea din Baroul Ilfov, iar in Baroul Braila legionarii au calcat in picioare si distrus portretul sau de Decan pe Viata, in iarna anului 1940-1941.”

Dupa 1940, indepartandu-se de politica, intra in lumea finantelor, fiind numit presedinte sau vice-presedinte al mai multor consilii de administratie: Banca Intreprinderilor Miniere, Creditul Industrial, Resita, etc.

Membru in Partidul National Liberal, a facut campanie impotriva Puterilor Centrale in presa braileana (1914-1916), preconizand intrarea in razboi contra lor.

Intre 1922 si 1925 a fost primar al orasului sau natal, Braila, pe care o va conduce intreprinzand mari realizari, printre care se pot mentiona mari reforme de modernizare urbanistica si administrativa a orasului. Actiunea sa sociala in favoarea claselor sarace si a muncitorilor din port i-a atras recunostinta acestora, care a fost exprimata prin intermediul lui Panait Istrati, cu care a devenit prieten in ciuda faptului ca acesta din urma era inca, la vremea aceea, comunist convins. Contributia sa la viata culturala a orasului este, de asemenea, notabila. Pentru toate acestea a fost numit, in 1939, Cetatean de onoare al orasului Braila. In 1925, cu un an inainte de expirarea mandatului, demisioneaza din functia de primar in urma unui conflict cu guvernul.

Deputat si senator in mai multe legislaturi.

Intre 1927 si 1937 se afla intr-o pozitie de dizidenta in interiorul PNL. In calitate de presedinte al partidului, I.G. Duca incearca in repetate randuri, dar fara succes, sa-l readuca pe scena politicii nationale.

In 1932 Mihail Sebastian scria despre el: „O personalitate politica intr'adevar distinsa: d. Radu Portocala, un om tanar, un organizator excelent, o minte personala si deschisa.” („Cuvantul”, 16 iulie 1932)

A fost membru in trei guverne liberale conduse de Gheorghe Tatarascu: Secretar de stat la Ministerul de Interne (1937 si 1939 - demisionar), apoi Ministru de stat fara portofoliu la Presedintia Consiliului de Ministri (1939-1940). In aceasta calitate, a fost insarcinat cu reorganizarea structurilor tuturor administratiilor publice si a redactat "Legea functionarilor publici" – o mare reforma administrativa, dar si sociala.

S-a retras din politica activa in vara lui 1940, in momentul cedarii Basarabiei si cand se prefigura venirea la putere a lui Ion Antonescu.

In 1943-1944 a asigurat o parte din legaturile dintre Regele Mihai I si partidele politice, in vederea pregatirii actiunii de la 23 august 1944.

In iunie 1945 a fost ales presedinte de onoare al organizatiei Braila a Partidului National Liberal. Intre 1945 si 1948 a refuzat de doua ori postul de ministru de finante.

Arestat prima oara in 1948, este detinut timp de 9 luni la inchisoarea Vacaresti, timp in care i se insceneaza un proces de sabotaj. Condamnat, intenteaza recurs pe care si-l pledeaza singur si este scos din cauza.

Eliberat de numai cateva luni, bolnav, este din nou arestat in noaptea de 5/6 mai 1950 (numita „noaptea demnitarilor”) si condus, impreuna cu tot „lotul fostilor demnitari” in inchisoarea de la Sighet. In 1952 sau 1953 este torturat pana la moarte. (Actul de deces, eliberat abia in 1957 si remis familiei in 1958, stabileste data mortii la 13 aprilie 1952. Dar este cunoscut faptul ca aceste date nu erau decat rareori exacte.)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

radu portocala victime regimului comunist romania miltiade portocala
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1636 (s) | 34 queries | Mysql time :0.017733 (s)