News Flash:

Rascoala longobarda, 1009–1022

16 Martie 2015
584 Vizualizari | 0 Comentarii
Capturarea principelui Pandulf de Capua
In 9 mai 1009, o insurectie a izbucnit in Bari impotriva catepanatului de Italia, autoritatea bizantina in regiune. Sub conducerea lui Melus, un longobard local avand o pozitie inalta, rascoala s-a raspandit rapid in alte orase. La sfarsitul acelui an sau la inceputul lui 1010, catepanul in functie, Ioan Curcuas, a fost ucis in lupta. In martie 1010, succesorul acestuia, Vasile Mesardonites, a debarcat cu intariri si a trecut la asedierea rasculatilor din oras. Cetatenii bizantini din Bari au negociat cu Vasile si i-au silit pe conducatorii longobarzi, Melus si cumnatul sau Dattus, sa isi caute refugiu. Vasile a patruns in oras la 11 iunie 1011, restabilind autoritatea bizantina. El nu a insotit victoria obtinuta cu luarea de masuri severe, marginindu-se la trimiterea familiei lui Melus, inclusiv a fiului acestuia Argyrus, la Constantinopol. Vasile a murit in 1016, dupa ce a reusit sa impuna cativa ani de pace in sudul Italiei.

Leon Tornikios Kontoleon a sosit ca succesor al lui Vasile Mesardonites in luna mai a acelui an. La moartea lui Vasile, Melus se revoltase din nou, insa de aceasta data el recursese la serviciile unei cete de normanzi abia sositi in regoune, care fie fusesera trimisi de catre papa Benedict al VIII-lea, fie se intalnisera direct cu Melus, cu sau fara intermedierea principelui Guaimar al III-lea de Salerno, la Monte Gargano. Tornikios a trimis o armata comandata de Leon Passianos impotriva longobarzilor si normanzilor. Passianos si Melus s-au confruntat pe raul Fortore, la Arenula. Batalia a fost fie nedecisa (conform lui Guglielmo de Apulia), fie s-a soldat cu victoria lui (potrivit lui Leon de Ostia). Apoi, Tornikios insusi a preluat comanda trupelor bizantine, pe care le-a condus catre cea de a doua confruntare, desfasurata in apropiere de Civita. Aceasta a doua confruntare a constituit o victorie a lui Melus, cu toate ca scrierea lui Lupus Protospatarul si cronica anonimului din Bari raporteaza o infrangere a longobardului. O a treia batalie, incheiata cu o victorie decisiva a lui Melus, a avut loc la Vaccaricia. Ca rezultat, intreaga regiune dintre Fortore si Trani a revenit lui Melus, iar in septembrie, Tornikios a fost eliberat din functie in favoarea lui Vasile Boioannes, care a sosit in Italia in cursul lunii decembrie.

Vezi si Asediul de la Bari

La solicitarea lui Boioannes, un detasament de elita al "garzii varege" a fost trimis in Italia pentru a-i combate pe normanzi. Cele doua forte s-au intalnit in 1018 pe malul raului Ofanto, langa Cannae, locul marii victorii a lui Hannibal asupra romanilor din anul 216 i.Hr.. Rezultatul bataliei de la Cannae l-a constituit o victorie bizantina decisiva. Boioannes si-a consolidat victoria prin construirea imediata a unei mari fortarete in unul din pasurile Apeninilor, care sa supravegheze intrarea in campia Apuliei. In 1019, Troia, asa cum se numea, a fost intarita cu propriul contingent normand al catepanului, faptul indicand dorinta normanzilor de a lupta in orice tabara.

Vezi si Primul asediu arab al Siracuzei


Inspaimantat de evolutia evenimentelor din sud, papa Benedict, care, dupa cum s-a mentionat anterior, ar fi stat la baza implicarii normande in conflict, a plecat spre Germania in 1020, la Bamberg, pentru se sfatui cu imparatul german de atunci, Henric al II-lea. Imparatul nu a luat masuri imediate, insa evolutia evenimentelor in anul urmator l-au convins sa intervina. Boioannes se aliase cu principele Pandulf al IV-lea de Capua ("Leul din Abruzzi") si pornise in mars impotriva lui Dattus, care fortificase un turn in teritoriul ce tinea de Ducatul de Gaeta cu trupe papale. Dattus a fost capturat si, in 15 iunie 1021, a suferit traditionala pedeapsa romana de poena cullei; el a fost legat intr-un sac alaturi de o maimuta, un cocos si un sarpe si apoi aruncat in mare. In 1022, o puternica armata imperiala a pornit catre sudul Italiei, impartita in trei detasamente aflate sub comanda respectiv a lui Henric al II-lea, a arhiepiscopului Pilgrim de Köln si a patriarhului Poppo de Aquileia, pentru a ataca Troia. Desi aceasta nu a putut fi cucerita de la bizantini, toti principii longobarzi au fost adusi sub ascultarea Imperiului romano-german, iar Pandulf de Capua a fost transportat intr-o inchisoare din Germania. Acest moment a marcat sfarsitul rascoalei longobarde din sudul Italiei.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

bari italia melus longobard rascoala vasile mesardonites dattus ofanto
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2001 (s) | 34 queries | Mysql time :0.061249 (s)