News Flash:

Rascoala lui Horia, Closca si Crisan, un adevarat razboi religios pentru Ortodoxie

29 Septembrie 2013
2505 Vizualizari | 0 Comentarii
Nicolae Iorga vedea in Horea un prototip al emanciparii romanilor din iobagie cu arma in mana, un erou popular. Fapt ce este adevarat. Istoricul clujean David Prodan, influentat de marxism si comunism, in cartea sa publicata in 1979, „Rascoala lui Horea” il percepea pe Nicola Ursu si miscarea sa, ca un razboi taranesc, ca o rascoala sociala impotriva asupririi si a iobagiei, cu mai putine conotatii nationale. Documentele expuse de David Prodan abunda de revolte sociale violente. Imediat dupa teoria sociala a lui Prodan vine istoricul Stefan Pascu cu cartea „Revolutia populara de sub conducerea lui Horea”, tiparita in 1984 sub influenta lui Nicolae Ceausescu, considerand miscarea de la 1784 o revolutie populara, un fel de revolutie nationala avant la lettre inainte de cea franceza de la 1789 si care sintetiza revolta sociala si nationala a taranilor romani iobagi, ce doreau o dubla eliberare: sociala si nationala. Totusi, dupa o lecturare atenta a documentelor miscarii lui Horea din Muntii Apuseni, dezbarata de conventionalisme sociale si influente marxiste am ajuns la concluzia ca evenimentul cutremurator de la 1784 a fost o resurectie religioasa a ortodoxiei in Ardeal, un adevarat razboi religios de emancipare prin religie a romanilor de sub dubla stapanire: a nobililor maghiari si a papistasilor catolici.
Contextul religios al ridicarii taranilor sub conducerea lui Horea, Closca si Crisan se face sub semnul unei cruci mari de aur in forma bizantina, potrivit napocanews.ro.
Sa nu uitam ca romanii ortodocsi din Ardeal erau persecutati. Dupa unirea religioasa cu forta de la 1700 a episcopului Atanasie Anghel cu Roma si nasterea Bisericii Greco-Catolice, crestinii ortodocsi din Transilvania au trecut prin persecutii inimaginabile.
Sfintii ortodocsi Sofronie, Visarion si Oprea la 1750/1760 au repornit renasterea ortodoxa in Ardeal, aprinzand ca un foc mistuitor religios Principatul de sub conducerea austriaca si nobiliara maghiara. Resurectia ortodoxiei in Ardeal, la 1760 s-a intins ca un pojar al credintei clatinand Unirea cu Roma facuta la comanda Vienei. Visarion si Oprea au parte de moarte martirica in temnitele austriece. Sofronie se retrage in Muntii Apuseni unde motii refuzasera Unirea cu Roma si erau pastratori ai dreptei credinte. Sofronie este arestat de unguri la Abrud, insa motii nu renunta la Ortodoxie. Ca urmare,  guvernul de la Viena ii ordona generalului austriac Bukow sa traga cu tunul in peste 150 de biserici si manastiri ortodoxe. Exista documente prin care aflam ca episcopul unit si clerul greco-catolic instigau la arderea bisericilor ortodoxe de lemn si delatiunea anti-ortodoxa era in floare la Blaj. Inceputul rascoalei romanilor si desfasurarea acesteia sta sub semnul crucii. Adunarile de organizare si inceputul revoltei se fac in bisericile ortodoxe si preotii se pun in fata taranilor romani rasculati.
Se stie ca Episcopia greco-catolica de la Blaj si intelectualii Scolii Ardelene, care erau uniti, au fost critici acerbi ai lui Horea si romanilor din Apuseni, pentru ca acestia militau pentru recunoasterea ortodoxiei si a drepturilor lor religioase, implicit pentru drepturi sociale si nationale. In Ardeal, Ortodoxia se confunda cu poporul roman. Rasculatii botezau pe toti cei care ii prindeau in calea lor: nobili unguri, papistasi, greco-catolici, reformati, intelectuali sau negustori. Aceasta stransa legatura dintre preotime si masele de tarani a culminat in Transilvania, in timpul rascoalei de la 1784, condusa de Horea, Closca si Crisan. La aceasta uriasa miscare au participat si multi preoti de la tara, activand in diverse moduri: conducatori de grupe, gazde, informatori, transmitatori de stiri, strangatori de fonduri pentru drumul lui Horea la Viena etc. Rolul acestora in miscare reiese evident dintr-o “petitiune” a nobilimii din Comitatul Albei, adresata, in vremea rascoalei, contelui Anton Jankovics, comisar imperial in Transilvania, in care se spune: “Deoarece preotii romani sunt aceia care atata mai cu seama poporul la revolutiune, din aceasta cauza sa se publice ca in oricare sat va erupe o revolutiune, acolo preotii romani, primarii si juratii cu trei insi langa dansii, se vor pedepsi cu moarte, in conformitate cu legile patriei”. Cum acelasi lucru era cerut si de nobilimea din Comitatul Hunedoarei, care, in suplica ei catre acelasi potentat, cerea “sa se pedepseasca intr-un mod exemplar preotii romanilor care, sub pretextul religiunii, invata plebea ca sa extermineze pe unguri”.
Pe data de 28 octombrie 1784, fiind zi de targ la Brad, judetul Hunedoara, un numar semnificativ de iobagi se aflau in aceasta localitate. Crisan s-a dus la acest targ si s-a intalnit pe ascuns, sub podul de peste Cris, cu tarani din mai multe sate din Zarand, pe care i-a convocat la o intalnire la biserica din satul Mesteacan, in ziua de 31 octombrie, duminica. In ziua de 31 octombrie 1784 se adunasera la biserica din Mesteacan 600 tarani iobagi din Zarand si din Muntii Apuseni. La intalnire au venit Crisan si Closca, Horea fiind bolnav nu a putut participa. Crisan le-a aratat taranilor o cruce de aur primita de la Horea, care i-ar fi fost daruita acestuia din urma de insusi imparatul Iosif al II-lea odata cu o scrisoare prin care imparatul ii indemna pe romani sa mearga sa se inroleze in regimentele de graniceri. Preotul din Mesteacan a intarit cele spuse de Crisan, astfel ca iobagii au pornit imediat spre Alba Iulia spre a se inrola in armata, pentru a scapa de iobagie. La 5 noiembrie 1784 Horea, Closca si Crisan intra in orasul Campeni, judetul Alba, in fruntea rasculatilor. In Campeni si in toate satele din imprejurimi s-au intamplat aceleasi scene ca si in Zarand, iobagii incercand sa stearga diferentele de statul social dintre ei si nobilii de orice origine etnica, maghiara sau romana. Dupa caderea orasului Campeni in mana iobagilor romani, au urmat Abrudul si Rosia Montana, unde de asemenea nobilii care au vrut sa scape cu viata au fost obligati sa treaca la religia ortodoxa. Cu acest prilej se pare ca Horea ar fi zis despre nobilii capturati in viata:„Cari se dau cu noi si se impartasesc cu noi din faptele noastre, – nu trebuie suparati. Ci ca sa fim mai siguri ca vor tinea tot mereu cu noi, sa-i botezati pe legea noastra.” Nobilii botezati de preotul ortodox roman primeau de la acesta cate un bilet pe care era scris „Acesta-i crestin bun”.
Dintre preotii participanti la rascoala amintim pe Popa Dumitru din Certeje, care in 1782 a insotit pe Horea la Viena, spre a cere dreptate pe seama celor asupriti; popa Ioanas Cazan din Mesteacan, Popa Ionita Dadei, care a purtat o circulara a lui Horea la Lupsa si de acolo la Mujina; preotii Dumitru din Cincis si Mihai din Bacia, luati prizonieri impreuna cu alti tarani, de locotenentul Kallyani; preotul Zaharia din Bratea, care cheama pe tarani cu arme la sine acasa, pentru nevoile rascoalei; popa Danila din Criscior, la casa caruia nobilii trebuiau sa aduca raspunsul la ultimatumul din 11 noiembrie 1784, caci altfel se va ataca Deva; preotul Petre Iancu din Lupsa caruia, la o adunare, Closca ii cerea “sa ia cu sine Sfanta Cuminecatura spre a putea impartasi pe cei ce se vor imbolnavi”; popa Ioan din Leheceni, care, in piata Vascaului, isi exprima dorinta zicand: “De ar aduce Dumnezeu pe rasculati aici, caci de nu ne va fi mai bine, mai rau nu poate sa fie”; popa Vasile din Pintic, care aduna pe sateni noaptea in biserica si le citea o scrisoare a lui Horea, indemnandu-i sa fie gata pentru inceperea rascoalei, care va fi vestita prin tragerea clopotelor; popa Avram din Uibaresti, cel ce in timpul atacului de la Ribita, din turnul bisericii indemna poporul la lupta; popa Gheorgnita Nicola din Albac, fost capitan al rasculatilor si duhovnic al lui Horea; popa Niculae din Orastie, care trece in Tara Romaneasca sa ceara ajutoare pentru rasculati; preotul Nicolae Rat din Maierii Balgradului, care a scris testamentele lui Horea si Closca, i-a impartasit si i-a insotit la locul de supliciu. Aici, pana a frant cu roata pe Closca, a stat langa Horea, tinandu-l “cu mana pe dupa cap”, dar cand a inceput sa-l franga cu roata si pe acesta – vazand “atatea chinuri”- acolo sus pe “esafod”, a “cazut lesinat jos” si a trebuit sa fie dus cu carul acasa, caci isi pierduse simtirea. Au fost si alti preoti ortodocsi alaturi fde lupta lui Horea.
Consider  ca istoriografia romaneasca ar trebui sa se aplece mai mult asupra documentelor legate de miscarea motilor de la 1784. Se va observa cum rascoala lui Horea nu a fost una strict de eliberare sociala si nationala de sub stapanirea maghiara, ci a avut un puternic caracter religios, de resurectie a ortodoxiei persecutate de autoritatile austrice, nobilii unguri si fratii „uniti” de la Blaj. Tensiunile religioase inabusite pe parcusul secolului XVIII, prin interzicerea religiei romanesti: ortodoxia in Ardeal, au rabufnit sub forma unui razboi religios cu conotatii de eliberare nationala, sub conducerea celor trei martiri romani: Horea, Closca si Crisan. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nicolae iorga horea david prodan marxism comunism nicolae ceausescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1738 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013702 (s)