News Flash:

Ravnitorii la domnie

27 Ianuarie 2014
1361 Vizualizari | 0 Comentarii
Dupa obiceiul stricator ce se luase de la o  vreme  ca  in  scaunul  de  la  Targoviste  si de la Suceava sa se urce mereu alti domni, trei  frati  vitregi  aflati  prin  partile Transilvaniei urzira tot felul de viclesuguri, doar  or  ajunge  ei  voievozi,
in  locul  lui Tepes.  Pe  unul  il  chema  Vlad  Calugarul, caci fusese o vreme calugar, pe altul Dan, iar  pe  al  treilea Basarab-Voievod  (chiar mai inainte de a fi… voievod!).
Vlad  Tepes  se  arata  mahnit  foarte  si scrise  rudei  si  sprijinitorului  sau  din Transilvania,  craiul  Corvin,  de  acele uneltiri  nevrednice  ce  catau  sa  strice legamantul  facut  intre  ei.  Supararea  Domnului  se  inteti  si  mai  mult,  afland ca  se ridicasera  impotriva  lui  multi  sasi,  care faceau negot banos in tara si, de asemeni, multi romani din Amlas, care vanau avutie de la viitorul domn. Neprimind raspuns bun, Vlad chema pe boieri la Divan si le porunci scurt:
— In  doua  zile  sa  fiti  la  trecatoarea Predealului  cu  toti  calaretii  si  sabiile ascutite.
In  aceeasi  zi  prinse  pe  negustorii brasoveni, in numar de patruzeci si unu, si ii  arse  de  vii,  neavand  vreme  sa  le  mai ascuta tepi.

Vezi si  Mormantul lui Vlad Tepes
— Acum cred ca ma vor tine minte! grai Domnul usurat.
La  o  trecatoare,  un  tanar  boier  se  rosti ca Domnul sa lase oameni acolo de paza.
Domnul se gindi o clipa, apoi raspunse:
— Nu, logofete! Daca nu-i va opri frica, e bine  sa-i  mai  batem  o  data,  pana  s-or ingrozi,  ca  sa  putem  sta  linistiti  pe  la colibele noastre!
Voievodul  Dan,  care  nu  putu  fi  prins, aduna oaste si cu ajutorul sasilor, insetati de  razbunare,  intra  in  tara,  in  primavara anului 1460.  Batalia  cu  Vlad  avu  loc  sub  dealuri  si, intr-o singura zi, lefegiii sasi ai lui Dan fura atat  de  crunt  batuti,  ca  numai  putini scapara cu fuga ca sa duca veste rudelor din imprejurimile Brasovului, ca-n afara de ei,  nu  se  mai  intoarce  nimeni  din  Tara Romaneasca.
Dan  fu  prins  viu  si  nevatamat.  Voda, apropiindu-se  de  el,  ii  ridica  barbia  cu  un deget si ranji cu dintii lui albi:
— De  ce-ti  curge naduseala suvoi, frate Dane?  Au  te  frige  scaunul  domniei  cu fierbinteala  mare?  Tot  mai  bine-i  sub pamant caci acolo este racoare.

Vezi si Casatoriile lui Vlad Tepes 
Si  puse  un  sobor  de  preoti  sa-i  cinte prohodul,  in  vreme  ce  i  se  sapa  groapa. Nefericitul  voievod  isi  asculta  slujba pogribaniei cu mainile pe piept, cu fruntea in  jos,  in  mana  cu  o  lumanare,  ca  la inmormantarea altuia.
— „Si  iarta,  Dumnezeule,  pacatele robului  tau  Dan,  pe  care  le-a  implinit  cu gandul sau cu fapta…“
— „Si  primeste-l,  Dumnezeule,  in imparatia  ta,  unde  nu sunt nici  talhari, nici furi,  ci  numai  vieti  fara  de  sfarsit“,  cantau preotii,  cadelnitand  amarnic  pe  osandit, care  plutea  acum  in  fum  mirositor  de tamaie.
— Amin!  Sa-i  fie  tarina  usoara,  rosti domnul Vlad, cu capul descoperit, cum se cuvine dinaintea unui mort.
Dupa aceea calaul reteza capul lui Dan, care  se  prabusi  de-a  dreptul  in  groapa, odata cu lesul. De  atunci  nu  mai  cuteza  nimeni  in Transilvania  sa  unelteasca  impotriva  lui Vlad, cruntul domn, dar deopotriva viteaz si drept.
sursa: Mihail Drumes, Ravnitorii la domnie in Povestea neamului romanesc de la inceput si pana in zilele noastre. Pagini din trecut, vol. 1, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1978/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

obiceiul stricator targoviste suceava tepes vlad calugarul vlad tepes
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1209 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012835 (s)