News Flash:

Razboiul de optzeci de ani - Independenta de facto a nordului (1585–1609)

3 Iulie 2014
1613 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7627 RON (+0.0020)
USD: 4.2726 RON (+0.0073)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Cu razboiul decurgand impotriva lor, Provinciile Unite au cautat ajutor de la regatele Frantei si Angliei. Olandezii chiar au oferit fiecarui monarh coroana Tarilor de Jos, dar fiecare din ei au declinat propunerea.
Desi Anglia sustinuse neoficial Olanda de ani de zile, acum Elizabeth a decis sa intervina direct. In 1585, ca urmare a tratatului de la Nonsuch, Elisabeta I l-a trimis pe Robert Dudley, Earl of Leicester sa preia conducerea ca lord-regent impreuna cu 5000–6000 de soldati, inclusiv o cavalerie de 1000 de oameni. Robert Dudley, Earl of Leicester, s-a dovedit a fi un comandant slab, iar in plus nu a inteles aranjamentele comerciale sensibile dintre regentii Olandei si Spania. Mai mult, Leicester a tinut partea radicalilor calvinisti, atragad neincrederea catolicilor si moderatilor. Leicester, de asemenea, a intrat in conflict cu multi patricieni olandezi incercand sa adune mai multa putere in dauna statelor provinciale. In mai putin de un an de la sosire, el si-a pierdut sustinerea publica. Robert Dudley, Earl of Leicester s-a intors in Anglia, dupa care Staten-Generaal fiind incapabil sa mai gaseasca un regent potrivit, l-a numit pe Maurits de Orania (fiul lui Wilhelm) in varsta de 20 de ani in functia de Capitan general al armatei olandeze in 1587. Aceasta numire disperata s-a dovedit in curand a fi salvarea republicii aflate sub presiune.

Vezi si Razboiul de Optzeci de Ani: Protestantismul
Frontierele de astazi ale Tarilor de Jos au fost in mare masura stabilite de campaniile lui Mauritius van Oranje. Succesele Olandei se datoreaza nu doar abilitatilor lui tactice, ci si dificultatilor financiare ale Spaniei care au implicat inlocuirea pierderilor de vase scufundate in campania dezastruoasa a invincibilei armada (spaniola Grande ye Felicíty argi) in 1588 si nevoia de a-si reface marina pentru a recastiga controlul marilor dupa contraatacul englez care a urmat. In 1595 cand Henric al IV-lea regele Frantei a declarat razboi Spaniei, guvernul spaniol a declarat din nou falimentul. Cu toate acestea, recastigand controlul pe mare, Spania a fost in masura sa isi mareasca cu mult rezervele de aur si argint din Americi, fapt ce i-a permis sa creasca presiunea militara asupra Angliei si Frantei.

Vezi si Razboiul cel Lung - scurt istoric  
Aflat sub presiune financiara si militara, in 1598, Filip a cedat Tarile de Jos fiicei sale favorite Isabella si sotului ei, nepotul lui Filip — arhiducele Albert de Austria, conform deznodamantului tratatului de la Vervins cu Franta. In acel moment Mauritius van Oranje era angajat in cucerirea oraselor importante ale Tarilor de Jos. Incepand cu importanta fortificatie Bergen op Zoom (1588), Mauritius a cucerit Breda (1590), Zutphen, Deventer, Delfzijl si Nijmegen (1591), Steenwijk, Coevorden (1592), Geertruidenberg (1593), Groningen (1594), Grol, Enschede, Ootmarsum, Oldenzaal (1597) si Grave (1602). Pe masura ce aceasta campanie atingea frontierele de azi ale Tarilor de Jos, inima Olandei a cunoscut pacea, timp in care a intrat in epoca sa de aur.
Deja devenise clar faptul ca Spania controla puternic Tarile de Jos din sud. Totusi, controlul in Zeelanda insemna ca Tarile de Jos din nord puteau controla si inchide estuarul Scheldt, intrarea dinspre mare a importantului port Antwerp. Portul Amsterdam a beneficiat din plin de pe urma blocadei portului Antwerp intr-o asa masura incat comerciantii din provinciile de nord au inceput sa se intrebe daca nu cumva era de dorit sa se incerce recucerirea provinciilor din sud. O campanie pentru a castiga controlul in regiunea de coasta a provinciilor de sud a si fost lansata, fara avizul lui Mauritius, in 1600. Desi a fost prezentata ca eliberarea sudului Tarilor de Jos, campania a fost menita in primul rand sa elimine amenintarea pe care o reprezentau pentru comertul olandez piratii din Dunkirk (neerlandeza Duinkerker kapers), sprijiniti de spanioli. Spaniolii si-au intarit pozitiile de-a lungul coastei, si astfel s-a ajuns la batalia de la Nieuwpoort.
Desi armata Staten-Generaal a castigat un mare prestigiu, atat pentru ea cat si pentru comandantii sai, cu lovitura data surprinzand atunci prin infrangerea armatei Spaniei in camp deschis, Mauritius a oprit marsul spre Dunkirk (azi Dunkerque) si s-a intors in provinciile din nord. Mauritius nu si-a iertat niciodata regentii, condusi de van Oldenbarneveld pentru faptul ca a fost trimis in aceasta misiune. In acest moment deja divizarea Tarilor de Jos in state separate a devenit inevitabila. Cu esuarea eliminarii amenintarii de la Dunkirk pentru comert, provinciile din nord au decis sa puna bazele propriei lor marine pentru protejarea comertului maritim. Aceasta decizie a condus la crearea Companiei Olandeze a Indiilor de Est in 1602. Puternica flota olandeza s-a dovedit a fi o forta redutabila, impiedicand mai tarziu ambitiile maritime ale Spaniei.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

razboiul provinciile unite frantei angliei olandezii elisabeta i
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1686 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012956 (s)