News Flash:

Razboiul Rece si fortele conventionale

31 Martie 2014
4393 Vizualizari | 0 Comentarii
Pana la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, Armata Sovietica avea sub arme in permanenta intre 10 si 13 milioane de oameni. In timpul Razboiului Rece, Armata Sovietica era fara nicio discutie cea mai puternica din toate tarile. Imediat dupa capitularea Germaniei, efectivele armatei sovietice au fost reduse la aproximativ 5 milioane de oameni. Aceasta scadere nu a fost rezultatul scaderii interesului conducerii sovietice pentru armata, ci mai degraba pentru cresterea interesului pentru o forta mult mai mobila si mai eficienta. Aceasta politica a dus la introducerea in 1951 a pustii de asalt AK-47, proiectata cu 4 ani mai devreme.
De asemenea, in cadrul politicii de modernizarea a fortelor militarea sovietice, extrem de importanta a fost si introducerea a transporturului blindat BMP-1, primul astfel de vehicul din lume destinat infanteriei. Toate inovatiile si modernizarile aveau sa-i asigure armatei sovietice forta necesara pentru dominarea Razboiului Rece.

Vezi si Etapele Razboiului rece 
Numeroase efective ale Armatei Rosii care luptasera pentru eliberarea Europei de ocupatia nazista au ramas in tarile in care au ajuns si dupa capitularea Germaniei. Constient de vulnerabilitatea Uniunii Sovietice in cazul unui atac occidental, Stalin a folosit aceasta ocupatie militara pentru a infiinta state satelit, zone tampon intre Germania si Uniunea Sovietica. Uniunea Sovietica si-a castigat rapid o influenta politica si economica enorma in zona si a asigurat un sprijin activ partidelor comuniste locale, care au declansat lupta pentru putere. Pana in 1948, sapte state europene aveau guverne comuniste.
Primele manifestari ale conflictului, care avea sa fie cunoscut mai tarziu ca Razboiul Rece, au aparut intre Stalin si presedintele american Harry S. Truman in discutiile din timpul Conferintei de la Potsdam din 1945. Truman a afirmat ca Stalin a incalcat intelegerile facute in timpul Conferintei de la Yalta. In timp ce Armata Rosie era prezenta in toata Europa Rasariteana si Centrala, Uniunea Sovietica a ramas ferma pe pozitii, in ciuda eforturilor lui Truman de impiedicare a expansiunii comuniste. In 1955, Moscova a infiintat Pactul de la Varsovia, alianta militara conceputa sa contrabalanseze alianta occidentala NATO.

Vezi si Legende despre razboiul rece 
Puterea militara coventionala sovietica si-a manifestat in mod brutal prezenta si si-a demonstrat puterea in 1956, cand trupele sovietice au zdrobit revolutia maghiara, si in 1968, cand unitati ale Pactului de la Varsovia au pus capat reformelor cehoslovace ale Primaverii de la Praga.
Uniunea Sovietica si fortele occidentale conduse de SUA au fost implicate in mai multe incidente, care au amenintat sa se transforme in conflicte armate, asa cum au fost Blocada Berlinului din 1948-1949, sau Criza rachetelor din Cuba din 1962, in timpul caruia durii celor doua parti au impins lumea pana pe marginea prapastiei razboiului. Aceasta atitudine a fost temperata nu numai de temererile unui conflict nuclear, dar si de vocile rationale ale moderatilor.

Vezi si Arma seismica, una din cele mai celebre conspiratii 
In timpul in care in fruntea Uniunii Sovietice s-a aflat Hrusciov, relatiile URSS-ului cu Republica Socialista Federala Iugoslavia si cu Josip Broz Tito au fost definitiv refacute, odata cu dizolvarea Cominformului, in 1956. Aceasta decizie urma sa provoace o ruptura intre Uniunea Sovietica si Republica Populara Chineza, marele stat comunist oriental considerand ca Moscova greseste cand se indeparteaza de linia conservatoare marxist-leninista, care provaduia lupta pana la victoria comunismului in intreaga lume. Ruptura chino-sovietica s-a produs in 1967, cand Garzile Rosii au asediat ambasada sovietica din Beijing. In 1969 au avut loc mai multe conficte de frontiera intre cele doua state comuniste.
Tensiunile politice intre Moscova si Beijing aveau sa influenteze in mare masura politica din Asia in deceniile al saptelea si al optulea, cand neintelegerile dintre cele doua centre de putere comunista au facut ca sovieticii sa se alieze cu Vietnamul in invadarea Cambodgiei prochineze in 1978. Sovieticii si-au asigurat loialitatea Vietnamului si Laosului printr-o campanie agresiva de asistenta politica, economica si militara. Aceeasi tactica a permis Uniunii Sovietice sa concureze cu Statele Unite in noile state independente din Africa si Orientul Mijlociu.
De o mare importanta practica si politica a fost enuntarea in 1968 a Doctrinei Brejnev, care proclama in mod oficial dreptul Uniunii Sovietice de a interveni in afacerile interne ale altor state comuniste pentru asigurarea apararii ordinei socialiste de amenintarile capitaliste. Aceasta doctrina a fost folosita pentru justificarea invaziei din Afganistan din 1979. In Afganistan, fortele sovietice au trebuit sa faca fata rezistei indarjite a mujahedinilor, trupe formate din musulmani locali sprijiniti de CIA. Luptand intr-un razboi asimetric cu guerila afgana, fortele sovietice s-au dovedit incapabile sa obtina victorii decisive, ceea ce a dus la impotmolirea intr-un conflict de uzura cu nimic diferit de cel in care au fost implicati americanii cu un deceniu mai devreme in Vietnam. Dupa zece ani de lupte, care au costat (dupa cele mai multe estimari) cam 20 de miliarde de dolari si care au provocat cam 15.000 de morti din randurile soldatilor sovietici, Gorbaciov a hotarat in 1989 sa retraga trupele sovietice din Afganistan.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

armata sovietica razboiului rece capitularea germaniei stalin nato
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1496 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014444 (s)