News Flash:

Razboiul Ruso-Turc

21 Noiembrie 2013
2138 Vizualizari | 0 Comentarii
Razboiul ruso-turc din 1806–1812 a fost un conflict armat din lunga serie de razboaie dintre Imperiile Rus si Otoman.
Razboiul a izbucnit in contextul razboaielor napoleoniene. Sultanul otoman, incurajat de infrangerea suferita de rusi la Austerlitz, a detronat domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti si pe cel al Moldovei Alexandru Moruzi, amandoi fiind considerati rusofili. In acelasi timp, francezii, aliati in acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmatia si amenintau cu o eventuala invazie in Moldova si Muntenia. Pentru a asigura siguranta frontierelor sudice ale imperiului impotriva unui atac al francezilor, rusii au mutat o armata cu un efectiv de 40.000 de oameni in Principatele Dunarene. Ca raspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor rusesti prin stramtori si au declarat razboi Rusiei.
La inceputul conflictului, tarul nu s-a grabit sa implice masiv armata rusa impotriva turcilor, de vreme ce armata tarista era implicata in luptele din Prusia cu fortele lui Bonaparte. In Muntenia, atacul masiv otoman care viza ocuparea Bucurestiului a fost oprit la Obilesti de Mihail Miloradovici si cei numai 4.500 de soldati (2 iunie 1807).
In Armenia, contele Gudovici, comandand un contingent de 7.000 de soldati, a reusit sa distruga puternica armata otomana de peste 20.000 de soldati in batalia de la Arpachai, (18 iunie 1807).
In acelasi timp, flota rusa din Marea Neagra de sub comanda amiralului Dmitri Seniavin a blocat stramtorile si a distrus flota otomana in bataliile Dardanellelor si Athosului.
In acest punct, razboiul parea ca se va sfarsi dupa semnarea pacii de la Tilsit dintre Franta si Rusia. Tarul Alexandru I, dupa ce fusese silit de Napoleon Bonaparte sa semneze un armistitiu cu turcii, a folosit ragazul obtinut pentru transferarea unor noi efective din Prusia in Basarabia. Dupa ce armata sa din zona de sud a ajuns la un efectiv de 80.000 de oameni, tarul a hoptarat redeschiderea ostilitatilor cu turcii. Daca timp de un an batranul comandant Prozorovski (76 de ani) nu a reusit sa obtina progrese importante, noul comandant al fortelor imperiale ruse, Printul Bagration a trecut la actiuni foarte hotarate, a traversat Dunarea si a ocupat Dobrogea. Bagration a trecut la asedierea pozitiilor fortificate otomane de la Silistra, dar temandu-se de inaintarea unei armate turcesti de 50.000 de oameni venita in sprijinul asediatilor, a evacuat Dobrogea si s-a retras pe pozitiile de plecare din Basarabia.
In 1810, luptele au fost reluate de armatele tariste aflate sub comanda fratilor Kamenski au atacat cu vigoare si au distrus fortele otomane din Pazardjik (22 mai). Fortareata de la Silistra a fost izolata, iar garnizoana turca s-a predat pe 30 mai. Incurajati de acest succes, fratii Kamenski au asediat zece zile mai tarziu puternica fortareata de la Sumla. Aici, turcii au respins atacul rusilor, provocandu-le pierderi importante, rezultate la fel de proaste obtinand armata tarista si in cazul asaltului fortaretei de la Ruse de pe 22 iulie. Fortareata de la Ruse a fost cucerita de rusi pe 9 septembrie. Dupa ce comandantul rus Kamenski a fost ucis in lupta, noul comandant Mihail Kutuzov a actionat cu multa prudenta si a evacuat Silistra si s-a retras spre nord.
Manevra inselatoare a lui Kutuzov l-a determinat pe comandantul otoman Ahmed Pasa sa-si conduca cei 60.000 de oameni intr-un atac impotriva rusilor. Batalia dintre cele doua forte a avut loc pe 22 iunie 1811 langa Ruse. Desi ofensiva turca a fost respinsa, Kutuzov a hotarat sa se retraga in Basarabia. La inceputul lunii octombrie, un puternic detasament rus a traversat in conditiile unui secret desavarsit Dunarea si pe 2 octombrie a atacat in toiul noptii fortele lui Ahmed Pasa. Peste 9.000 de otomani au fost ucisi. Ahmed Pasa a fost invins, predandu-se impreuna cu fortele sale lui Kutuzov pe 23 noiembrie.
Pe 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Pacea de la Bucuresti, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia. Tratatul a fost aprobat de tarul Alexandru I pe 11 iunie 1812, cu doar o zi inainte de declansarea invadarii Rusiei de catre armatele napoleoniene.
Dupa un sir de razboaie cu puterile vecine, criza Imperiului Otoman s-a acutizat si a cuprins toate sferele vietii, de aceea rezolvarea problemei orientale devenea tot mai acuta. Puterile europene urmareau scopuri expansioniste actionand sub lozinca "eliberarii crestinilor".
Scopul principal al Imperiului Rus era dezolvarea problemei orientale in favoare sa, prin stabilirea unei dominatii depline asupra Balcanilor si stramtorilor Bosfor si Dardanele, inclusiv asupra Constantinopolului. Imperiul Habsburgic, urmarind aceleasi scopuri anexioniste, s-a folosit de conflictele ruso-otomane pentru a-si extinde influenta. Insa la inceputul secolului al XIX-lea acesta era amenintat de armatele franceze si nu putea interveni direct in problema orientala.
Dupa proclamarea ca imparat al Frantei 1804, Napoleon I incepe cuceririle in Europa, fiind cointeresat in ciocnirea dintre Imperiile Rus si cel Otoman pentru a le slabi puterile si pentru a deturna o parte a armatei ruse din Europa Centrala spre sud-estul continentului. Anglia, desi sustinea Rusia ca aliat impotriva Frantei, nu dorea consolidarea pozitiilor acesteia in bazinul Marii Negre si in Balcani.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

razboiul ruso-turc imperiile rus otoman sultanul otoman turcia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1212 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012168 (s)