News Flash:

Reactia violenta a statului impotriva lui Corneliu Zelea Codreanu

23 Octombrie 2013
1490 Vizualizari | 0 Comentarii
Anterior decretului de desfiintare a partidelor politice (21 martie 1938), apropiatii regelui incepusera atacurile asupra Miscarii legionare, atat in presa, cat si la nivel administrativ. Prin ordinul nr. 746 din 6 martie 1938, Armand Calinescu (ministrul de Interne) a dat dispozitie tuturor prefecturilor de politie si pichetelor de jandarmi sa-i urmareasea pe legionari, iar, in cazul in care nu respectau noua legislatie, sa-i aresteze. De asemenea, conform acestui document “functionarii statului, prinsi ca fac propaganda legionara, erau destituiti”. Perchezitiile care au urmat au fost sumare, iar orice fel de material legionar gasit era considerat “atentat la siguranta nationala”. Presa a contribuit la accentuarea starii de debusolare, prin amplificarea importantei descoperirilor facute la respectivele perehezitii. Pentru a se crea o stare de incertitudine, angajatii Ministerului de Interne au tiparit si distribuit cireulare false atribuite liderilor miscarii, care de multe ori nu corespundeau limbajului folosit in mod curent, dar care aveau incluse lozinci compromitatoare: “Traiasca moartea!”, spre exemplu. In cele din urma, persoana lui Corneliu Codreanu a intrat si ea in atentia propagandei oficiale, iar prin discursuri radiofonice se sustinea ca nu este roman. Pana in 1938, numele sau Zelea nu ridicase niei un fel de indoiala privind apartenenta la natiunea romana. In acel moment insa, pentru prima data s-au facut speculatii la nivel oficial. De fapt, acest aspect a fost indelung analizat atat la procesele din prima jumatate a anului 1938, cat si la nivel public, deoarece “se punea problema” daca un strain putea fi un “nationalist veritabil”.
Cele mai importante atacuri la persoana lui Comeliu Codreanu au fost enuntate in publicatia ,,Neamul Romanesc”, editata de Nicolae Iorga. In martie 1938, acesta avea statut de inalt functionar public deoarece era consilier regal in Consiliul de Coroana, iar orice fel de afirmatii impotriva lui intrau sub incidenta noii legislatii. Comeliu Codreanu nu a tinut cont de realitatile cu pricina, iar printr-o circulara din 26 rnartie 1938 l-a acuzat pe consilierul regal ca este “incorect” si ,,necinstit sufleteste” cand afirma faptul ca, prin comertul legionar, se sustineau financiar actiuni violente impotriva demnitarilor statului. Principala argumentatie pe care liderul legionar a adus-o a fost ca insusi Nicolae Iorga i-a incurajat pe tinerii nationalisti sa faca comert pentru a face concurenta evreilor si a rezolva “problema evreiasca”. In esenta afirmatiile lui Corneliu Codreanu erau veritnbile  dar nu si in imprejurarile in care au fost facute. Nicolae Iorga a depus plangere impotriva lui iar in baza acesteia Tribunalul Militar al Corpului II Armata a emis la 29 martie 1938 un ordin de urmarire. Acuzatia adusa a fost aeeea de “ultraj in baza unei scrisori de amenintare trimisa printr-un curier”.
Imediat dupa intentarea procesului principalii lideri ai Miscarii legionare – prot: Grigore Cristeseu, col. Gheorghe Furdui, Traian Cotiga, Gheorghe Clime – au fost convocati la “Casa Verde” (resedinta lui Corneliu Codreanu) pentru a studia atitudinea politica ce trebuia adoptata. Liderul legionar le-a recomnndat apropiatilor sa nu ia nici un fel de masuri daca va fi condamnat la mai putin de sase luni de inchisoare. In acel moment, a mentionat ca doreste sa fie inchis in urma unui astfel de proces, evident politic, pentru a da un “exemplu de demnitate”. Mesajele din teritoriu erau exeelente, deoarece cuiburile functionaui perfect si aduceau fonduri la casieria centrala. Comeliu Codreanu credea ca prin arestarea sa, legionarii nu-si vor pierde moralul si vor rezista mai bine presiunii autoritatilor locale. Dupa respeciva intalnire si-a anuntat adeptii ca asteapta in orice moment perehezitia autoritatilor la “Casa Verde”, careia nu i se va opune. Totusi, pentru a evita atacuri neprevazute – in afara operatiunilor oficiale – , avea in vedere sa mobilizeze o garda de 20-30 de persoane, care sa fie in permanenta prezente 1a resedinta sa.
Valul de arestari inceput in martie la nivelul judetelor a atins la jumatatea lunii aprilie si cele mai importante “cadre” ale Miscarii legionare. In noapte de 16 spre 17 aprilie, Corneliu Codreanu, alaturi de alti 44 de lideri legionari, au fost ridicati de autoritati fara nici o instiintare prealabila. Autoritatile au studiat atent momentul actiunii, deoarece doreau ca efectul sa fie maxim, in sensul ca era necesar ca toti sa fie la domiciliu. Seara de 16 spre 17 aprilie a precedat, in unul 1938, duminica Floriilor, astfel ca nici unul dintre cei vizati nu se afla in alta parte decat in familie.
Corneliu Codreanu a fost internat la sediul Prefecturii Politiei Capitalei, pana in seara de 19 aprilie, cand a fost mutat la Jilava, unde urma sa stea pana la judecarea procesului in cazul plangerii lui Nicolae Iorga. La inceput, conditiile de detentie nu au fost deloc usoare, fiind inchis singur intr-o celula in care peretii erau umezi. Cu toate ca primavara era mai degraba o iarna tarzie, nu a primit decat o rogojina si doua paturi uzate, astfel incat frigul i-a afectat sanatatea.
Pentru rest ul detinutilor, conditiile nu au fost cu nirnic mai bune, fiind dusi pana la Manastirea Tismana din judetul Gorj. Transportul s-a facut in camioane, in conditiile in care drumurile erau extrem de precare, vremea umeda , iar multi dintre cei arestati aveau probleme de sanatate . Aici au fost internati principalii colaboratori ai lui Corneliu Codreanu: Ion Zelea Codreanu, Gheorghe Clime, prof. Grigore Cristescu, Virgil Ionescu, Nicolae Totu, Gheorghe Istrate , Radu Budisteanu , dr. Paul Craja, Traian Cotiga, Mihail Polihroniade, prof. Sima Simulescu etc . Cu toate ca erau detinuti la o manastire, regimul a fost aspru si au trait izolati. Dupa arestarea acestora, sefii de judete si regiuni legionare au intrat in atentia autoritatilor, unii reusind sa scape si sa actioneze in ilegalitate. Celor din urma li s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Manastirea Dragomirna si la Miercurea Ciuc (intr-un lagar), insa in realitate aveau regim de detentie. In septembrie 1938, a fost infiintat lagarul de la Vaslui, in care au fost mutati in special liderii de esalon secund ai Miscarii legionare.
Procesul lui Corneliu Codreanu s-a judecat la 19 aprilie, iar detinutul a fost privat de multe dintre drepturile cetatenesti constitutionale. El a acuzat tribunalul ca il  judeca in stil “bolsevic”, deoarece nu i s-a oferit posibilitatea sa faca nici un fel de apreciere privind acuzatiile ce i se aduceau si ca era nevoit sa se multumeasca cu apararea facuta de avocati. De asemenea, nu i s-a permis sa angajeze avocatii pe care ii dorea, din cauza ca multi dintre acestia fusesera arestati. Apararea a fost facuta de Sebastian Radovici si Lizeta Gheorghiu , alaturi de alti zece avocati legionari provinciali , fara experienta in astfel de procese. Corneliu Codreanu era de parere ca nu a adus  ofensa autoritatii, intrucat a trimis scrisoarea lui Nicolae Iorga in calitatea acestuia de ziarist si nu de consilier regal. Apararea a contestat si onestitatea lui Nicolae Iorga, care a reusit sa treaca de cenzura articolele referitoare la Miscarea legionara, cu toate ca, in mod normal, ar fi fost respinse. Desi Comeliu Codreanu a apreciat corect ca Nicolae Iorga a folosit cenzura in favoarea sa in complicitate cu autoritatile statului, aceasta nu i-a ajutat la nimic, fiind condamnat la sase luni de inchisonre.
Cu toate ca la sfarsitul lunii martie, Comeliu Codreanu isi dorea sa fie condamnat pentru a da un exemplu legionarilor, dupa aceasta sentinta ii venea din ce in ce mai greu sa evite mecanismul represiunii statului. La cateva ore dupa anuntarea sentintei, Consiliul de Ministri a decis sa intenteze un nou proces lui Corneliu Codreanu, pentru “atentat contra sigurantei publice”. In fata noilor acuzatii, liderul legionar nu avea foarte multe argumente de aparare, facandu-se susceptibil de orice acuzatie, iar principalii colaboratori se aflau in detentie, ca si el.
[...]
Dupa sentinta din procesul intentat de Nicolae Iorga, conditiile de detentie ale lui Corneliu Codreanu s-au imbunatatit. Autoritatile aveau garantia ca cel putin pentru o perioada detinutul se afla legal sub supraveghere permanenta, asa ca aveau timp pentru a formula noi acuzatii, pentru un proces care trebuia sa-l lichideze ca om politic. Incepand cu 1 mai lui Corneliu Codreanu i s-a adus la cunostinta ca unele acuzatii mai vechi vor fi reactivate, inclusiv din procesul asasinarii lui I.G. Duca. Acesta s-a aflat intr-o mare stare de confuzie, pentru ca nu putea lua contact cu avocatii sai, dar nici cu legionarii apropiati. Abia la 5 mai a luat cunostinta de noul proces, in care era acuzat de inalta tradare, moment in care si-a dat seama de natura actului juridic care urma sa se desfasoare.
Ordonanta definitiva pentru trimiterea in judecata a lui Corneliu Codreanu in procesul de inalta tradare a fost data la 16 mai 1938 si a avut sapte capete de acuzare: 1. crearea de organizatii in randul elevilor; 2. emiterea unor circulare cu instructiuni si indemnuri la violenta; 3. organizarea unor exercitii de tir; 4. organizarea unui serviciu de informatii particular; 5. detinerea de acte secrete; 6. legaturi cu organizatii straine; 7. crima de razvratire.
[...]
Avocatii au fost impiedicati sa se documenteze pentru proces, deoarece abia pe 21 mai au avut acces la dosarele acuzarii, iar cererea de expertiza grafologica a documentelor incriminate a fost refuzata. Apararea nu a avut la dispozitie nici toti martorii pe care ii solicitase. Dintr-un total de 120 de persoane convocate, 30 se aflau cu domiciliu obligatoriu la Miercurea Ciuc, printre care cei mai importanti: prof. Ion Zelea-Codreanu, Mihail Polihroniade, col. Gheorghe Zavoianu, Traian Cotiga, prof. Dragos Protopopescu, Vasile Cristescu, Nicolae Totu, prof. Nae Ionescu, Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Vasile Iasinschi, prof. Radu Demetrescu-Gyr, prof. Sima Simulescu etc.
Cel mai semnificativ nume care a pledat pentru apararea lui Corneliu Codreanu la procesul din mai 1938 a fost generalul Ion Antonescu, un vechi sfatuitor al lui liderului legionar. Cu toate ca au fost refacute listele de martori, soarta procesului nu a putut fi schimbata: pentru acuzatia de detinere de acte secrete, interesand siguranta statului, acuzatul a fost condamnat la zece ani de munca silnica si trei ani de degradare civica; pentru acuzatia de reproducere in public de acte care interesau siguranta statului a fost condamnat la zece ani de munca silnica si la trei ani de degradare civica; pentru acuzatia de uneltire contra ordinii sociale, a fost condamnat la cinci ani de inchisoare corectionala, 10.000 lei amenda penala si cinci ani de interdictie corectionala; pentru acuzatia de razvratire a fost condamnat la opt ani de detentie riguroasa si la trei ani de degradare civica. Tribunalul Militar a decis ca acuzatul sa execute numai pedeapsa de zece ani munca silnica si sase ani degradare civica. Pentru cheltuielile privind organizarea procesului, Corneliu Codreanu urma sa plateasca suma de 2.000 lei.
Era evident faptul ca pedeapsa primita de Corneliu Codreanu in acest proces era una politica, si nu penala. De asemenea, la fel de evident era faptul ca inculpatul nu va duce la indeplinire intreaga perioada de detentie. Soarta lui Corneliu Codreanu a depins din acel moment nu numai de evolutiile interne, dar mai ales de cele internationale si nu de sentinta Tribunalului Militar al Corpului II Armata.
Corneliu Zelea Codreanu a fost ucis din ordin politic in noaptea dintre 29 si 30 noiembrie 1938.
fragmente dupa Ilarion Tiu, Miscarea legionara dupa Corneliu Codreanu, vol. I, Dictatura regala (februarie 1938-septembrie 1940)/ foaienationala.ro.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

partidelor politice corneliu codreanu
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1838 (s) | 34 queries | Mysql time :0.015774 (s)