News Flash:

Reformele Printului Ghica

26 Ianuarie 2016
582 Vizualizari | 0 Comentarii
Ion Ghica 001
In aprilie 1849, o parte din cerintele Revolutiei de la 1848 au fost indeplinite de Tratatul de la Baltalimani, prin care cele doua puteri suzerane ale Regulamentului organic Imperiul Otoman si Imperiul Tarist l-au numit pe Grigore Alexandru Ghica, un sustinator al cauzei liberale si unioniste, ca Print al Moldovei (pe de alta parte, se confirma infrangerea puterii revolutionare din Tara Romaneasca). Ghica a permis intoarcerea initiatorilor evenimentelor din 1848 din exil, si i-a numit pe Kogalniceanu, Costache Negri si Alexandru Ioan Cuza in functii administrative. Masurile luate de print, impreuna cu infrangerea Rusiei in Razboiul Crimeii, au dus la introducerea ideilor si dorintelor liberale comprimate in Dorintele partidei nationale din Moldova din 1860.

Kogalniceanu a fost numit in diverse pozitii guvernamentale la nivel inalt, in acelasi timp continuandu-si contributiile sale culturale si a devenit figura principala a grupului Partida Nationala, care a solicitat fuziunea celor doua Principate Dunarene sub o singura administratie. In 1867, reflectand implicarea sa, el a declarat:

Vezi si
Sfarsitul perioadei fanariote
    „Nu este o nici o reforma, nici un act national unic, din care numele meu ar fi absent. Toate legile importante au fost facute si contrasemnate de mine...”,


Vezi si Marele matematician si diplomat roman - Ion Ghica

Si-a inaugurat cariera legislativa sub conducerea Printului Ghica. Pe 22 decembrie 1855 a lucrat cu Petre Mavrogheni la legislatia privind abolirea robiei romilor care a fost acceptata de Sfatul boieresc. Printul Sturdza i-a eliberat din robie pe romii din proprietatea boierilor si a celor detinuti de stat in ianuarie 1844.
Ghica a fost determinat sa finalizeze procesul dezrobirii de soarta lui Dinca, un bucatar rrom cu scoala care si-a ucis nevasta frantuzoaica si apoi s-a sinucis, dupa ce i s-a atras atentia ca nu va fi eliberat de stapani, familia Cantacuzino.

Printul Ghica a incercat si sa imbunatateasca situatia taranilor stabilind prin lege sfarsitul imprumuturilor rapide si a reglementat faptul ca taranii nu puteau fi inlaturati de pe pamanturile la care lucrau Aceasta masura a dus la efecte putin durabile; conform lui Kogalniceanu, „cauza [acesteia] ar trebui sa fie cautata in maretia proprietarilor de pamant, in slabiciunea guvernului, care, prin insasi natura sa, a fost provizoriu, si, astfel, lipsit de putere”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

imperiul otoman imperiul tarist kogalniceanu costache negri vezi si
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1950 (s) | 23 queries | Mysql time :0.054107 (s)