News Flash:

Regulile casatoriei militarilor la 1900

10 Noiembrie 2013
2858 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7607 RON (0.0000)
USD: 4.2327 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Daca ar fi sa facem un exercitiu de imaginatie, intorcandu-ne in timp, in anul 1900, am fi cu siguranta martorii unui schimb de replici intre un ofiter si comandantul sau, intr-o cazarma din Romania. Ofiterul - "raportez, domnule comandant, vreau sa ma insor!". Comandantul - "am placerea sa-ti inmanez autorizatia de casatorie!". N-am ales din intamplare acel an, pentru ca in ziua de 3 martie apare "Legea casatoriilor militare". Chestiunea aceasta fusese in atentia autoritatilor inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, nu numai la noi, dar si-n Occident. Descoperim astfel conditiile pe care statul roman le punea, in primul an al secolului XX, femeilor care doreau sa devina sotii de ofiteri. Domnisoara avea nevoie, inainte de toate, de un "certificat de moralitate". Semnata de cinci persoane care o cunosteau bine pe aspiranta, declaratia scotea in evidenta reputatia ei de netagaduit in societate. Dar nu numai atat, pentru ca viitoarea "doamna ofiter" trebuia sa indeplineasca esentiala conditie pentru bunul mers, material, de data asta, al familiei ce tocmai era pe cale de-a se constitui - zestrea, scrie romanialibera.ro.
Ce alearga dupa militar? "Saracia, femeile si praful" - in anul 1900
Vorba veche, din popor, cum ca dupa militar "alearga saracia, femeile si praful", parea luata in serios de oficialitati. Randurile ce urmeaza explica o viziune, asa cum era prezentata cum mai bine de un secol in urma, dar si o stare de fapt - barbatul o fi general la el in unitate, dar acasa femeia-i baza. Poftiti de cititi - "mai mult decat orice om, ofiterul are nevoie de o viata privata linistita si de un tovaras increzator, caruia sa-i impartaseasca tot ceea ce simte, caci el, mai mult decat orice, este expus sa petreaca cea mai mare parte din viata sa departe de parinti si rude, singurii care l-ar putea sfatui. Iata dar absoluta necesitate ca ofiterul sa fie casatorit, caci numai sotia poate fi in stare sa inlocuiasca pe parintii si rudele ofiterului, ba chiar ii poate infrana multe din pasiuni, pe care poate nici parintii, nici rudele nu ar fi in stare sa le infraneze". Aveti astfel ocazia sa cunoasteti viata de soldat dintr-un cu totul alt unghi - reglementarea casatoriei militarilor romani - in conformitate cu legile care s-au tot schimbat in diverse etape ale existentei acestei tari. Informatii obtinute de la Serviciul Istoric al Armatei, seful acestei institutii, comandorul doctor Marian Mosneagu, fiind cel care a si realizat un amplu documentar pe aceasta tema.
Varsta minima la care ofiterul putea sa spuna "da" - 23 de ani
Domnule ofiter - sau subofiter, dupa caz - ai 23 de ani impliniti? Da. Atunci, conform legii, te poti insura. De la acest prim punct incepeau procedurile. Armata astepta de la viitoarea doamna documente legate de zestre. De pilda, femeia sa aiba un capital, un fel de depozit bancar, cum i se spune azi, din care sa fie asigurata o dobanda anuala. Ei bine, aceasta dobanda trebuia sa fie de 2.500 de lei, in cazul in care domnisoara se marita cu un locotenent. Daca domnul era capitan, venitul anual se putea reduce la 1.500 de lei. Dupa probabilul principiu - solda mai mare, zestre mai mica. Nu numai banii puteau constitui dota. Poate ca domnisoara avea de la familia ei titluri de stat - aducatoare de venituri in sumele deja prezentate. Sau proprietati - imobile, terenuri - la fel de profitabile. Toate fiind certificate in prealabil la tribunal. Actele doveditoare erau prezentate comandantului Corpului de Armata, cel care emitea autorizatia de casatorie pentru subalternul sau.
Ministerul de Razboi primea raportul despre nunta
Viata intra pe fagasul ei - nunta, petrecerea. Dar ofiterul nu uita ca mai are o procedura de indeplinit, in cel mult o luna din momentul in care si-a unit destinul cu femeia lui. Era obligat, la intoarcerea in garnizoana, sa dea raportul - la ce biserica s-a casatorit si ziua exacta a evenimentului. Toate aceste date erau inscrise in Registrul Matricol al ofiterului. Informatiile erau trimise apoi la Ministerul de Razboi. Pe aceeasi filiera - unitatea militara si Minister - circulau, in timp, toate etapele vietii ostasului, cand i s-au nascut copiii, daca a divortat, cand s-a casatorit a doua oara. Daca se intampla ca ofiterul se se recasatoreasca, atunci cea de-a doua sotie trebuia sa aiba si ea propria-i zestre.
Aportul nevestei la solda ofiterului
Nu trebuie sa ne imaginam insa ca statul roman lua zestrea cu totul si o punea in bratele ofiterilor. Soldatii aveau dreptul numai la veniturile obtinute din dota sotiei, nu la capitalul insusi. Avem, iata, niste date din anul 1897, ca sa ne dam seama cum functiona acest principiu. Daca un locotenent avea pe atunci solda de 400 de lei, venitul sau se rotunjea cu inca 125 de lei pe luna - bani rezultati din ceea ce producea, in numerar, zestrea. Am mai primit si alte calcule, de data asta din perioada interbelica, mai precis anul 1937. Un sublocotenent castiga anual suma de 5.640 de lei, insemnand totalul soldei si al venitului din zestre. Castigul unui locotenent - solda plus dota - ajungea la 6.192 de lei, tot pe an.
Consiliu de Razboi pentru cine se casatorea fara aprobare
Legea era foarte aspra cu cei care incalcau aceste principii. Daca indrazneai, ca militar, sa te casatoresti fara acceptul superiorilor tai, cazul era imediat raportat comandamentului Corpului de Armata, in subordinea caruia se afla unitatea la care activa incriminatul. Fara niciun fel de discutii, ofiterul in cauza era dat afara din Armata prin Inalt Decret Regal. Si nu numai atat, pentru ca se putea ajunge la ceva mult mai grav, daca erai incadrat la nesupunere si act de indisciplina. Pentru asa ceva riscai sa fii judecat in Consiliul de Razboi.
Casatoria neregulamentara desfacuta la ordin
Daca alte state europene - Franta sau Italia - aveau si ele reglementari in privinta casatoriei militarilor, in schimb legislatia romaneasca se remarca prin intransigenta. Cum altfel sa privesti situatia in care era pus un ofiter de-al nostru care incalcase regulile, cand casatoria putea fi desfacuta la ordinul superiorilor lui?! Situatia s-a mai imblanzit pe parcurs, vinovatul fiind amanat de la avansari. Cert este ca, asa cum se arata in documente, viata de familie a ofiterilor Armatei Romane era mereu in atentia esaloanelor superioare.
O incercare de-a elimina concubinajul, in 1921
Dar, cum se intampla mereu la noi, romanii gasesc portite de-a ocoli legea, astfel ca in randul militarilor apare fenomenul concubinajului. Conducerea tarii ia act de situatie si, in 1921, prin Inalta Apostila a Regelui, se acorda o luna, intre 27 februarie si 27 martie, timp in care cei care depusesera cereri de casatorie au primit aprobare de nunta fara sa mai fie nevoie ca sotia sa aiba zestre. Acesta era si motivul pentru care cuplurile nu se casatorisera - ofiterul se indragostise de o fata saraca. Autoritatile nu renunta totusi, sub niciun chip, la sfantul principiu al moralitatii. Acest aspect fiind rezolvat, se da aviz faborabil rapoartelor Ministerului de Razboi - avand numerele 13352 si 13353 - din anul deja mentionat. Se impune insa o conditie decisiva ofiterilor - sa recunoasca oficial copiii rezultati in timpul concubinajului. Vizata in acest sens era perioada cuprinsa intre anii 1919 - 1921.
Nevasta nu trebuia sa stie neaparat limba romana
Pe cat de dura, pe atat de lipsita de discriminare era totusi legislatia romaneasca. O noua reglementare a casatoriei militarilor apare in 4 aprilie 1931. Sotiile ofiterilor romani puteau fi de orice etnie sau religie. Noua lege nu impunea femeilor nici macar sa cunoasca limba romana, in cazul in care domnul pusese ochii pe o diva din alta tara. Zestrea nu mai era nici ea o povara. Pe langa reducerea cuantumului dotal acordat in fiecare an militarului, apare ceva nou - sotiile ofiterilor superiori sunt scutite de aceasta responsabilitate. Moralitatea ramane, in continuare, decisiva pentru domnisoarele dornice de-a se marita cu un ofiter al Armatei Regale.
Coruptie versus moralitate
Moralitatea, bat-o vina! Un subiect delicat asupra caruia, in 1937, se apleaca colonelul magistrat Vasile Chiru, consilier la Curtea Militara de Casatie si Justitie, intr-un amplu material publicat in "Pandectele militare", luand in discutie tot angrenajul legislativ al mariajului militarilor romani. Si ce scoate in evidenta autorul - "modul de constatare a moralitatii viitoarei sotii si a familiei sale, asa cum cere regulamentul, nu prezita eficacitatea ceruta". Altfel spus, femei cu un trecut indoielnic puteau ajunge sotii de militari in baza acelui certificat de buna purtare, o hartie, iata, fara valoare, daca era mistificata. "De aici se naste apoi un rau pentru familia militara, de o gravitate exceptionala, adica pierderea sentimentului de camaraderie intre ofiterii insurati", trage concluzia specialistul in privinta slabiciunilor legii.
Te insori numai cu romance
Se putea oare ca politica sa nu-si bage coada si-n sentimentele militarilor nostri?! Mai intai, razboiul intra cu bocancii in viata intima. Vedem ce s-a intamplat in 1941. Atunci sunt emise doua decrete - 1867 si 1909 - in luna iunie. Primul elimina, pentru toate categoriile de soldati, conditia zestrei de la viitoarea sotie. Dar impune alor nostri sa se insoare numai cu romance. Al doilea decret transmite ofiterilor ca, in afara de romance, se pot uita si dupa italience sau nemtoaice. Ca doar erau reprezentantele aliatilor nostri la vremea aceea, nu-i asa?!
Comisarul politic
Tot despre politica, de data asta in regimul comunist. Noua oranduire vrea, e drept, dintr-o cu totul alta perspectiva, sa controleze viata privata a militarilor romani. Viitoarele neveste erau verificate, dar nu la moralitate, ci numai in ceea ce priveste originea sociala, de unde sa reiasa "devotamentul fata de Republica Populara Romania". Daca atasamentul femeii fata de culoarea rosie a drapelului era de netagaduit, atunci comisia - formata din comandantul unitatii si adjunctul sau - aproba casatoria. Nu peste mult timp isi va face aparitia in "peisaj" si ofiterul politic al unitatii militare. El va avea ultimul cuvant in obtinerea permisiunii de casatorie, in conformitate cu masurile impuse prin Decretul 352 din 18 martie 1950. Istoria consemneaza, cel putin scriptic, dupa perioada Gheorghiu-Dej, eliminarea tuturor obstacolelor - birocratice, politice sau de alta natura - in calea iubirii pe care un militar o nutreste fata de aleasa lui. Azi au ramas doar amintirile. E-he, de pe vremea cand era bunica fata... 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cazarma romania comisarul politic
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1719 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018980 (s)