News Flash:

Religia, intre echilibru si manipulare

24 Februarie 2015
1610 Vizualizari | 0 Comentarii
Ce mai inseamna religia astazi, dupa secole de intoleranta, prigonire, Inchizitie, razboaie, lagare de gazare si indoctrinare? Ce valoare mai are credinta intr-un anumit rit cand obiectivul este manipularea la nivel global? Exista vreo legatura intre credinta si religie? Mai merita sa crezi, cand credinta, vazuta si ca o slabiciune, poate fi folosita impotriva celor care cred? Pe de alta parte, ce ar fi viata daca nu ai crede? Oare Andre Marlaux avea dreptate cand a prezis ca "omul secolului XXI ori va fi unul religios sau nu va fi deloc"?

Religia a fost si poate inca este o incercare de a stabili un cod moral respectat de toata lumea, insa a esuat ajungand cel mai puternic mod de manipulare in masa. Odata cu evolutia umanitatii, de la "credo quia absurdum" (cred, pentru ca este absurd - crede si nu cerceta), pana la "credo ut intelligam" (cred ca sa inteleg) si "cogito ergo sum" (cred, deci exist), puterea credintei s-a dizolvat.

Religia a devenit un motiv de razboi, un criteriu de selectie si poate cel mai grav, o masca afisata de majoritatea oamenilor, un fel de forma, fara fond. Desi lumea a evoluat, religia inca naste controverse, iar una dintre marile greseli ale societatii moderne este imbinarea conceptelor de credinta, religie si Biserica. Oamenii ar trebui sa delimiteze credinta in ceva, de religie, in care te nasti si esti botezat, fara voia ta, ce-i drept, si Biserica, o instituie ce dovedeste mai degraba coruptie decat evlavie.

Vezi si ”De ce urasc religia, dar Il iubesc pe Iisus ” - VIDEO

Fiindca ceea ce crede un singur om nu este un adevar general valabil, ci mai degraba o teorie proprie, personala, asadar subiectiva, am fost curioasa sa aflu si parerea altora in legatura cu religia, credinta in ceva si Biserica.

Ce mai inseamna religia astazi?

Pentru unii, religia a fost si este cea mai reusita unealta folosita pentru a manipula masele la nivel global. Un instrument izvorat din teama oamenilor, folosit pentru stapanirea maselor de catre cei care au stiut sa-i manuiasca sforile. Astfel, religia este definita ca o modalitate foarte simpla de a indoctrina si controla populatia, de a determina oamenii sa faca "lucruri pe care in mod normal nu le fac de genul pelerinaje ca sa pupe racla, baut de apa murdara, ca spune preotul ca e sfintita, pana la atacuri kamikaze".

Vezi si E religia cea mai mare minciuna? RASPUNSUL INCREDIBIL AL UNUI PREOT

Toate se fac in numele unei interpretari gresite a vreunei religii. Are totusi si aspecte pozitive religia. De exemplu, multi nu fac "pacate" de teama ca o sa ii "bata" Dumnezeu, sau Allah sau in cine cred, fiind astfel un stimulent pentru cei care propriul simt al moralei sau frica de pedeapsa oamenilor nu sunt suficiente si au nevoie de un stimulent divin.

Pe de alta parte, religia este perceputa si ca un element de echilibru, un punct de sprjin, o speranta, un mod de viata. Omul simplu simte nevoia de a sti ca cineva superior are grija de el pentru a se simti protejat. "Religia este o bucata a vietii, nici mai buna nici mai rea decat celelalte, importanta pentru echilibru. Ceva ce poate determina existenta unui 'sistem de referinta inertial'".

Religie, credinta si Biserica

Teoretic, religia este sistemul de credinte si practici ce uneste, in aceeasi comunitate spirituala si morala, pe toti cei care adera la acest sistem. Credinta este convingerea despre existenta lui Dumnezeu, iar Biserica institutia crestinismului in ansamblu. In mod normal, cele trei concepte ar trebui sa fie interdependente, insa astazi credinta nu mai are de-a face cu religia si nici cu Biserica, potrivit ziare.com.

Potrivit unora, preotii sunt cei care, teoretic, pun in practica ce scrie in textele "sfinte". De fapt, ar fi vorba de o functie banoasa (inclusiv in Romania) ce presupune "sa predici si sa te dai smerit, iar Biserica nu mai este casa Domnului, ci salasul preotului, care numai credincios si un model de urmat nu e, pe principiul 'nu e om mai pacatos ca popa'". Insa aceasta idee ca preotul nu mai este cel ce propovaduieste cuvantul Domnului nu este generala, fiind relativa de la caz la caz.

Vezi si Religii ce au fost date uitarii

"Cand oamenii descopera ceva, intai se bucura si spun si altora. E etapa de expansiune, etapa misionara a unei religii. Cand ajung sa creada si altii acelasi lucru, incep sa dezbata. E etapa de constituire a dogmei, doctrinei si teologiei. Dupa ce cred ca ceea ce au descoperit ei e bine, vor sa impuna si altora. Si atunci trebuie sa se organizeze. Astfel ia nastere biserica."

Intrebati daca mai merg la biserica, majoritatea persoanelor chestionate a raspuns ca nu mai simte nevoia sa mearga in lacasul sfant fiindca credinta se afla in interiorul oamenilor si nu in interiorul unei cladiri.

"Nu mai merg la biserica decat arareori, eventual de Paste (Inviere), dar nici atunci neaparat, avand in vedere faptul ca totul emana obligatie si regula de comportament si nimic nu arata elemente de credinta. Dar e interesant de vazut ca rit, in locurile in care se mai pastreaza traditii suficient de vechi incat sa nu culmineze cu bataia pentru painea sfintita". "Nu. Nu merg la biserica decat atunci cand e un eveniment, nunta, botez, deces. Si asta pentru a fi in spiritul de turma".

Foarte putini au raspuns ca merg la biserica pentru a se reculege. "Ma duc uneori la biserica, dar nu la slujbe. Imi place sa merg acolo atunci cand stiu ca nu este nimeni altcineva inauntru. Merg intr-o singura biserica pe care am indragit-o inca de copil. Imi place sa merg acolo mai ales atunci cand simt ca s-au adunat prea multe in mine si nu mai pot sa le fac fata. Imi iau o pauza din 'viata', ma inchid acolo si ma gandesc. Este unul din putinele locuri in care ma simt pe mine, simt ca traiesc. Dar din nou, nu are nici o legatura cu institutia in sine si nici cu preotul dinauntru. Acolo ma linistesc".

Se pare ca oamenii cred, fie in ceea ce simt, in ceea ce vor sa faca, in cine sunt, fie intr-o forta superioara. Motivul? Nu poti trai fara a crede. Oamenii simt nevoia de credinta intr-o divinitate care ii poate ajuta oricand, explicand ca "de multe ori simti o prezenta divina in tot ceea ce faci". O alta motivatie a credintei este explicatia pentru necunoscut.

"Cred in ceva. Dar nu in 'Dumnezeul' prezentat de religiile lumii. Probabil ca exista ceva dincolo de noi. Daca nu am crede (aprioric) in asta probabil ca am lua-o razna. Trebuie sa fie ceva acolo pentru ca vrem sa stim ca dupa ce murim nu disparem definitiv, ci ne ducem undeva, catre o treapta superioara. 'Dumnezeul' meu nu are chip sau forma si nici nu il pot defini".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

religia intoleranta prigonire inchizitie razboaie indoctrinare religie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2040 (s) | 34 queries | Mysql time :0.042283 (s)