News Flash:

Religia romana

8 Ianuarie 2014
1984 Vizualizari | 0 Comentarii
Peninsula italica inainte de unificarea romana adapostea populatii de origine diversa, intre care cei mai importanti erau grecii - din coloniile sudului, latinii - din centru si etruscii de la nord de Tibru. Etruscii sunt, probabil, de origine asiatica. Ei erau vestiti, incepand de la sfarsitul Republicii, inceputul sec. I i.H., pentru acele libri augurales, interpretari de oracole si, mai ales, haruspicine – ghicirea in maruntaiele jertfei. Nici unul dintre aceste texte nu a ajuns pana la noi. Sursele arheologice nu sunt suficiente ca sa ne dea o idee satisfacatoare despre credinta etruscilor.
Religia romana arhaica se intemeia pe un panteon divin si pe o mitologie puternic inraurita de mitologia greaca. Georges Dumézil a subliniat existenta unei “ideologii tripartite” indo-europene in triada romana Iupiter (care reprezenta suveranitatea), Marte (care reprezenta functia razboinica) si Quirinus (care reprezenta functia nutritiva si protectoare). Vechiul sacerdotiu roman cuprinde regele (rex sacrorum), flaminii celor trei zei mari (flamines maiores: flamen Dialis, flamen Martialis si flamen Quirinalis) si marele preot (pontifex maximus), functie care, incepand cu Caesar, va reveni imparatului.
Comparata cu iudaismul si confucianismul, religia romana impartaseste, cu primul, interesul pentru evenimentul concret, istoric, iar cu cel de-al doilea - respectul religios pentru traditie si pentru datoria sociala, exprimata prin conceptul de pietas.
Roma rezerva altarelor zeitatilor autohtone un cerc interior facut din pietre, care se numea pomerium. Locul unde il venerau pe Mars era situat dincolo de aceasta zona intima, unde puterea militara (imperium militiae) nu era tolerata. Zeitati mai noi, chiar cele mai importante, cum ar fi Iuno Regina, erau plasate extra pomerium, indeobste pe colina Aventinului. Exceptie face templul lui Castor, instalat in perimetrul pomerial de dictatorul Aulus Postumius, in sec. al V-lea. Divinitatile intrapomeriale arhaice au, deseori, nume, caractere si sarbatori bizare: Angerona - zeita echinoxului de primavara sau Matuta - zeita matroanelor.
Stravechea triada Iupiter-Mars-Quirinus, flancata de zeitatile Ianus Bifrons si Vesta, este inlocuita in perioada Tarquinilor prin noua triada Iupiter Maximus-Iuno-Minerva. Acesti zei, care corespund lui Zeus, Herei si Atenei, au acum statui. Dictatorul Aulus Postumius instituie o noua triada pe Aventin: Ceres-Liber-Libera, care corespund lui Demeter, Dionysos si Kore. Romanii incorporau in religia lor culte locale pe masura ce ocupau teritoriul zeilor vecinilor. Intre cele mai celebre este cultul zeitei lunare Diana din Nemi – patroana sclavilor fugari, ce va fi transferat pe Aventin.
Cultul domestic consta in sacrificii de animale si in ofrande alimentate si florale adresate stramosilor si geniului protector al locului. Casatoria se celebra in caminm, sub auspiciile zeitatilor feminine Tellus si Ceres. Mai tarziu, Iuno a devenit garanta juramantului conjugal. De doua ori pe an, orasul sarbatorea culturile mortilor - Manii si Lemurii, care se reintorceau pe pamant si se hraneau cu mancarea ce le era pusa pe morminte. Din sec. al III-lea i.Hr. romanii ofereau tot mai multe sacrificii zeilor grupati in perechi ale caror statui erau expuse in temple.
Sacerdotii romani formau colegiul pontifical, care cuprindea pe rex sacrorum, pe pontifices - cu capetenia lor, pontifex maximus, pe flamines maiores, in numar de trei, si flamines minores, in numar de doisprezece. Colegiului pontifical i se adaugau sase vestale, avand, in momentul alegerii lor, intre sase si zece ani, menite unei perioade de treizeci de ani, timp in care trebuiau sa-si pastreze virginitatea. In caz de incalcare a acestor reguli erau zidite de vii. O institutie similara e semnalata in imperiul incas. Sarcina vestalelor era de a pazi focul sacru.
Colegiul augural utiliza carti etrusce (libri haruspicini, libri rituales si libri fulgurales) si grecesti (oracole la care au existat contrafaceri evreiesti si crestine) pentru a stabili datele faste si nefaste. Existau la Roma si alte grupari religioase specializate, cum erau fetialii, preotii salieni, Frates Arvales – ocrotitori ai ogoarelor, Lupercii (lupa = lupoaica) desemnau sexualitatea dezlantuita.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

peninsula italica grecii religia romana mitologia greaca
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1748 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018743 (s)