News Flash:

Religiile Chinei

13 Ianuarie 2014
1497 Vizualizari | 0 Comentarii
Credintele populare din China, in cadrul carora venerarea stramosilor si a divinitatilor naturii era extrem de importanta, sunt puternice si in prezent. Printre celelalte curente religioase
importante in China, care contin si elemente ale credintelor populare, se numara taoismul, confucianismul si budismul.
Caracteristica pentru mentalitatea chineza este credinta intr-o armonie universala preexistenta a cerului,  pamantului si fiintei umane. Universul este considerat un organism bine echilibrat si controlat de „stapanul suprem“, care nu este vazut intotdeauna ca o entitate personificata. Se credea de asemenea ca oamenii aveau acces la lumea supranaturala si puteau comunica cu ea, initial prin intermediul samanilor sau al preotilor, iar mai tarziu prin imparat. Acesta era „trimisul cerurilor“ si garanta ordinea cosmica pe Pamant din punct de vedere politic si religios.
Taoismul a aparut in sec. VI i.Hr. Fondatorul sau este Lao Tzu. In lucrarea sa Tao te ching (Cartea caii si a virtutii) scrisa in sec. III sau IV i.Hr., el vorbeste despre Tao, sau “calea“, considerand-o originea tuturor lucrurilor si a energiei. T’ai Ch’ai, care la inceput fusese unul, s-a divizat in fortele antagonice yin si yang, din a caror interactiune a rezultat creatia.
Taoismul propovaduia o retragere din mediul uman si o contopire cu natura. A adoptat de asemenea foarte repede divinitatile din credinta populara, punand accent pe elementele magice, precum cautarea ,,elixirului vietii”, si construindu-si propriile temple.
Confucianismul. Cea mai influenta filozofie politica a Chinei se opunea prin preceptele sale indemnului taoist la retragerea din societate. Filozofii Confucius si Mencius (Meng-Tzu) au creat o doctrina a unei educatii perpetue si a modestiei, care nu prespunea insa o fuga din lume. Potrivit acestei filosofii, fiinta ideala era aristocratul care ducea o viata “umanitara“. Bine educat, el muncea in slujba statului in calitate de consilier sau functionar. Confucianismul punea accent pe venerarea rituala a stramosilor si pe ierarhia si coeziunea familiei.
Dupa 2oo i.Hr., a ajuns rapid principala doctrina de stat in China. Mentalitatea si educatia confucianista au devenit obligatorii pentru toti functionarii publici. In cele din urma, doctrina s-a consolidat intr-o ierarhie, iar cultul lui Confucius, celebrat in tot statul, a imprumutat conotatii religioase, in ciuda ateismului declarat al fondatorului. El aprecia cu toate acestea cultele pentru rolul pe care il jucau in consolidarea ordinii.
Sintoismul. Religia sintoista era strans legata de identitatea nationala si de monarhia din japonia. Mitul privind originile Japoniei si nasterea imparatului Jimmu Tenno din zeita soarelui Amaterasu este fundamental pentru sintoism. Cel mai important aspect al religiei este insa venerarea stramosilor si adorarea unui intreg panteon de zeitati (kami), care fusesera initial divinitati de clan si spirite ale naturii. O mare parte a traditiilor japoneze sunt marcate de valorile si formele de comportament transmise prin sintoism. Cand budismul a ajuns in Japonia, s-a impletit strans cu sintoismul, iar cele doua religii coexista chiar si in prezent.
sursa: Marea istorie ilustrata a lumii, vol.1, Ed. Litera International, Bucuresti, 2008/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

credintele populare china budismul taoismul confucianismul sintoismul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1807 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013243 (s)