News Flash:

Retrospectiva Nobel: Marile descoperiri stiintifice ale secolelor XX -XXI

17 Ianuarie 2014
2534 Vizualizari | 0 Comentarii
Stapanirea universului si a legilor lui, precum si cunoasterea omului si a felului in care functioneaza organismul uman sunt mizele majore pornind de la care se nasc noi teorii, se infirma paradigme pana atunci infailibile si se aloca fonduri importante laboratoarelor de cercetare.
Secolul XX este unul al marilor descoperiri stiintifice, fie ca vorbim de fizica, chimie sau stiinte medicale. Este epoca in care fizica atomica este fundamentata ca stiinta, apar idei revolutionare asupra relativitatii, se descopera noi galaxii si noi medicamente, se construieste microprocesorul, iar genetica ia amploare.
Teorii de Nobel: relativitatea, explozia atomica si tranzistorul.

Vezi si Zece lucruri pe care trebuie sa le stiti despre Alfred Nobel  
In 1895, Rontgen descopera razele X, in jurul carora se vor articula preocuparile stiintifice ale primului sfert al secolului XX. Numeroase teorii asupra lumii au aparut de-a lungul istoriei, dar nici una dintre ele nu a fost la fel de seducatoare ca cea a inceputului de secol XX, a fizicianului german Albert Einstein.
In 1917 acesta formuleaza teoria relativitatii generale, primind distinctia Nobel patru ani mai tarziu. In 1913, Niels Henrik David Bohr vorbeste despre primul atom cuantic, primind Nobelul in 1922.A doua jumatate a secolului XX este dedicata fizicii nucleare. Fisiunea nucleara este descoperita de O. Hahn (premiul Nobel pentru chimie, 1944) si F. Strassmann in 1938, dar va lua amploare abia in cel de-al doilea razboi mondial, odata cu proiectul Manhattan (1945) si exploziile nucleare de la Hiroshima si Nagasaki. Dupa prima explozie nucleara, fizicienii au inceput sa caute metode de domesticire a acestei surse de energie.William Bradford Shockley, John Bardeen Walter si Houser Brattain se intalnesc in laboratoarele Bel Telephone. Ajutati de modelele fizicii cuantice, cei trei reusesc sa creeze in 1947 un nou dispozitiv, pe care ei il numesc persistor (ca amintire a eforturilor persistente pe care le-au facut), pentru care primesc Nobelul in 1956. Fusese descoperit tranzistorul. In urma acestor descoperiri, Bardeen continua studiul asupre supraconductorilor si ia un al doilea Nobel, in 1972. Descoperirea tranzistorului a revolutionat lumea moderna, inlocuind triodele utilizate pana atunci.
Epoca si bolile ei: Nobel pentru tratament.
Primul laureat al Nobelului in stiintele medicale a fost cel care a reusit sa inteleaga cum poate un organism sa creeze propriul antidot pentru boli severe si incurabile la acel moment: difteria si tetanosul. Cercetarile lui Emil Adolf von Behring au pus bazele imunologiei bolilor bacteriale, continuand munca lui Pasteur, Koch si Ehrilich. In 1890, Behring si S. Kitasato si-au publicat descoperirea ca injectarea unor doze graduale de culturi sterilizate de bacili de difterie si tetanos determina animalele sa produca, in sangele lor, substante care neutralizeaza toxinele pe care bacilii le produc (antitoxine).Un an mai tarziu, Nobelul este decernat pentru efortul de a combate o alta boala a inceputului de secol, malaria. Preocuparea majora a lui Ronald Ross, medic si poet, era cea a prevenirii malariei in diverse zone ale lumii: Africa de Vest, zona Canalului Suez, Grecia, Cipru si cele afectate de primul razboi mondial.In 1904, Nobelul ajunge la un adevarat deschizator de drumuri in psihologia medicala, rusul Ivan Petrovich Pavlov. Dupa ce a cochetat cu teologia, Pavlov conduce, din 1890, Departamentul de Psihologie al Institutului de Medicina Experimentala. Canadienilor Frederick Grant Banting si John James Richard Macleod li se recunoaste de catre Comitetul Nobel, in 1923, meritul de afi izolat insulina, descoperind tratamentul diabetului zaharat.Jumatatea secolului XX este marcata de o mare descoperire a medicinei: antibioticele. Comitetul Nobel nu a putut ignora un cercetator ca Selman Abraham Waksman (premiul Nobel, 1952), inventatorul mai multor antibiotice, actinomicina (1940), neomicina (1946), streptomicina (1943), neomicina (1948), dintre care ultimele doua fiind folosite in tratarea numeroaselor infectii.
Preocuparile savantilor din medicina s-au orientat treptat catre noi ramuri, imunologia si genetica, in incercarea de a gasi leac bolilor cauzate de deficientele sistemului imunitar (cancer, HIV). In 1972, Gerald M. Edelman si Rodney R. Porter primesc Nobelul in medicina, pentru meritul de a fi teoretizat structura anticorpilor, iar in 1974, un grup de trei medici, printe care si unul de origine romana, primesc distinctia Nobel: Albert Claude, Christian de Duve (Belgia) si George E. Palade (roman prin nastere, cercetator in SUA), dupa ani de cercetari asupra organizarii celulelor.
Toate aceste studii de laborator au dus ca Joseph E. Murray si E. Donnall Thomas (Nobel 1990) sa descopere un tratament inovator: transplantul de celule.
In 2006, premiul Nobel pentru medicina si psihologie a fost atribuit americanilor Andrew Z. Fire si Craig C. Mello pentru descoperirea "unui mecanism fundamental pentru controlul fluxului de informatii genetice". Cei doi cercetatori au descoperit un mecanism numit "interferenta ARN", care poate bloca anumite gene, lucru care poate ajuta la descoperirea unor noi terapii.Premiile Nobel se acorda din 1901, pentru fizica, chimie, psihologie sau medicina, literatura si pace. Astazi, Academia Suedeza va anunta laureatul Nobel pentru medicina.
Premii Nobel pentru medicina 1901-2008
1901 - Emil Adolf von Behring - tratamentul cu ser specific al difteriei si pentru contributia sa la elaborarea “teoriei hormonale a imunitatii
1902 - Ronald Ross - lucrarile in care evidentiaza rolul tantarilor ca sursa transmitatoare a malariei
1903 - Niels Ryberg Finsen - Tratamentul cu raze luminoase concentrate si racite, mai ales in lupus
1904 - Ivan Pavlov - Lucrarile din domeniul fiziologiei digestiei
1905 - Robert Koch - Descoperirea agentului patogen al tuberculozei
1906 - Camillo Golgi, Santiago Ramon y Cajal - Cercetari asupra structurii sistemului nervos
1907 - Charles Louis Alphonse Laveran - Descoperirea rolului jucat de protozoare la producerea imbolnavirilor
1908 - Ilia Ilici Mecinikov - Descoperirea fagocitozei si elaborarea „teoriei fagocitare a imunitatii“
- Paul Ehrlich - Lucrarile in domeniul imunologiei si chimioterapiei sifilisului
1909 - Emil Theodor Kocher - Lucrarile din domeniul fiziologiei, patologiei si chirurgiei glandei tiroide
1910 - Albrecht Kossel - Lucrarile in domeniul constituentilor proteici si nucleoproteici din celule
1911 - Allvar Gullstrand - Lucrari de dioptrica a ochiului
1912 - Alexis Carrel - Lucrari privind structura vasculara si transplantarea vaselor sanguine si a organelor.
1913 - Charles Robert Richet - Descoperirea anafilaxiei, un caz particular al fenomenului imunitar.
1914 - Robert Barany - Lucrari de fiziologie si patologie a aparatului vestibular
1919 - Jules Bordet - Descoperiri legate de imunitate
1920 - August Krogh - Descoperirea mecanismului de reglare a circulatiei capilare si a schimbului de gaze la nivel pulmonar.
1922 - Archibald Vivian Hill - Explicarea procesului de producere a energiei musculare
  Otto Fritz Meyerhof - Lucrari asupra consumului de oxigen si metabolism al acidului lactic in muschi.
1923 - Frederick Banting si John James Richard MacLeod - Contributia adusa in descoperirea si introducerea in terapeutica a insulinei
1924 -Willem Einthoven - descoperirea mecanismului electrocardiogramei
1926 - Johannes Fibiger - Descoperirea carcinomului spiropter.
1927 - Julius Wagner-Jauregg - Utilizarea malarioterapiei in paralizia generala
1928 - Charles Nicolle - Cercetarile de epidemiologie asupra tifosului exantematic.
1929 - Christiaan Eijkman - Descoperirea vitaminei antinevritice.
  Frederick Gowland Hopkins - Descoperirea vitaminelor stimulatoare ale cresterii.
1930 - Karl Landsteiner - Descoperirea grupelor sanguine.
1931 -Otto Heinrich Warburg - Descoperirea fermentului respirator
1932 - Charles Scott Sherrington si Edgar Douglas Adrian - Descoperiri privind functiile neuronului.
1933 - Thomas Hunt Morgan - Descoperirea rolului jucat de cromozomi in ereditate.
1934 - George Hoyt Whipple, George Richards Minot, William Parry Murphy - Descoperiri privind tratamentul ficatului in caz de anemie.
1935 - Hans Spemann - Descoperirea efectului „organizator“ in dezvoltarea embrionului.
1936 - Henry Hallett Dale, Otto Loewi - Descoperiri privind transmiterea chimica a influxului nervos
1937 - Albert Szent-Gyorgyi - Evidentierea mecanismului proceselor biologice de oxidare si descompunere a vitaminei C
1938 - Corneille Heymans - Descoperirea rolului jucat de mecanismele sino-aortice in reglarea respiratiei.
1939 - Gerhard Domagk - Studiul asupra sulfamidelor.
1943 - Henrik Dam, Edward Adelbert Doisy - descoperirea vitaminei K
1944 - Joseph Erlanger si Herbert Spencer Gasser - Descoperiri privind functiile intens diferentiate ale fibrelor nervoase elementare
1945 - Alexander Fleming, Ernst Boris Chain, Howard Walter Florey - Descoperirea penicilinei si a actiunii sale terapeutice in diverse boli infectioase.
1946 - Hermann Joseph Muller - Crearea radiogeneticii si studiul mutatiilor produse de razele X.
1947 - Carl Fedinand Cori, Gerty Cori - Descoperirea mecanismului biosintezei glicogenului.
  Bernardo Houssay - Descoperirea rolului jucat de hormonul lobului hipofizar anterior in metabolismul zaharului.
1948 - Paul Hermann Muller - Descoperirea eficacitatii produsului DDT ca insecticid de contact
1949 - Walter Rudolf Hess - Descoperirea rolului hipotalamusului in coordonarea activitatii organelor interne
  Egas Moniz - Descoperirea valorii terapeutice a lobotomiei in anumite psihoze.
1950 - Edward Calvin Kendall, Tadeus Reichstein, Philip Showalter Hench - Descoperiri privind hormonii corticosuprarenali, structura si actiunea lor biologica.
1951 - Max Theiler - Descoperirea virusului febrei galbene si a combaterii sale
1952 - Selman Waksman - Descoperirea streptomicinei, antibiotic eficace impotriva tuberculozei.
1953 - Fritz Albert Lipmann - Descoperirea coenzimei A si a importantei sale in metabolismul intermediar
 Hans Adolf Krebs - Descoperirea ciclului tricarboxilic care are loc in procesele de oxido-reducere la nivel celular
1954 - John Franklin Enders, Thomas Huckle Weller, Frederick Chapman Robbins - Descoperirea posibilitatii de a cultiva virusurile poliomielitice pe tesuturi de diferite tipuri.
1955 - Hugo Theorell - Descoperirea modului de actiune a enzimelor oxidante.
1956 - Andre Frederic Cournand, Werner Forssmann si Dickinson W. Richards - Descoperiri privind privind cateterismul cardiac si modificarile patologice ale sistemului circulator.
1957 - Daniel Bovet - Sinteza unor compusi antihistaminici si a diferitilor relaxanti musculari.
1958 - George Wells Beadle, Edward Lawrie Tatum, Joshua Lederberg - Lucrarile din domeniul geneticii moleculare
Joshua Lederberg - Descoperiri legate de recombinarile materialului genetic al bacteriilor.
1959 - Severo Ochoa, Arthur Kornberg - Descoperirea mecanismului biosintezei acizilor nucleici (ARN si ADN) si a rolului acestora in ereditate.
1960 - Frank Macfarlane Burnet, Peter Medawar - Descoperirea tolerantei imunologice si explicarea ei
1961 - Georg von Bekesy - Descoperirea mecanismului fizic al stimularii formatiilor cohleare
1962 - Francis Crick, James D. Watson, Maurice Wilkins - Descoperirea ADN-ului
1963 - John Carew Eccles, Andrew Huxley, Alan Lloyd Hodgkin - Descoperirea mecanismelor ionice implicate in ecitarea si inhibitia portunilor periferice si centrale ale membranei celulei nervoase
1964 - Konrad Bloch, Feodor Lynen - Descoperirea mecanismnului biochimic al sintezei colesterolului si acizilor grasi
1965 - Andre Lwoff, Jacques Monod, Francois Jacob - Lucrarile lor referitoare la reglarea genetica a sintezei proteinelor in celula vie
1966 - Peyton Rous - Descoperirea unor virusuri cancerigene.
  Charles Brenton Huggins - Descoperiri privind tratamentul hormonal al cancerului de prostata.
1967 - Ragnar Granit, Haldan Keffer Hartline, George Wald - Descoperiri privind procesele vizuale fiziologice si chimice fundamentale
1968 - Marshall Warren Nirenberg, Har Gobind Khorana - Aportul la descoperirea codului genetic.
  Robert W. Holley - Reusita „citirii“ pentru intaia oara a secventei complete a nucleotizilor unei molecule de ARN-solubil.
1969 - Max Delbruck, Alfred Hershey si Salvador Luria - Descoperiri privind substantele neurotransmitatoare si mecanismul depozitarii, eliberarii, si inactivarii lor
1970 - Bernard Katz, Ulf von Euler, Julius Axelrod - Descoperirea mecanismelor ionice implicate in ecitarea si inhibitia portunilor periferice si centrale ale membranei celulei nervoase
1971 - Earl Wilbur Sutherland Jr. - Descoperiri in domeniul mecanismelor de actiune a hormonilor
1972 -Gerald Edelman, Rodney Robert Porter - Descoperirea structurii anticorpului (a moleculei de imunoglobulina)
1973 - Karl von Frisch, Konrad Lorenz, Nikolaas Tinbergen - Studiile privind comportamentul animal, care deschid perspective psihiatriei, medicinii psihosomatice si ecologiei aplicate.
1974 - Albert Claude, Christian de Duve, George Emil Palade - Descoperirile de infrastructura celulara, in special a ribozomilor, loc de descifrare a mesajului ereditar si de biosinteza a proteinelor.
1975 - David Baltimore, Howard Martin Temin, Renato Dulbecco - Studiul interactiunii dintre acizii nucleici ai virusurilor cancerigene si genomul celular
1976 - Baruch Samuel Blumberg, Daniel Carleton Gajdusek - Descoperirea noilor mecanisme ale originii si diseminarii bolilor infectioase
2007 - Mario Capecchi, Sir Martin Evans, Oliver Smithies - Pentru cercetarile in domeniul modificarilor genetice realizate asupra organismului soarecilor prin intermediul celulelor stem.
2008 - Harald zur Hausen, Francoise Barre-Sinoussi, Luc Montagnier - Pentru descoperirea faptului ca virusul papilomului uman cauzeaza cancer cervical, Pentru descoperirea virusului imunodeficientei umane
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

teorii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1623 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019156 (s)