News Flash:

Revolta de la bordul navei rusesti Potemkin

22 Noiembrie 2013
1138 Vizualizari | 0 Comentarii
In anul revolutionar 1905, Marina ruseasca inca pastra conditiile dure si pedepsele brutale practicate de zeci de ani. Marinarii erau din ce in ce mai nemultumiti si era evident ca o revolta putea izbucni in orice moment, mai ales in acele zile tulburate de dezastrul razboiului ruso-japonez. La sfarsitul lunii mai, flota din Marea Baltica ajunsese intr-un final in marile din Extremul Orient, numai pentru a fi distrusa in batalia de la Tsushima. De aceea, marinarii din flota din Marea Neagra se temeau ca, in curand, si ei vor fi trimisi sa lupte impotriva japonezilor.
Potemkin era una din cele mai noi nave de razboi din flota ruseasca din Marea Neagra. Iar cu un echipaj numeros de 800 de oameni, atmosfera de la bordul navei nu era una tocmai pozitiva. Dincolo de nemultumirile cauzate de conditiile proaste, unii membri ai echipajului aveau simpatii revolutionare. Intre acestia, se remarca tanarul ofiter Matiusenko, care avea sa joace un rol important in viitoarea revolta.
Aflati pe mare in ziua de 14 iunie (27 iunie pe stil vechi), bucatarii de pe nava s-au plans de calitatea carnii primite pentru mancarea echipajului, spunand ca este infestata cu viermi. Doctorul navei a spus insa ca viermii sunt oua de muste, carnea putand fi consumata fara probleme. Ulterior, o delegatie s-a prezentat la capitan cu o plangere din partea echipajului referitoare la viermii din ciorba. Purtatorul de cuvant al marinarilor era un anume Valenciuk, care se pare ca ar fi folosit un limbaj necorespunzator care l-ar fi infuruiat pe comandantul Giliarovski, ofiterul executiv. Acesta ar fi scos pistolul si l-ar fi impuscat pe Valenciuk. Ceilalti marinari l-au capturat insa pe Giliarovski si l-au aruncat peste bord. Potrivit unei alte variante, revolta ar fi inceput cand Giliarovski i-ar fi amenintat pe marinari cu impuscarea daca refuza sa manance borsul stricat.
In urma revoltei, capitanul navei, doctorul si alti ofiteri au fost omorati, iar restul ofiterilor au fost inchisi intr-o cabina. Apoi nava a arborat steagul rosu (simbolul revolutionar) si marinarii au ales un „comitet popular” care sa ia comanda. Matiusenko a fost ales presedinte al comitetului.
Nava s-a indreptat apoi spre portul din Odessa, unde grevele incepusera deja de mai bine de doua saptamani, cu confruntari violente intre demonstranti, cazaci si politie. Oamenii s-au adunat in port in dimineata in care nava Potemkin a aruncat ancora. Corpul lui Valenciuk a fost adus la mal de o garda de onoare si pus pe un catafalc din apropierea unor scari care, douazeci de ani mai tarziu, aveau sa joace un rol foarte important in secventa-cheie din filmul lui Serghei Eisenstein, scrie frontpress.ro.
Cetatenii din Odessa le-au dat marinarilor mancare proaspata si au adus flori la catafalcul lui Valenciuk. Pe parcursul zilei, din ce in ce mai multi oameni s-au adunat in port, ascultand discursuri si cantece revolutionare. Depozitele din zona au fost incendiate, iar in scurta vreme intergul port era in flacari.
Intre timp, guvernul tarist a instituit legea martiala, iar guvernatorul Ucrainei a primit instructiuni sa ia masuri ferme impotriva revolutionarilor. In aceeasi seara, soldatii au fost trimisi in port si au deschis focul impotriva multimii. Numarul victimelor e estimat la circa 2000 de morti si 3000 de raniti.
Dupa ce linistea a fost restaurata, Valenciuk a fost inmormantat cu acordul autoritatilor, dar cererea marinarilor de a fi amnistiati a fost respinsa. Pe 18 iunie, nava a parasit portul. Echipajul spera ca revolta lor va inspira revolte la bordul altor nave din flota din Marea Neagra, dar nu au mai avut loc alte tulburari.
Nava s-a indreptat spre portul Constanta, unde marinarii sperau ca vor obtine apa si carbuni. Autoritatile romane le-au cerut insa sa predea nava. Confruntati cu acest refuz, marinarii au mers in Crimeea. Pentru ca nici acolo nu au reusit sa faca rost de provizii, in cele din urma marinarii au decis sa se intoarca la Constanta, unde au predat nava autoritatilor romane.
Cei mai multi marinari au ramas in Romania; cativa din cei care s-au intors in Rusia au fost executati, inclusiv Matiusenko. 32 de marinari au plecat in Argentina. Ultimul supravietuitor al revoltei de pe Potemkin, Ivan Besoff, a murit in 1987, la Dublin, la varsta de 102 ani.
Amintirea incidentului s-a stins destul de repede, dar guvernul tarist a fost destul de alarmat de dezvoltarea sentimentelor revolutionare in randul fortelor armate.
In urmatoarele luni, demonstratii violente au avut loc in toate marile orase rusesti, culminand cu greva generala din octombrie, care l-a fortat pe tar sa accepte libertatea cuvantului si libertatea de asociere. Dar, dupa cuvintele lui Trotki, tarul acceptase toate cererile, fara sa acorde nimic insa. Greva a fost inabusita rapid, intr-o incercare a autoritatilor de a pune capat tuturor demonstratiilor.
Astazi, revolta navei Potemkin este foarte cunoscuta nu neaparat datorita importantei sale in istoria miscarii revolutionare rusesti, ci datorita filmului lui Eisenstein din 1925, care a transformat incidentul din 1905 intr-o foarte puternica arma propagandistica. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

marina ruseasca razboiului ruso-japonez marea neagra nava potemkin
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1726 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013429 (s)