News Flash:

Ritualurile funerare in preistorie

19 Noiembrie 2013
3566 Vizualizari | 0 Comentarii
Se presupune ca incepand cu Homo ergaster putem vorbi de o constiinta fundamentala de sine si o constientizare a existentei celorlalti, precum si de abilitatea primara de a folosi limbajul. Servind la transmiterea gandurilor, prin intermediul sunetelor si cuvintelor purtatoare de sens (idei), limbajul cerea capacitatea de a conceptualiza ideile comunicate prin cuvinte si simboluri. Spre deosebire de pictograme, simbolurile nu trebuie sa semene cu lucrurile pe care le inlocuiesc. Ele sunt asociate cu anumite sensuri conventionale (asupra carora s-a cazut unanim de acord), pe care membrii grupului le invata in timp. Utilizarea limbajului necesita asadar dezvoltarea paralela a tuturor acestor insusiri la toti indivizii. Din pacate, in lipsa unor surse scrise, s-au putut trage doar concluzii indirecte cu privire la natura si dimensiunile acestei dezvoltari.
Inca din Paleoliticul timpuriu s-a practicat inhumarea craniilor si mandibulelor, in special de catre hominizii ce populau teritoriul de azi al Chinei. Locuitorii pesterilor din Paleoliticul mijlociu aveau cu siguranta ritualuri funerare, dupa cum o dovedeste descoperirea unor schelete pozitionate cu grija. Ele erau intinse pe spate sau ghemuite, cu unelte de piatra plasate alaturi. Scheletele si mai ales craniile erau frecvent acoperite cu lespezi de piatra. Nu este foarte clar daca se dorea protejarea mortilor, sau a celor vii de spiritele acestora. Craniul a beneficiat mereu de o atentie speciala, creierul fiind frecvent extras prin perforatii practicate la baza calotei. In Paleoliticul tarziu se presara de obicei ocru, un pigment rosu, pe trupurile mortilor si mai ales pe cranii, care erau apoi asezate in compartimente delimitate cu pietre. In morminte au fost puse podoabe valoroase, lucrate cu mare migala sau unelte nefolosite de piatra. Au fost de asemenea descoperiti dinti perforati, purtati probabil ca pandantive.
Ritualuri funerare si trepanatii
In Paleoliticul tarziu, mortii erau depusi in pozitie asezata in gropi sapate special pentru acest scop. Ele se aflau de obicei in centrul zonei de locuinte sau langa o vatra. Se presupune ca inmormantarea avea loc doar dupa ce se schimbase locul de tabara. Gaurile circulare descoperite in numeroase cranii au ridicat multe semne de intrebare. Prin ele era scos probabil creierul decedatului. Insa in unele cazuri, calota craniana se vindecase partial si osul reincepuse sa creasca, ceea ce inseamna ca persoana ramasese in viata si dupa efectuarea ,,trepanatiei“.
sursa: Marea istorie ilustrata a lumii/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

homo ergaste existentei paleoliticul
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1562 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012819 (s)