News Flash:

Robert de La Rochefoucauld, un erou necunoscut publicului larg

24 Ianuarie 2014
1756 Vizualizari | 0 Comentarii
Pe numele sau complet Robert Jean Marie de La Rochefoucauld, viitorul personaj de pomina al Rezistentei Franceze din cel de-al doilea Razboi Mondial s-a nascut pe data de 16 septembrie 1923 in Paris, in sanul uneia dintre cele mai vechi familii aristocratice franceze, cu radacini pana in secolul al X-lea. Pe atunci, familia sa controla o mare parte din tinuturile unde se afla astazi departamentul Charente. Resedinta familiei era stabilita in magnificul Chateau de La Rochefoucauld, situat pe malul raului Tardoire, unde o pare dintre membrii familiei sale locuiesc si in zilele noastre.
Din partea mamei sale, Robert descindea direct din casa ducilor de Maille si de Wendel., iar unul din stramosii sai a fost François de la Rochefoucauld, celebru pentru maximele sale. Considerat un copil sensibil si bolnavicios, viitorul instructor al trupelor de comando franceze a fost trimis de parintii sai sa studieze in cadrul mai multor scoli particulare din Austria si Elvetia. In anul 1938, Robert a ajuns sa viziteze, in cadrul unei excursii scolare, inclusiv domeniul de la Berchtesgaden, din Alpii bavarezi, loc favorit unde Adolf Hitler isi petrecea vacantele, potrivit dexnews.ro.
Cand convoiul lui Hitler a ajuns in dreptul grupului de scolari, acesta a poposit in randurile lor, mangaindu-l afectuos pe obraz pe Robert. In memoriile sale de mai tarziu, contele de La Rochefoucauld isi aminteste episodul primei si singurei sale intalniri directe cu Führer-ul. Era, practic, un vis devenit realitate pentru un pusti de doar 15 ani. Pe atunci, Hitler se bucura de o faima imensa, era considerat in multe cercuri drept cel mai mare om politic european. Cuprinsi de admiratie si complet nestiutori in fata sumbrului viitor pe care avea sa-l aduca idolul lor, Robert si colegii sai isi atasasera cu totii zvastici de biciclete...

Vezi si Povestea Eroului Necunoscut  
Tanarul Robert avea doar 16 ani cand nazistii au invadat Franta, in luna mai a anului 1940. S-a intors in patria sa, pe deplin lamurit in privinta adevaratei fete a lui Hitler si a intentiilor guvernului nazist condus de acesta. Tatal sau fusese deja luat prizonier de trupele de ocupatie germane, iar restul familiei se refugiase in castelul Villeneuve, situat la est de Paris. Tanarul si deja rebelul Robert si-a gasit adapost in subteranele pariziene. Frecvent, iesea pe strazi, unde protesta sus si tare la adresa ocupantului nazist. A fost avertizat de un postas binevoitor, care interceptase o scrisoare in care tanarul conte era denuntat Gestapo-ului drept "un terorist periculos".
A decis sa-l contacteze pe de Gaulle in Londra, dupa ce a intrat in contact cu Rezistenta Franceza la inceputul anului 1942.
In momentul in care Charles de Gaulle a organizat din baza sa londoneza Fortele Franceze Libere (FFL), o parte dintre francezii aflati in exil pe pamant britanic au fost selectati si supusi unor antrenamente speciale de catre agenti din cadrul Special Operation Executive (SOE), o unitate britanica speciala creata la ordinele exprese ale lui Winston Churchill si ale carei scopuri principale erau acelea de a crea si antrena celule de rezistenta in tarile oupate de nazisti, iar in ultima instanta de a "arunca Europa in flacari", daca era necesar, dupa cum se exprimase celebrul premier britanic.
Robert a fost recrutat de catre capitanul Eric Piquet-Wicks, care se afla la comanda unitatii de francezi din SOE, incartiruita la Londra. Unitatea de francezi avea sa se antreneze in paralel cu faimoasa Directie F , condusa de nimeni altul decat Maurice Buckmaster, unul dintre cei mai mari spioni din istorie.
Fa-o, aliaza-te si cu diavolul daca trebuie, la urma urmei este pentru cauza Frantei...
Notorietatea si eficienta instructorilor din SOE au facut ca, la scurt timp dupa intrarea acestei unitati speciale in razboi, ea sa fie denumita in jargonul soldatilor aliati drept "Ministerul Afacerilor Necurate de Razboi".
Odata intrat sub supravegherea acestor adevarati "ninja moderni", cum erau instructorii SOE, contele de La Rochefoucauld avea sa se metamorfozeze dintr-un un tanar aristocrat idealist intr-o nemiloasa si eficienta masinarie umana de ucis.
A fost invatat sa sara cu parasuta, sa supravietuiasca in conditii vitrege de viata, sa treaca cu bine prin sesiuni cumplite de interogatorii, sa exceleze in misiuni de sabotaj, culegere de informatii si lichidari de persoane importante. Viitorilor luptatori de comando le-au fost adusi pana si hotii si infractorii versati din inchisorile britanice, pentru a-i invata tainele patrunderii prin efractie...
In locatii secrete din Anglia si Scotia, acolo unde erau bazele de antrenament ale SOE, contele francez a invatat sa ucida cu mainile goale si chiar sa exceleze in tehnica de lupta cu cutitul dezvoltata de catre expertii in domeniu, ofiterii William Ewart Fairbairn si Erik Anthony Skyes, nimeni altii decat creatorii pumnalului de lupta care le poarta numele, probabil cea mai celebra arma alba din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, pumnal folosit si astazi de trupele de comando britanice.
Dupa ce a primit invitatia de a face parte dintre membrii unei asemenea unitati de elita, tanarul conte i-a declarat, plin de umor si admiratie, ambasadorului Frantei la Londra, ca "abilitatile si curajul agentilor britanici sunt fara egal. Doar ca accentul lor in franceza este pur si simplu oribil."...
Dupa ce-l intalnise personal pe de Gaulle pentru a-i cere acestuia permisiunea de a lupta alaturi de fortele britanice, tanarul conte a primit un raspuns spumos, care a intrat in istoria vorbelor de duh:
"Fa-o, aliaza-te si cu diavolul daca trebuie, la urma urmei este pentru cauza Frantei".
Parasutat in apropierea Muntelui Morvan, in provincia Burgundia din Franta natala, alaturi de doi agenti britanici si un operator radio, contele de La Rochefoucauld a intrat repede in contact cu un grup din maquis-ul local (un alt nume pentru Rezistenta Franceza), condusi de un individ caruia i se spunea Papa. Prima sa misiune (de care s-a achitat cu succes) a constat in distrugerea centralei electrice de la Avalon. In timp ce astepta sa fie extras din terenul inamic de catre un echipaj al RAF, contele Robert a fost denuntat si, in consecinta, capturat de germani.

Vezi si 
Calin Nemes, file din povestea unui luptator 
Contele sabotajelor si al evadarilor
Odata cazut in mainile nazistilor, contele a fost supus unor interogatorii, dupa care a fost condamnat rapid la moarte. In drumul spre locul executiei, stabilit la Auxerre, La Rochefoucauld a reusit sa evadeze, dupa ce a sarit din camionul militar care il transporta, si a reusit ca prin minune sa evite gloantele trase in urma sa. Alergand pe strazi, s-a pomenit in fata sediului Gestapo, unde un sofer astepta in fata unei limuzine ornate cu steagul cu zvastica. Observand ca masina avea cheia in contact, contele a sarit pur si simplu la volan si a demarat in viteza. A abandonat apoi masina si, sub adapostul intunericului, s-a indreptat spre Auxerre. De acolo, prietenii din Rezistenta l-au ajutat sa ia un tren spre Paris. Pe tren a dat de o patrula germana. Ca sa scape de ei a fost nevoit sa se ascunda sub chiuveta din toaleta vagonului.
"Cand am ajuns la Paris, eram beat de aerul libertatii", isi aminteste in memoriile sale.
S-a refugiat la un unchi de-al sau, unde a petrecut aproximativ o luna, rastimp in care si-a refacut fortele si moralul. In februarie 1944, a fost contactat de cei din RAF, care i-au ordonat sa ajunga pe plajele din jurul Calais-ului, pentru a fi acolo in cazul unei invazii oricand posibile a Aliatilor. Acolo ar fi urmat sa fie recuperat cu ajutorul unui submarin. Dupa o intalnire in Nerck, contele s-a imbarcat la bordul submersibilului, unde a stat trei zile, perioada in care submarinul a patrulat in preajma coastelor franceze.
Ajuns inapoi in Londra, a descoperit un oras vesel, care sarbatorea deja victoria iminenta. "Am fost invitati in cele mai luxoase resedinte, iar cele mai frumoase fete ne cadeau in brate", isi amintea nostalgic contele Robert. In luna mai a aceluiasi an, era pregatit pentru o noua misiune in Franta. A fost parasutat cu ordinul expres de a arunca in aer marea fabrica de munitii si armament de la Saint Médard, langa Bordeaux.
Misiunea a primit numele de cod "Soarele", iar La Rochefoucauld a reusit sa se infiltreze in fabrica, imbracat ca un simplu muncitor. Timp de patru zile, spionul-sabotor cu origini nobile a reusit sa introduca in fabrica peste 40 kilograme de explozibili, ascunsi in paini scobite in interior si in incaltaminte speciala. Pe data de 20 mai, contele a reusit sa seteze explozia si sa paraseasca fabrica pe bicicleta. Exploziile care au urmat s-au auzit de la distanta de cativa kilometri. Dupa ce a trimis un raport la Londra si a primit felicitarile de rigoare, si-a sarbatorit indeplinirea misiunii cu cateva sticle de cognac, golite in compania membrilor Rezistentei locale.
Dar misiunile continuau sa curga. Calare pe o bicicleta, s-a indreptat spre Bordeaux, pentru a intra in contact cu cei care trebuiau sa-i aranjeze intoarcerea in Anglia. Din nefericire, a ajuns la un punct de control amplasat in fata unui drum blocat. Acolo a fost luat prizonier din nou si intemnitat la inchisoarea Fort du Ha, care data din secolul al XVI-lea.
La interogatoriu, contele a declarat ca se plimba, dupa ce avusese o intalnire romantica. Nu a fost crezut. Inchis in celula, contele incepuse sa aiba ganduri negre. Mintea sa fugea tot mai des la capsula de cianura ascunsa in tocul unui pantof, masura ultimativa pe care o avea orice agent al unui serviciu secret capturat in timpul unei misiuni in teritoriul inamic.
Totusi, a avut intr-un final gandul cel bun. A mimat o criza epileptica, iar cand gardianul a deschis usa celulei, l-a lovit pe acesta in cap cu un picior smuls de la masa. Ca sa fie sigur, i-a rupt mai apoi gatul... ("Multumesc lui Dumnezeu pentru antrenamentele nemiloase, dar atat de eficiente"), nota contele in memoriile sale.
Dupa ce s-a imbracat cu o uniforma germana, contele a patruns in camera garzilor, unde i-a executat cu un pistol pe ceilalti doi gardieni germani. Dupa care a parasit inchisoarea si a intrat in contact cu cineva din Rezistenta. Ajuns la adapostul relativ al unei case conspirative, vede insa ca nu isi poate continua deplasarile. Germanii dublasera numarul patrulelor mobile si al punctelor de control. Din fericire, descopera ca barbatul care-i oferise refugiul temporar avea o sora calugarita la o manastire din apropiere. Se deghizeaza, asadar, in maicuta si reuseste sa se strecoare din oras. Il contacteaza apoi pe Robert Landes, un agent britanic al carui nume de cod era Aristide. Spera ca acesta sa-l ajute sa ajunga in Anglia. Cu toate acestea, ordinele lui Aristide erau acelea de a se ascunde in continuare. Ziua Z era inca departe...
S-a deghizat o vreme in taietor de lemne, dar s-a plictisit si s-a alaturat unui grup din Rezistenta locala. A fost arestat inca o data. Pe cand era transportat la un punct de legatura german, convoiul in care se afla a fost mitraliat de membrii Rezistentei porniti sa-l elibereze. A scapat din nou ca prin minune.
In luna august 1944, germanii s-au retras din Bordeaux, iar eroul spion s-a alaturat grupului Charly din cadrul Rezistentei, ocupandu-se de hartuirea continua a celor ramasi in liniile germane. Intr-o noapte, a mai trecut o data milimetric pe langa moarte. A deschis usa unei cladiri abandonate in acelasi timp cu un soldat german. In intunericul noptii, cei doi au tras instinctiv cate patru gloante, unul asupra celuilalt. Nici unul nu l-a nimerit pe celalalt. Zeita Fortuna nu-l parasise nici de asta data.
Libertatea este marea mea placere!
Ultima sa misiune in spatele liniilor germane a avut loc in luna aprilie a anului 1945, cand a condus un atac de noapte asupra unei cazemate din Saint Vivien-de-Médoc, pe coasta de vest a Frantei, langa gurile de varsare ale raului Gironde. Vaslind in noapte, contele s-a apropiat de cazemata si l-a ucis pe soldatul care statea de garda. A aruncat cateva grenade in interiorul fortificatiei si i-a determinat astfel pe germani sa se retraga spre ultima lor pozitie defensiva din apropiere de Verdon-sur-Mer.
Din nefericire pentru el, contele nu a putut sa se bucure pe deplin de victoria Aliatilor. Pe data de 19 aprilie 1945, a fost ranit serios la un genunchi, in urma exploziei unei mine. Totusi, in luna august, se refacuse deja si se intalnea cu membrii familiei sale la Villeneuve.
Dupa inca o luna, a avut parte de unul dintre cel mai hazlii momente din viata sa. Maresalul sovietic Jukov i-a invitat la Berlin in cadrul unei petreceri pe generalul Roger Noiret si pe contele de La Rochefoucauld. Dupa ce i-a stalcit numele, zicandu-i La Rochezhukov, maresalul rus, cunoscut pentru pasiunea sa pentru vodca, l-a sarutat zgomotos pe spionul franzcez. Direct pe gura...
Contele a fost demobilizat in anul 1946, cu rangul de capitan. Dar a fost recrutat imediat in cadrul serviciilor secrete franceze. Experienta sa era absolut necesara antrenarii agentilor din aceste servicii. Dupa o perioada de pregatiri langa Orléans, contele s-a oferit ca voluntar pentru o misiune in Indochina, fiind numit la conducerea trupelor de comando care actionau contra fortelor Viet Minh. Doar ca metodele sale de lupta au fost considerate unele extreme de catre generalii francezi. In consecinta, dupa cinci luni de serviciu militar, s-a intors in Franta. Viata de civil i s-a parut teribil de plictisitoare. A decis sa calatoreasca pentru trei ani in Camerun, dupa care a stat alti doi ani in Venezuela.
S-a intors pentru a lupta alaturi de trupele franceze de comando in timpul asalturilor asupra Canalului Suez din anul 1956. A fost parasutat in Sinai, dar conflictul a incetat inainte ca el sa ajunga sa lupte. Pe baza popularitatii sale, contele a fost primar al localitatii Ouzouer-sur-Trézée. A stat pe scaunul de primar neintrerupt din anul 1966 pana in 1996. In anul 1997, s-a intors in Bordeaux ca martor in procesul lui Maurice Papon, un oficial al guvernului de la Vichy, acuzat de deportarea a circa 1.600 evrei. In apararea sa, Papon a declarat ca in acea perioada era un membru al Rezistentei, fapt dovedit si de marturia contelui Robert de La Rouchefoucauld.
Memoriile sale au fost grupate intr-o carte intitulata "La liberté c'est mon plaisir", volum care a aparut in anul 2002.
Pe data de 8 mai 2012, contele-spion-patriot a decedat, la varsta de 88 ani. Viata si aventurile sale merita oricand ecranizate.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

rezistentei franceze aristocratice franceze f hrer hitler vezi si
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1586 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013472 (s)