News Flash:

Romania, jucata la ruleta ruseasca. Cum am fost tradati si de sovietici, si de occidentali la Conferinta de Pace de la Paris

19 Februarie 2018
229 Vizualizari | 0 Comentarii
conferinta de pace de la paris

Grupul diplomatilor romani, participant la Conferinta de Pace de la Paris din 1946, condus de ministrul de Externe Gheorghe Tatarascu, avea o misiune esentiala pentru destinul natiunii - stabilirea granitelor tarii, dupa Cel De Al Doilea Razboi Mondial.  

Dupa Primul Razboi Mondial, frontierele Romaniei fusesera stabilite la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Miniștrii de externe ai Uniunii Sovietice, Statelor Unite, Marii Britanii și Franței confirmasera granitele Romaniei, la 7 mai 1946, iar trasarea acestora fusese contestata de Ungaria, iar problema a fost dezbatuta in cadrul unei comisii special constituite.

Delegatia romana a prezentat o serie de documente si harti care sa sustina argumentatia - o serie de memorandumuri pe teme ca: ”Frontiera romano-ungară”, ”Tratamentul minorităților” și ”Chestiunea evreiască”. Din delegatie Romaniei faceau parte membri ai guvernului: Gheorghe Tatarescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lucretiu Patrascanu, Gheorghe Maurer, Richard Franasovici etc. Deja se simteau fiorii comunismului infiripandu-se, conducator al delegatiei fiind Dej.

Secretarul delegatiei romane era Dimitrie D. Dimancescu - erou de razboi, fondator - impreuna cu fratele sau Ioan - al Cercetasiei din Romania, decorat de trei regi si ulterior apropiat al lui Winston Churchill.

Dimitrie Dimancescu a relatat in memoriile sale inclestarea de interese din timpul negocierilor de la Paris. Amanuntele de culise sunt cuprinse in cartea „Calator fara harta“, aparuta in limba romana la finele lui 2017.

”Membrii delegatiei erau un grup mixt, jumătate nefiind comuniști, iar cealaltă jumătate comuniști din structurile de bază, aflați in plină manevră de preluare a guvernului cu sprijinul sovieticilor“, descrie Dimancescu, care avea sa ia drumul exilului in 1947, parasind tara cu o saptamana inainte de abdicarea Regelui Mihai.

In fata comisiei, cel care a rostit pledoaria Romaniei a fost Gheorghe Tatarescu, despre care Dimancescu spune ca a fost „emfatic“. „Discursul lui Gheorghe Tatarescu a fost bazat pe fapte, emfatic, și a reușit să convingă Comisia să respingă cerințele Ungariei. Tatarescu trebuia să pledeze in favoarea frontierelor Romaniei de dinainte de război, care includeau Basarabia, Dobrogea și toată Transilvania. Nu s-a reușit in privința primelor două din cauza opoziției sovieticilor. In schimb au putut fi respinse cu succes pretențiile teritoriale ale Ungariei asupra Romaniei“, noteaza Dimancescu in memoriile sale.

”Modul in care s-au trasat granițele noastre a fost o tragedie. S-a folosit o hartă de proastă calitate, fără detalii, pentru a delimita granița. Granița dintre Romania și Rusia era indicată cu o linie groasă și colorată. Linia era atat de groasă, incat era imposibil să ințelegi de ce parte a frontierei se aflau anumite orașe și unele insule de pe Dunăre. Deoarece granița era așa de prost trasată, rușii și-au insușit toate orașele pe care le-au dorit“, relateaza secretarul delegatiei romane.

El spune ca Tratatul fusese schițat inainte de Conferință, iar Rusia ceruse Romaniei toata flota, militara si comerciala.

”Singurul care s-a opus a fost Tătărescu. La un moment dat a ținut un discurs excepțional, pe care eu l-am tradus in franceză și in engleză, dar pe care nu am avut voie să-l distribui și nici să trimit transcrierea sa in Romania. Singurele copii ale discursului care au ajuns in țară au fost cele duse personal de Tătărescu“, dezvaluie Dimitrie Dimancescu.

Spionajul, ingredientul din fiecare negociere

Pentru a fi avizati de intentiile sovieticilor, care asigurasera romanii ca vor fi tratati ca aliati, Dimancescu a recurs la o strategie. Dupa ce a facut, ca in cercetasie, un tur de recunoastere a Palatului de Luxembourg, el a descoperit ca intrarile dinspre Parcul Luxembourg nu erau pazite la fel de bine ca si celelalte.

La finele zilei, cand se terminau lucrarile, romanul se strecura pe o usa ferita si strangea hartiile lasate pe birourile delegatiilor. Printre ele erau si notite facute la derularea negocierilor.

”Din nefericire, termenii Tratatului de pace fuseseră redactați de ruși inainte de Conferință, iar versiunea lor a fost aprobată fără modificări. Delegatul rus cu care Richard Franasovici (prietenul lui Tatarescu - N.R.) se afla in relații bune il mințise deliberat cand il asigurase că rușii nu se vor atinge de granițele noastre și că ne vor lăsa flota maritimă“, scrie Dimancescu. 

Cand au inteles ca rusii n-au avut niciodata de gand sa trateze Romania ca pe un aliat, era prea tarziu. 

”La incheierea Conferinței de la Paris au rămas cateva chestiuni nerezolvate, care urmau să fie discutate la Lake Success din New York. Richard Franasovici mă trimitea mereu după informații, așa că mă aflam intr-o permanentă alergătură, mai ales cand Cei Patru Mari se intalneau la Hotelul Waldorf Astoria din Manhattan.

La sugestia unei secretare a delegației franceze, puteam să mă strecor in hotel printr-o ușă de serviciu și apoi să mă ascund in lift printre tăvile cu mancare. Fiecare delegație avea cate un etaj, iar eu mergeam din ușă in ușă, incercand să aflu cate ceva pentru Franasovici, dar nu puteam să intru in camere pentru că erau gardieni care verificau orice persoană la intrare“, povesteste Dimancescu.

Romanul a primit un ajutor nesperat din partea reprezentantei Frantei, aceasta promitandu-u ca ii va oferi documentele elaborate in acele sedinte desfasurate cu usile inchise. Totul trebuia sa se faca in cel mai mare secret.

”Intr-o seară am venit la liftul de serviciu și ea mi-a dat un plic mare conținand documente secrete adunate de delegația franceză. Cu acest pachet prețios am coborat pană in subsol și de acolo m-am dus intr-un loc unde se făceau fotocopii. Aranjasem dinainte cu tanărul patron al fotocopiatorului să mă aștepte. Am stat cu el pană la patru dimineața, după care am fugit intr-un suflet la Waldorf Astoria, unde minunata secretară aștepta originalele. A răsuflat ușurată cand i-am inmanat pachetul pe care mi-l incredințase. I-am dus copiile lui Franasovici; nu dormise nici el toată noaptea, neștiind dacă am fost prins sau nu“, spune Dimancescu.

Daca s-ar fi aflat de faptul ca romanii erau in posesia acelor documente, scandalul diplomatic ar fi fost urias, cu consecinte incalculabile pentru vietile celor implicati in complot.

Cand a avut documentele in mana, Franasovici a avut un soc. Nu se astepta sa fie inșelat de delegații aliaților, care-l asigurau că vor ajuta Romania. Documentele dovedeau insa cu totul altceva - ”Am văzut in acele fotocopii că nu se spunea niciun cuvant bun pentru Romania“, dezvaluie Dimitrie Dimancescu.

Franasovici a insistat ca toate copiile sa-i fie trimise lui Tătărescu la București, fara a mai fi pastrat niciun duplicat. Diplomatul care riscase totul pentru ele isi marturisea indoiala ca documentele chiar au ajuns la Tătărescu.

La cativa ani dupa aceste evenimente, Dimitrie Dimancescu avea sa ajunga in cercul aflat in apropierea lui Winston Churchill, retras temporar din viata publica. Se intampla in 1951, chiar in anul in care Churchill urma sa fie rechemat ca premier al Marii Britanii.

La 19 ianuarie 1951, familia Churchill, care petrecuse o luna in Maroc, la hotel Mamounia din Marrakech, a dat un dineu restrans de ramas-bun. Printre invitati, familia de romani Dimancescu. Alexandrei Dimancescu ii fusese rezervat scaunul din dreapta lui Churchill, ceea ce insemna ca avea sa fie partenera sa de discutie. Fusese pusa in garda ca Batranul este cam morocanos si nu are chef de conversatie, mai ales ca era ultima lui cina franceza din Maroc, iar el avea de gand sa o savureze. 

Cand Winston Churchill a intrat in salon, a salutat pe rand invitatii, iar sotilor Dimancescu li s-a adresat direct, simtindu-se dator cu o explicatie. ”Sunt asa bucuros c-ati putut veni. Am incercat din rasputeri sa va salvez tara de comunism. Imi pare rau ca n-am putut face mai mult pentru Romania, dar am salvat Grecia cu un pret groaznic. 33.000 oameni au trebuit sa fie ucisi“, a spus Churchill.

”Trebuie sa o fi compus in mintea lui inainte de a cobori la cina, era clar ca nu era o remarca improvizata. Am facut un efort disperat sa spun ceva. Nu era o ocazie in care sa-mi expun durerea din suflet. «A fost o mare tragedie pentru romani ca ati esuat in eforturile dumneavoastra, sir», i-am spus. «Stiu», a raspuns el, trecand mai departe la ceilalti musafiri“, a povestit Dimitrie Dimancescu.

Un alt mare pas pentru Romania la negocierile de la Conferinta de Pace de la Paris a fost sa sa demonstreze ca a intrat in razboi de partea Aliatilor de la momentul 23 August 1944, cand intorsese armele la ordinul Regelui Mihai impotriva Germaniei hitleriste. Si aici au fost emotii, deoarece unii sustineau ca recunoasterea participarii Romaniei este stabilita abia de Armistitiul de la Moscova, semnat la 12 septembrie 1944.

”Delegația romană a susținut cu succes faptul că nu mai puțin de 15 divizii, maximum 18, totalizand 385.000 de oameni, plus un corp de aviație au luptat impotriva Germaniei și aliaților săi ungaro-hortiști in acest interval. De pe 23 august 1944 pană in 10 mai 1945, timp de 260 de zile, 12 divizii au avansat 1.000 km in teritoriul inamic. Astfel s-a hotărat acceptarea primei date, ceea ce a conferit Romaniei o poziție superioară de negociere, vitală in formularea revendicărilor ei postbelice“, noteaza Dimitrie Dimancescu.

Marea consolare a Romaniei a fost pastrarea Transilvaniei, mentinerea frontierei dintre Romania și Ungaria a fost socotita o mare victorie a Conferintei de Pace de la Paris din 1946. Inițial, Ungaria revendicase 22.000 kilometri patrati din suprafata Transilvaniei, ceea ce insemna 22% din totalul estimata la 103.000 kmp. In fața opoziției, cerințele au fost reduse la 4.000 kmp.

”Am aflat mai tarziu de la Viaceslav Molotov, șeful delegației sovietice (ministru de Externe - n. red), că Stalin era furios pe unguri deoarece incercaseră prin bătălii sangeroase să oprească inaintarea rușilor spre Budapesta. Ungurii solicitau anumite modificări de frontieră cu Romania, mai ales in jurul orașelor Oradea și Arad.

Eu am pregătit o hartă a Transilvaniei pe care erau clar marcate zonele revendicate de unguri, ceea ce evidenția cum pierderea acestor teritorii ar fi insemnat moartea economică a acelor orașe. Tătărescu și-a ilustrat discursul cu această hartă. El a amintit publicului că Romania a incheiat războiul in calitate de aliat al Marilor Puteri și că pierderile sale omenești și materiale in luptele purtate de partea Aliaților au fost enorme. In plus, a subliniat că Ungaria luptase pană la sfarșit alături de naziști“, noteaza Dimitrie D. Dimancescu.

Dimancescu mai marturiseste ca delegatia de la Paris a fost finantata de un mic tezaur gasit de Tătărescu la Legația din Berna, unde mai multe milioane de franci elvețieni fusesera stransi de diverși șefi de misiune.

Delegatiei romane ii fusesera rezervate de guvernul francez camere la Hotelul Continental din Paris. La etajul al doilea erau trei apartamente regale, iar intr-unul dintre ele, cu vedere spre Tuileries, statea șeful delegației romane, comunistul Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tatarescu a fost singurul care a ales sa stea la sediul Ambasadei Romaniei, ”frumoasa ca un palat“, de pe Rue Dominique.

”Eu ma ocupam de chestiunile administrative si a trebuit să circul intre Hotelul Continental, Ambasada Romaniei din Rue Dominique și Palais du Luxembourg, unde avea loc Conferința. Guvernul francez a pus patru mașini la dispoziția delegației romane, dar nimeni din delegația noastră nu a vrut să meargă cu ele. Erau mașini Citroën, aparținand armatei franceze, vopsite in maro deschis. Deoarece Tătărescu folosea mașina legației, posibil un Cadillac, un Lincoln sau un Hispano-Suiza, ceilalți doreau și ei mașini similare. Se puteau inchiria astfel de mașini, dar nu exista suficient spațiu de parcare in jurul hotelului“, spune Dimancescu.

Si cazarea a starnit mari dispute printre delegati si mai ales printre insotitori. Acestia nu primisera camere la fel de luxoase ca ale delegatilor si au fost nemultumiti de ”lipsa de respect“ a organizatorilor. ”Majoritatea insotitorilor nu erau de fapt ziariști, ci prieteni ai delegaților, care au preluat plangerile lor și au făcut din asta o mare tevatură. In cele din urmă, hotelul a acceptat să-i mute pe unii dintre clienții permanenți pentru a-i putea caza pe ei“, spune secretarul.

Apoi s-a ivit problema palmierului! Toți delegații care stăteau in cate un mic apartament (dormitor și salon) aveau in salon un palmier artificial. Unul dintre delegați s-a simțit ofensat că nu avea un astfel de palmier. ”De cate ori mă vedea imi amintea de plantă, iar eu am făcut greșeala să-i promit că se va rezolva. Am incercat la florării, dar fără succes, și pană la urmă am găsit un director de la pompe funebre care mi-a inchiriat patru palmieri artificiali, care erau de fapt mai frumoși decat cei ai celorlalți delegați“, afirma Dimancescu.

Pentru aceste minusuri, un delegat a insistat ca lui Dimitrie Dimancescu să nu i se permită să semneze documentele in calitatea mea de secretar al delegației.

”Recomandarea lui a fost acceptată și, prin urmare, niciunul din documentele care ar fi trebuit semnate de mine nu poartă numele meu. Era un funcționar de la Ministerul Afacerilor Străine, numit trezorier al delegației. Se deplasa frecvent in Elveția pentru a lua bani, aflați acum sub controlul lui Tătărescu, pe care ii schimba apoi pe piața neagră. Nu era verificat de nimeni și nu se cunoșteau profiturile pe care le obținea. Știu că la sfarșitul Conferinței și-a dat demisia și a emigrat in Statele Unite, unde și-a cumpărat o fermă mare, care in cele din urmă a nu a mers și in final a rămas falit“, mai scrie Dimancescu.

Acesta mai consemneaza un detaliu. Delegații și ziariștii il vizitau zilnic pe Tătărescu ca să-i ceară bani pentru ce aveau nevoie.

”Am găsit printre hartiile mele o listă cu sumele aprobate pentru o zi și mă mir chiar și acum de cată risipă se făcea. Toate aceste detalii ar fi fost lipsite de importanță dacă Romania ar fi obținut un tratat mai bun“, observa amar Dimitrie D. Dimancescu in memoriile sale intitulate ”Calator fara harta“. 

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

dimitrie dimancescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1748 (s) | 23 queries | Mysql time :0.019053 (s)