News Flash:

Romantismul

16 Octombrie 2013
5955 Vizualizari | 0 Comentarii
Romantismul (numit si Perioada Romantica) a fost o miscare artistica, literara si intelectuala aparuta in Europa pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, atingand apogeul pe la inceputul anilor 1800. In mare parte o reactie impotriva Revolutiei Industriale, cat si impotriva normelor politice si sociale ale Iluminismului. Isi face cel mai simtita prezenta in artele vizuale, literatura si muzica, dar de asemenea a avut un impact si asupra istoriografiei, educatiei si istoriei naturale (stiintele naturii).
Anumiti autori neoclasici alimentasera deja un sentiment asa-zis romantic inainte de raspandirea sa efectiva, fiind numiti de aceea pre-romantici. Printre acestia se afla Francisco Goya si Manuel Maria Barbosa du Bocage.
Romantismul apare initial in zona care va fi mai tarziu Germania (miscarea a avut si ea o importanta fundamentala in unificarea germana prin miscarea Sturm und Drang) si in Anglia.
Romantismul s-a manifestat in forme diferite in diferitele arte si a marcat in special literatura si muzica (desi romantismul s-a manifestat in aceste arte mai tarziu decat in altele). Cand curentul a ajuns in scoli, au aparut critici impotriva idealizarii de catre acesta a realitatii. Datorita acestor critici a aparut miscarea care va da nastere realismului.
Conform lui Giulio Carlo Argan in opera sa Arta moderna, romantismul si neoclasicismul sunt pur si simplu doua fete ale aceleasi monede. Pe cand neoclasicimul cauta idealul sublim, sub o forma obiectiva, romantismul face acelasi lucru, prin subiectivizarea lumii exterioare. Cele doua miscari sunt legate, deci, prin idealizarea realitatii.
Primele manifestari romantice in pictura vor aparea cand Francisco Goya incepe sa picteze la pierderea auzului. O pictura cu tematica neoclasica precum Saturn devorandu-si fiii, de exemplu, prezinta o serie de emotii pentru spectatorul pe care il face sa se simta nesigur si speriat. Goya creeaza un joc de lumini si umbre care accentueaza situatia dramatica reprezentata.
Desi Goya a fost un pictor academic, romantismul va ajunge mult mai tarziu la Academie.
Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelenta. Tabloul sau Libertatea conducand poporul reuneste vigoarea si idealul romantic intr-o opera care este compusa dintr-un vartej de forme. Tema este data de revolutionarii de la 1830 ghidati de spiritul Libertatii (reprezentati aici de o femeie purtand drapelul francez). Artistul se plaseaza metaforic ca un revolutionar din vartej, desi vedea evenimentele cu o anumita rezervare (reflectand influenta burgheza asupra romantismului). Aceasta este probabil opera romantica cea mai cunoscuta.
Cautarea de exotic, de neprimitor si de salbatic va reprezenta o alta caracteristica fundamentala a romantismului. Exprimarea senzatiilor extreme, paradisurile artificiale si naturaletea in aspectul sau rudimentar, lansarea in „aventuri” si imbarcarea in nave cu destinatia polilor, de exemplu, i-au inspirat pe anumiti artisti ai romantismului. Pictorul englez William Turner a reflectat acest spirit in opere precum Furtuna pe mare unde aparitia unui fenomen natural este folosit pentru atingerea sentimentelor mentionate mai sus.
Altii, folosind figuri mai mici au ales pictura istorica, cum ar fi Salvator Rosa, care picta in maniera lui Claude Lorrain, artist baroc tarziu cu elemente romantice in picturi.
Romantismul a aparut prima data in literatura germana concomitent cu aparitia clasicismului si interactionand cu acesta. La sfarsitul secolului al 18-lea a aparut si in literatura engleza,iar in anii 1820 in literatura franceza si rusa.
Una din caracteristicile romantismului este faptul ca se impotriveste clasicismului. Tema centrala a romantismului este idealul si dorinta de libertate, individul si autoexplimarea sunt promovate in prim-plan.
Fundalul istoric este dat de dezamagirea izvorata din Revolutia franceza, apoi razboaiele napoleniene.
Caracteristicile generale ale literaturii romantice:
prezenta eului liric in textele literare, subiectivitatea trairilor
exprimarea cu prioritate a sentimentului si sensibilitatii
libertatea creatiei, absenta oricaror reguli sau constrangeri estetice (prezente la clasicism)
intoarcerea spre trecut si adoratia trecutului, in special al evului mediu si goticii
imbogatirea limbajului poetic cu regionalisme, neologisme si stilistic
exprimarea specificului national in literatura
tendinta de a prezenta istoria intr-o lumina ideologizata, glorificarea eroilor si libertatii
apar multe opere care au loc in peisaje, culturi, personaje tari exotice cere reflecta dorinta de evadare din viata reala
descoperirea folclorului national
aspiratia spre absolut (iubirea perfecta, libertatea deplina si cunoasterea totala)
apar culegerile de basme si folclor national si includerea limbajului popular in literatura
teme romantice: viata, moartea, iubirea, libertatea, exotismul
Reprezentanti:
Wilhelm Hauff - povestitor,
Heinrich Heine - poet
Johann Gottlieb Fichte - a formulat idealul fericirii
Friedrich Wilhelm Schelling - a creat idealismul ca directiva a romantismului
Friedrich Hölderlin - creatorul poeziei romantice germane
Novalis
August Wilhelm von Schlegel
Friedrich Schlegel,
Ludwig Tieck,
Friedrich Schleiermacher,
E. T. A. Hoffmann,
Heinrich von Kleist,
Bettina von Arnim,
Ludwig Achim von Arnim,
Clemens Brentano,
Adelbert von Chamisso,
Joseph von Eichendorff.
Friedrich de la Motte Fouqué,
Fratii Grimm,
Wilhelm Grimm
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

romantismul perioada romantica 1800 revolutiei reprezentanti
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1988 (s) | 34 queries | Mysql time :0.032485 (s)