News Flash:

Salbaticia URSS-ului din Afganistan

23 Iunie 2013
1618 Vizualizari | 0 Comentarii
Eduard Sevarnadze, ministrul de Externe al URSS, considera interventia sovietica armata din Afganistan ca fiind cea mai mare salbaticie a URSS-ului.
"Conflictul armat din Afganistan dureaza deja de foarte multa vreme. Acesta este unul dintre cele mai grele si dureroase conflicte regionale din lume. Acum, avem premisele unei rezolvari pe cale politica", declara pe 8 februarie, 1988, presedintele URSS, Mihail Gorbaciov, citata peste timp de Deutsche Welle, potrivit ziare.com.
Cum s-a ajuns la acel razboi sangeros. Inainte cu aproape 10 ani de declaratia lui Gorbaciov, in Ajunul Craciunului anului 1979, au fost trimise trupe sovietice in sprijinul guvernului socialist-comunist de la Kabul, contestat de mujahedini. 
Moscova spera ca, dupa interventia militara, va reusi sa atraga de partea sa guvernul socialist al Afganistanului, care sa reprezinte interesele ei in zona. Conceptul gandit a reusit, insa doar in capitala Kabul. In celelalte raioane ale tarii, contraofensiva s-a inchegat repede, iar mujahedinii islamisti incep un razboi impotriva "regimului fara Dumnezeu" de la Kabul si a "fortelor straine ocupatoare".
Opozitia mujahedinilor
Operatiunea fusese gandita de rusi ca o interventie de scurta durata, dar s-a transformat in cel mai lung razboi la care a participat vreodata URSS. Moscova s-a gandit initial ca interventia militara in Afganistan ii va pune repede cu botul pe labe pe rebeli. 
La putin timp dupa intrarea trupelor sovietice in Kabul, un purtator de cuvant al opozitiei mujahedine anunta un razboi de gherila: "Avem mijloacele necesare sa ne luptam. Dupa o vreme, la stiri se va vorbi numai de noi. Toti vor vorbi cum nu am dat Afganistanul rusilor".
Chiar daca Moscova a trimis 115.000 de soldati in Afganistan, fortele sovietice nu reusesc sa opreasca contraofensiva mujahedinilor, de partea carora trece si o mare parte a armatei nationale a Afganistanului. Invadatorii sovietici instituie un control minutios asupra tuturor marilor orase, si asupra principalelor artere de transport. Totodata, rusii folosesc mine antipersoana impotriva populatiei civile. Cu toate acestea, nu reusesc sa se impuna.
Un mare aport in acest razboi de gherila il au SUA si Arabia Saudita, state care ii ajuta pe mujahedini cu arme si resurse financiare, incluzand aici si armament de ultima generatie, precum rachete defensive. 
Pakistan, statul vecin, s-a transformat intr-o baza logistica. In ciuda pierderilor imense suferite de URSS, Leonid Brejnev, presedintele Uniunii Sovietice, refuza sa puna capat razboiului. "Armata noastra se va retrage din Afganistan de-abia atunci cand va fi stopata opozitia impotriva regimului afgan. URSS este foarte hotarata sa-si mentina aceasta pozitie", spunea Brejnev.
Sange si foc
Dupa ce, in 1986, Mihail Gorbaciov este ales in functia de secretar general al Partidului Comunist Sovietic, Kremlinul incepe sa caute variante de iesire din situatia fara speranta. "Afganistan este rana noastra sangeranda", spunea Gorbaciov. Ministrul de Externe din acea vreme, Eduard Shevarnadze spunea, la radul sau: "Inca de la inceput, eu si Gorbaciov am fost impotriva acestei interventii militare. Astazi vedem ce s-a intamplat acolo. A fost o barbarie".
Ultimele trupe sovietice parasesc Afganistanul pe 15 februarie 1989. Cifrele de dupa sunt de-a dreptul infioratoare: 1 milion de afgani morti si 5,5 milioane de refugiati. Despre pierderile rusilor nu se cunosc foarte multe detalii, iar cifrele inaintate au fost tot timpul contradictorii. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

eduard sevarnadze urss afganistan opozitia mujahedinilor
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1648 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019006 (s)