News Flash:

Sarja de la Prunaru

14 Ianuarie 2014
1877 Vizualizari | 0 Comentarii
Dupa succesele initiale in Primul Razboi Mondial, armata romana este pusa in dificultate de victoria "spargatorului de fronturi" Mackensen, la Turtucaia.
Aceasta noua amenintare are ca rezultat transferul pe frontul sudic a sapte divizii ce luptau in Ardeal si oprirea ofensivei romanesti pe frontul austro-ungar.
Contraatacul Puterilor Centrale are ca rezultat intoarcerea Romaniei, in toamna lui 1916, la granitele de dinainte de razboi. Era planificata incercuirea intregii armate romane intre Carpati si Dunare si scoaterea tarii din razboi, in iarna aceluiasi an.
Incoltirea diviziei 18
Grupul Kosch, format din divizia nemteasca 217, divizia turca 26 si divizia de cavalerie Von der Glotz, inainteaza spre directia Zimnicea-Draganesti-Vlasca-Bucuresti.
Divizia 18 de infanterie blocheaza inaintarea nemtilor, dar un batalion Alpenkorps al diviziei 217 ocupa satul Prunaru, amenintand cu incercuirea divizia romaneasca. Situatia era si mai grava, deoarece localitatea asigura o ruta directa catre Capitala.
Incercari de spargere a incercuirii
Drept raspuns, generalul diviziei 18, Alexandru Refendaru, ordona ca Detasamentul Zimnicea sa atace dinspre nord trupele germane din Prunaru.
Intre 14 si 15 noiembrie, au avut loc patru atacuri succesive, ce nu au reusit sa disloce fortele germane, facand multe victime in randul soldatilor romani.
In acel moment de incertitudine, generalul Refendaru il cheama pe comandantul Regimentului 2 Rosiori, colonelul Gheorghe Naumescu si ii ordona atacul de cavalerie, cu scopul de a deschide drumul de retragere al diviziei.
Vezi si  Una dintre cele mai vitejesti actiuni ale cavaleriei romane - sarja Regimentului 2 Rosiori 
In ciuda sanatatii subrede, Naumescu se ofera sa isi conduca oamenii, in loc sa dea comanda unuia dintre ofiterii subordonati.
Locotenentul Constantin Postelnicu primeste misiunea de a informa comandamentul roman de planul de atac. El este capturat de soldatii germani si impuscat, in urma refuzului sau de a divulga informatii despre miscarile de trupe.
O furtuna de lanci si gloante
Cele trei sute de cavaleristi se aduna pe o culme ce dadea spre satul Prunaru. Se formeaza trei escadroane, conduse de capitanul Vasilescu Marin, locotenentii Danescu Ion si Budac Alexandru. In fruntea lor era se afla colonelul Gheorghe Naumescu.
Dand ordinul de atac, cavaleristii se reped spre pozitiile germane. In afara satului, zeci de nemti sunt surprinsi. Multi sunt zdrobiti de cai sau spintecati de cavaleristi.
Escadroanele isi impart directiile de atac si continua spre sat. Aici, amplasamentul mitralierelor germane era de asa natura, incat asigura foc incrucisat.
Scena este descrisa de Constantin Kiritescu astfel "...dusmanul a ascuns zeci de mitraliere, arunca o grindina de gloante asupra falnicului regiment. Cai si calareti cad gramada, unii peste altii. Doua sute de oameni raman pe campul de lupta, formand impreuna cu cadavrele cailor mormane de carne sangeranda. Printre ei, toti ofiterii regimentului, in cap cu bravul lor comandant".
Gheorghe Naumescu fusese impuscat. Locotenentul Emanoil Pop descaleca si incearca sa il ajute. Colonelul ii spune sa il lase si ordona sa sune din nou atacul sarjei.
Pop a cantat din trompeta pentru a reaprinde scanteia razboinica a soldatilor romani. In scurt timp si el este impuscat.
Luptele continua in sat, cu o ferocitate nemaiintalnita. Caii cazuti erau folositi ca scut de cavaleristi, iar luptele corp la corp erau de o ferocitate extraodinara. Cadavrele a sute de oameni deja impanzeau campul de batalie.
Cavaleristii romani ce au supravietuit sarjei au incercat sa se retraga din sat. La repezeala, soldatii nemti creasera din niste copaci doborati un punct stramt de-a lungul drumului de iesire din sat, ce era strajuit de o mitraliera.
Cavaleristii au fost intampinati de focuri de arma, foarte multi fiind secerati. Capitanul Tudor, sublocotenentul Diaconu Poposa, plutonierul Alexandru Chitan si sublocotenentul Ion Hristea se desprind de grupul principal si se napustesc asupra cuibului de mitraliera.
Hristea reuseste sa omoare servantii mitralierei, dar capitanul Tudor si sublocotenentul Poposa sunt ucisi, iar Chitan este ranit.
In urma sacrificiului cavaleristilor de la Prunaru, divizia 18 infanterie a reusit sa sparga incercuirea si sa se retraga.
O sarja inspre nemurire
La ora 12:30 a aceleiasi zile, in padurea Darzea, se facea apelul Regimentului 2 Rosiori. Din cei trei sute de oameni fusesera ucisi 209 soldati si 7 ofiteri.
Printre sutele de victime s-au mai aflat capitanul Vasilescu, maiorul Gheorghiu, locotenentul Munteanu, Dumitrescu, Ieremia, sublocotenentul Paia, Vintila, Alexandrescu, Georgescu, sergentul Medeleanu, soldatii Ionascu, Pintilie, Barsan si Toma.
Colonelul Gheorghe Naumescu a reusit sa supravietuiasca ranilor, dar isi va gasi sfarsitul pe 3 iulie 1917.
O familie din sat il ascunde pe Alexandru Chitan si are grija de el pana cand isi revine complet. Stiind ca isi asuma un risc imens, cauta sa ajunga la liniile romanesti.
Reuseste sa scape fara a fi capturat si se alatura unitatii sale, spre surprinderea colegilor si a superiorilor, ce il credeau mort.
Posteritatea
Amintirea acestor soldati a fost cinstita dupa razboi, la Prunaru ridicandu-se un monument dedicat soldatilor ce au murit in luptele date pentru aceasta localitate.
La Iasi, pe data de 29 mai 1927, in prezenta familiei regale, este dezvelita "Statuia Cavaleristului in atac". Statuia infatiseaza un cavalerist cu o lance in mana, acompaniat de un inger, simbol al victoriei si sacrificiului. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

cavaleristii
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1493 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018833 (s)