News Flash:

Scandalul ce zdruncinat Biserica Ortodoxa in vremea lui Carol I

6 Octombrie 2013
2192 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7560 RON (0.0000)
USD: 4.2421 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
In istoria ortodoxiei au fost si momente de mare tulburare, chiar de scandal public. Protagonisti au fost inalte fete bisericesti si politice. De pilda, in 1896, Mitropolitul primat al Tarii Romanesti a fost scos din scaun, imbrancit la propriu pe scarile Mitropoliei. Liberalii ii construisera un dosar compromitator, „scurs” in presa epocii de potrivnicii inaltului ierarh.
In epoca, scandalul de la varful Bisericii a fost imens. S-au organizat manifestatii publice in toate orasele mari ale tarii. Povestea a ajuns si in exterior, prin intermediul bisericilor ortodoxe surori, puse la curent cu situatia. Atat de incinse au fost spiritele, incat s-a ajuns la caderea guvernului condus de Dimitrie A. Sturdza.
Scaunele arhieresti au fost zdruncinate de mana lunga a politicului, au acuzat in epoca aparatorii autonomiei Bisericii in raport cu statul. Stiind ca-si datoreaza cariera partidelor, prelatii s-au apucat fatis de politica. Iar politicienii au impus in fruntea Bisericii prelati nevrednici, dar sensibili la interesul de partid.
Ghenadie, mitropolitul conservatorilor
In 1893, guvernul conservator condus de Lascar Catargiu a vrut sa treaca Legea clerului mirean si a seminariilor. Artizanul legii era Take Ionescu, ministrul Cultelor si Instructiunii. Aceasta reglementa salarizarea preotilor de mir, scolarizarea, criteriile de numire, precum si chestiuni administrative – intretinerea bisericilor, fixarea parohiilor, controlul administrativ si disciplinar in biserica. Din acel moment, salarizarea preotilor trecea in grija statului.
De asemenea, impunea criteriile functie de care se stabilea salariul unui preot, precum si un minim si un maxim al salariului. Legea clerului mirean, dorita de guvernarea conservatoare, aducea bisericii avantaje si dezavantaje. Punea ordine in chestiuni nereglementare de cand veacul. In acelasi timp, consfintea dependenta Bisericii de stat.
Iosif Gheorghian, Mitropolit al Tarii Romanesti si apropiat al opozitiei liberale, n-a fost de acord cu adoptarea legii in varianta propusa de guvern. Astfel, a demisionat din inalta demnitate. Take Ionescu si guvernul conservator au pornit sa caute un prelat mai sensibil la initiativele puterii. L-au gasit in persoana lui Ghenadie Petrescu, episcop al Argesului.
Multa staruinta au depus laicii pentru alegerea lui Ghenadie. Articolul 2 al legii sinodale din 1872  spunea: „Pentru a fi ridicat la demnitatea de mitropolit sau episcop, candidatii vor trebui sa posede titlul de licentiat sau de doctor in teologie de la o facultate de teologie ortodoxa”. Pentru ca episcopul Ghenadie nu indeplinea aceasta conditie, ministrul Take Ionescu a impus Camerelor abrogarea numitului articol de lege. Si astfel, noul mitropolit a fost impus de oamenii politici, in totalul dispret al legii. „Indoita greseala”, a spus Titu Maiorescu intr-un discurs la Camera, „si prin abrogarea unei legi bune, si prin propunerea unei alegeri proaste”.
Razbunarea liberalilor, un dosar compromitator
Mitropolitul Ghenadie n-a zabovit mult in functie. Politica il urcase in scaun, tot politica l-a coborat. Prin felul cum fusese ales, cariera ii fusese legata de conservatori. Care au pierdut guvernarea, in toamna lui 1895, la conducere fiind chemat liberalul Dimitrie A. Sturdza, ca prim-ministru. Puterea laica si capii Bisericii, membri ai Sinodului, si-au dat mana pentru debarcarea lui Ghenadie din fruntea bisericii.
Premierul Sturdza, ajutat de ministrul Justitiei, i-au compus mitropolitului un dosar consistent. Era acuzat atat de incalcarea canoanelor, cat si de chestiuni lumesti, judecate de justitia civila. Piese din dosar au ajuns in presa, cu scopul de a-l discredita pe inaltul ierarh. In mai 1896, in absenta acuzatului, Sinodul a judecat culpele canonice savarsite de Ghenadie, hotarand caterisirea „definitiva”. Adica scoaterea din randul clerului. De asemenea, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu la un schit.
Guvernul a fost insarcinat sa puna in aplicare decizia Sinodului. Evacuarea fostului inalt ierarh din Palatul Mitropolitan s-a facut cu o zarva demna de lumea lui Caragiale. Fostul mitropolit nu se dadea dus, contestand autoritatea Sinodului care hotarase drastica pedeapsa, precum si autoritatea guvernului in afacerile bisericesti. Politia a reactionat cu duritate, amenintandu-l pe cleric ca de nu se face gata de plecare, va fi scos in strada doar cu hainele de pe el.
Guvernul Sturdza, rapus de scandal
Duritatea oamenilor guvernului a indignat populatia Capitalei. Bucurestenii s-au revoltat de modul grosolan in care fusese tratata o inalta fata bisericeasca. „Afacerea Ghenadie” a incaput pe mana partidelor, care-au rostogolit-o lesne inspre opinia publica. In disputa au intervenit si bisericile ortodoxe surori, puse in alerta de fostul mitropolit Ghenadie. Pana in toamna, la Bucuresti si in toate orasele mari ale tarii au fost organizate manifestatii publice in favoarea prelatului.
Urmare a scandalului public, in noiembrie 1896, guvernul D.A. Sturdza a demisionat. S-a constituit alt cabinet, catalogat in epoca „minister de carpaceala”, condus de Petre S. Aurelian, liderul unei grupari desprinse din PNL. Principala misie a acestuia – aplanarea chestiunii Ghenadie. „Sfatuit” tot de guvern, Sinodul a acceptat sa reia in discutie greselile canonice ale fostului mitropolit. Dupa un an de la precedenta judecata, capii Bisericii au ajuns la concluzia contrara: Ghenadie Petrescu nu savarsise nicio eroare in oficierea cultului. Pedeapsa caterisirii a fost anulata, dar prelatul nu si-a primit inapoi si scaunul de mitropolit. L-a redobandit, in schimb, „liberalul” Iosif Gheorghian, pe care-l inlocuise Ghenadie in 1893. Pana la moarte, in 1918, Ghenadie Petrescu a fost staret la Manastirea Caldarusani.
1896  a fost anul de apogeu al „afacerii Ghenadie”, cand guvernul a demisionat ca urmare a scandalului.
Mitropolitul, profitor sau victima?
Indepartarea lui Ghenadie Petrescu (foto) din scaunul mitropolitan al Munteniei a fost interpretata in fel si chip. Nicolae Iorga, partizan al autonomiei bisericii stramosesti in raport cu statul, a acuzat puterea laica si pe Ghenadie insusi, care se amestecase in politica.
„Cercetati imprejurarile in care a ajuns Mitropolit Primat: un preot de mir care isi gaseste, pe baza meritelor castigate in partid, drumul pentru a ajunge arhiereu, episcop si Mitropolit”. In sens mai larg, istoricul acuza statul. Cauza relelor, a spus Nicolae Iorga intr-un discurs rostit in fata Camerei Deputatilor la 23 martie 1909, publicat in volum la 1911, era subjugarea Bisericii de catre stat. Si amestecul laicilor in cele sfinte.
„Domnilor, cauza pentru care de la 1860 pana la inceputul acestui veac nou Biserica noastra a decazut continuu este ca n-a fost lasata in rosturile ei bisericesti, ca Statul s-a amestecat in socotelile ei bisericesti”. Conservatorii, amicii politici ai lui Ghenadie, au acuzat ca destituirea mitropolitului este o lucratura liberala.
De aceeasi parere a fost in epoca si I.L. Caragiale, adversarul „miticilor” PNL-isti. „E o crima ce s-a facut cu Ghenadie!”, exclama I.L. Caragiale in presa epocii. De altfel, marele dramaturg a participat in noiembrie 1896 la o manifestatie in favoarea fostului mitropolit, unde a si luat cuvantul. Dupa 1900, unele voci au dat vina pe chiar capii Bisericii. Intre acestea – C. Cernaianu, fost student la teologie si corector la Tipografia Cartilor Bisericesti, unul dintre cei mai virulenti critici ai starii de lucruri din Biserica.
„Au ajuns atunci toti la o intelegere, fiindca guvernul le-a promis ca sacrificand pe unul, va ingropa pacatele tuturor celorlalti Baraba din Sinodul romanesc si le-a mai promis la mai multi, fiecaruia in parte, ca-i va alege pe ei mitropoliti. De aceea s-a putut vedea atunci una din cele mai triste comedii care s-a jucat vreodata de oameni lipsiti de orice constiinta”.
De pilda, Partenie Clinceni, episcop al Dunarii de Jos, filoliberal si aspirant la scaunul mitropolitan, a fost unul dintre prelatii care au lucrat impotriva lui Ghenadie. Peste aproximativ zece ani, Partenie a fost la randul lui protagonistul  altui scandal care a zguduit Biserica Ortodoxa Romana, scrie historia.ro.
Capul Bisericii Ortodoxe, evacuat cu jandarmii
Scena expulzarii lui Ghenadie din Palatul Mitropolitan a fost descrisa de Constantin Bacalbasa, in „Bucurestii de alta data”, avand ca material documentar relatarile din presa vremii.
Mitropolitul Moldovei si episcopii Timus al Argesului si Silvestru Bacaoanul s-au infatisat la Palatul Mitropolitan, pentru a-i cere lui Ghenadie sa-si faca bagajele. Ii urma, cu alta trasura, Stefan Sihleanu, secretar general al Ministerului Cultelor si Instructiunii publice.
Alte vehicule i-au transportat la fata locului pe procurorul general si pe prefectul politiei. Cei doi episcopi au intrat in palatul mitropolitan, impreuna cu primul-procuror si un ajutor al acestuia. Si i-au comunicat lui Ghenadie sa se imbrace si sa plece. Inaltul prelat s-a opus, solicitand decretul regal de revocare din functie. Autoritatile prezente au replicat ca nu e nevoie, fiind suficienta sentinta Sinodului.
Catargiu, agresiv
In plina disputa, a ajuns si Lascar Catargiu, fost premier al Romaniei, fruntas al Partidului Conservator. Impiedicat sa intre in cladire, l-a imbrancit pe sergent. „De ce l-ai lasat sa intre?”, l-a apostrofat prim-procurorul pe politist. „M-a imbrancit”, a motivat acesta. „Trebuia sa-i bagi baioneta in piept”, ar fi sunat replica stupefianta a magistratului.
Intre timp, au mai venit si alti oameni politici, partizani ai lui Ghenadie. Depasit de situatie, prim-procurorul Sarateanu i-a ordonat ajutorului sau: „Du-te si spune-i monahului Ghenadie ca, daca nu se imbraca imediat, il iau asa dezbracat, si-l alung cu forta”. Inauntru, mitropolitul caterisit plangea.
„Procurorul Lilovici ii comunica ordinul de a se imbraca imediat. Ghenadie ceru sa-i vorbeasca procurorului general. Acesta intra si intreba rastit: «Ce voiti?» «Voiesc sa stiu in baza carui ordin sau decret sunt dat afara de aici».
«N-am timp sa vorbesc cu dumneata. Ordinul e sa parasesti imediat localul, caci vei fi alungat cu forta! Ai inteles?». Procurorul general dadu ordin celor de fata sa iasa imediat, dar nimeni nu se misca. (…) Dupa ordinul procurorului general, un pluton de sergenti de oras in cap cu capitanul Gondopol intra inauntrul palatului mitropolitan.
Si cum nimeni nu se misca, sergentii incepura operatia evacuarii cu forta. Batranul Lascar Catargiu e apucat de piept si scos afara. Ghenadie fu silit sa se imbrace numai de cat, caci procurorul general nu-i lasa timpul. (…). Inconjurat de sergenti, fostul mitropolit primat fu scos afara. Inaintea lui, un servitor ii ducea o legatura in care se aflau cateva camasi si o mica geanta cu parale si cateva carti.
Apartamentele prelatului, perchezitionate
Ghenadie a fost urcat intr-o birja cu cosul ridicat, pe capra s-a urcat capitanul Gondopol, iar alaturi de Ghenadie, prefectul de politie. Trasura a pornit in goana mare”. (Constantin Bacalbasa, „Bucurestii de alta data”. 1885-1900, vol. II, Bucuresti, Editura ziarului „Universul” Soc. Anonima, 1928).
Dupa scoaterea lui Ghenadie din apartamentul ocupat la Mitropolie, autoritatile au dispus o perchezitie. Politisti si procurori, supravegheati de episcopi membri ai Sinodului, au scotocit fara evlavie prin rufaria prelatului.
In cuferele lui Ghenadie s-ar fi gasit, se spune, si un tablou obscen. „Partenie si Timus (episcopi, n. r.) radeau cu hohote: «Nu-i e rusine, om batran, sa aiba asemenea porcarii in casa”, a consemnat Bacalbasa barfele vremii.
“Ghenadie fu silit sa se imbrace numai de cat, caci procurorul general nu-i lasa timpul.” Constantin Bacalbasa scriitor
Regele Carol I si Ghenadie
Regele Carol I a incercat sa se mentina neutru in chestiunea Ghenadie. A semnat, totusi, pentru destituirea sa, asa cum hotarase Sinodul. Dar cand lucrurile au ajuns prea departe, i-a indemnat pe oamenii politici sa gaseasca o cale de rezolvare a stanjenitoarei probleme.
Mai ales ca scandalul de la varful bisericii romanilor dadea rau in exterior. In valmasagul de acuze, unele voci au sugerat ca regele nu l-ar fi aparat mai mult pe mitropolit, pentru ca acesta s-ar fi opus prozelitismului catolic, sustinut din umbra de Carol I.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ortodoxiei protagonisti mitropolitul tarii romanesti lascar catargiu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1812 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019253 (s)