News Flash:

Sclavia in Tarile Romane

9 Ianuarie 2014
3591 Vizualizari | 0 Comentarii
Primele atestari ale prezentei rromilor in principatele romanesti Moldova (1414) si Muntenia (1385) sunt documente in care ei sunt enumerati ca bunuri ale unor manastiri. Dupa infrangerile suferite in fata Imperiului Otoman, viata sociala si economica s-a schimbat, societatea oraseneasca s-a divizat in bresle mestesugaresti iar numarul sclavilor de etnie rroma a crescut prin transformarea taranilor in iobagi. Rromii erau priviti ca mestesugari priceputi in prelucrarea lemnului si aveau o mare valoare economica. In functie de mai multe criterii, tiganii se imparteau in tigani de casa sau de ogor si, respectiv, domnesti, boieresti sau manastiresti.
Pana in secolul al XVI-lea, termenii de „rob” si „tigan” erau sinonimi cu „sclav”. Sclavii se puteau casatori doar cu consimtamantul stapanului. Daca cei doi soti aveau stapani diferiti, consimtamantul ambilor stapani era necesar, in caz contrar ei erau despartiti si copiii lor impartiti intre stapani. Abia in secolul al XVIII-lea, casatoria a fost declarata indisolubila, dar acest fapt era pur teoretic. In cazuri exceptionale un rob putea fi eliberat de stapanul sau, devenind roman sau om liber.
Legile promulgate in acea perioada faceau sclavia si mai cruda; pedeapsa cu moartea era tot mai des intalnita. Conform unei legi din 1652 „un sclav care viola o femeie trebuia condamnat sa fie ars de viu“. Legislatia era menita sa impiedice comertul cu sclavi. Singurul drept al unui sclav era cel la viata, stapanul fiind deci obligat sa-l tina in viata. Felix Colson, secretar al consulului Frantei in 1839, afirma in studiul sau Starea prezenta si viitorul Principatelor ca, „desi se intampla frecvent, nici un boier nu a fost judecat pentru omorarea unui tigan aflat in posesia sa”. Un calator englez de la inceputul secolului al XIX-lea atragea atentia ca in ciuda faptului ca „tiganii alcatuiesc o parte atat de insemnata a comunitatii, ei sunt priviti cu cel mai mare dispret de ceilalti locuitori, care, intr-adevar, se poarta cu ei putin mai bine decat cu animalele”.
In Transilvania aflata sub dominatie maghiara, rromii primesc in anii 1400 statutul de iobagi ai coroanei, si anume, primesc dreptul de a umbla prin tara si de a poposi pe pamanturile coroanei, autonomie interna a cetelor de rromi, toleranta fata de ne-apartenenta la religia crestina si absenta obligatiilor militare. Rromii trebuiau sa plateasca un anumit tribut coroanei, mai mic insa decat populatia sedentara. In schimb, in perioada habsburgica, s-a initiat o politica de asimilare fortata, continuata ulterior de regimul comunist. Rromilor li s-a interzis sa vorbeasca limba rromani si sa poarte costumele lor traditionale.
In plus acestia erau fortati sa folosesasca termenul de Uj Magyar (maghiar nou) cand se refereau la etnia lor.
Odata introdusa economia de piata in anii 1800, sclavii sunt exploatati si mai mult ca inainte. Felul cum erau tratati varia mult si in general ei erau la voia celui care ii avea in proprietate. Importanta unui boier crestea odata cu numarul de sclavi pe care ii detinea. Codul penal muntenesc din 1818 continea articolul „Toti tiganii sunt nascuti robi” si „tiganii fara stapan sunt proprietatea statului”. Marturiile lui Mihail Kogalniceanu sau Colson din acea perioada sunt tulburatoare.
Existau bineinteles si cazuri rare in care robii erau tratati omeneste de stapanii lor. Un numar mic de boieri, simtind vremurile in schimbare, chiar si-au eliberat robii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

atestari rromilor principatele romanesti sclavilor sclav sclavii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1687 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013430 (s)