News Flash:

Scriitori romani in presa franceza

1 Martie 2013
1331 Vizualizari | 0 Comentarii
Si nu in orice fel de publicatie. Zilele trecute am avut bucuria, deschizand revista LIRE (una dintre cele mai importante reviste literare franceze, creata de monsieur Bernard Pivot prin anii '70), sa descopar un dosar dedicat prezentei romanesti la Salonul de Carte de la Paris 2013.

Invitata de onoare, Romania va fi reprezentata (oficial) de 27 de scriitori (romancieri, eseisti, poeti, dramaturgi, istorici, filosofi) care vor participa la mese rotunde, patrate si in cinci colturi pentru a face cunoscuta literatura romana moderna si nu numai, literatura prea putin cunoscuta in tara lui Molière.

Evident, in ultimele luni s-a tradus masiv in limba franceza si pe langa rromi si carne de cal, se vorbeste despre Romania si din alt unghi. Din alta lumina, din alt si cu alt spirit. Cred ca aceasta invitatie la cel mai important salon de carte din Europa poate fi cea mai buna publicitate care ni s-a oferit vreodata in ultimii douazeci de ani. Si sper sa nu dezamagim, sperand in acelasi timp, ca spiritul critic al jurnalistilor francezi sa fie mai mult impartial si prea putin acuzator. J'éspère si nu mi-e frica...

Romania, o insula de latinitate in oceanul slav

Mi-ar placea sa cred ca nu mai este nicio noutate faptul ca in aceasta primavara, Romania este invitata de onoare la Salonul International de Carte de la Paris. De fapt nu Romania, ci scriitorii romani care timp de trei zile (22 - 25 martie 2013) vor respira aerul literar parizian, desi o mare parte dintre ei au fost descoperiti de editorii francezi abia anul trecut. Dar nu asta conteaza... acum.

Printr-un fericit complex de imprejurari (umbrit din pacate de cataclismul din curtea ICR-ului), Romania are onoarea de a fi invitata la cea mai importanta manifestare a pietei editoriale din Franta. Si cand scriu asta ma gandesc la cifre: in jur de 1.000 de expozanti din 40 de tari, 30.000 de profesionisti ai pietei editoriale internationale si peste 2.000 de autori din toata lumea, fara a mai mentiona numarul vizitatorilor care creste de la an la an (cu aceasta ocazie se organizeaza chiar sejururi la Paris).

Insula de latinitate din oceanul slav (metafora nu-mi apartine, a rasarit de sub penita jurnalistului André Clavel, autorul grupajului romanesc din prestigioasa revista citata mai sus) va fi purtata pe umerii unor scriitori de talia lui Norman Manea, Gabriela Adamesteanu, Dumitru Tepeneag (Tsepeneag pentru francezi), Matei Visniec, printre scriitorii invitati regasind si alte nume, mai mult sau mai putin reprezentative (zic eu...): Varujan Vosganian, Savatie Bastovoi (un "roman" din Republica Moldova), Florina Ilis, poetesele Doina Ioanid si Ana Blandiana (ce bucurie!), Eugen Uricaru, Radu Aldulescu, Razvan Radulescu, Adina Rosetti, Dan Lungu, Roman Cimpoesu, Marius Daniel, din sfera teatrului Alina Nelega si Nicoleta Esinencu, criticul literar si romancierul Andrei Oisteanu, eseistul si mai nou blogg-erul Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, scriitorul matematician Bogdan Suceava, Lucian Dan Teodorovici, istoricul Lucian Boia si tinerii Alex Talamba, autor de benzi desenate si Ileana Surducan (cea mai tanara reprezentanta a literelor romanesti care de fapt este o ilustratoare promitatoare).

Alaturi de scriitorii in carne, penita si oase vor mai fi prezenti prin spiritul literei, dar si prin litera spiritului si Mihail Sebastian, Gherasim Luca, Ioan Culianu si Panait Istrati, cunoscuti publicului francez atat prin originalitatea literara, cat si prin prisma tragismului care le-a invaluit destinul.   

Asadar, pentru cea de-a XXXIII-a editie a celebrului salon parizian, Romania a capatat accente frantuzesti si iese din culisele scandalurilor carnoase pentru a se aseza in mod politicos la masa de scris. Acum este ocazia (aproape) unica pentru a vorbi despre Romania daca nu in termeni elogiosi, macar normali, cuviinciosi si prietenosi.

Mai mult, chiar daca oceanul literaturii europene este extrem de vast, sunt convinsa ca arca scriitorilor romani nu va pluti in deriva, ci are ocazia de a ancora in portul unde cititorii sunt pe cat de exigenti si distinsi, pe atat de curiosi si deschisi la vorba. De aceea sper ca Vantul sa sufle din pupa succesului, cum ar zice un marinar anonim. Si daca de la rusi vine ploaia, poate vantul schimbarii de imagine o sa vina tocmai din hexagon. Vom trai, vom citi si ne vom resemna. Pana atunci, insa, sa va mai spun o vorba, doua...

Ce stiu francezii despre noi?! 

In primul rand ca suntem un popor trist, chinuit. Ca am ramas cu mari sechele de pe urma indobitocirii si a botnitei care ne-a sufocat libertatea de expresie, impuse de cuplul particulièrement satanique (sic!), sechele care se regasesc cu toata splendoarea lor terifianta in majoritatea recentelor aparitii literare.

Trebuie sa sublinize faptul ca numarul actual al Revistei LIRE este dedicat literaturii tasnite din coltii vampirilor, iar prezenta Romaniei nu este deloc intamplatoare, fiind mentionata in articolul „La vampirothèque idéale” semnat de Baptiste Liger (pp. 30-33), drept tara prin excelenta a vampirilor, deoarece poseda un folclor extrem de bogat pe aceasta tema, cu mentiunea ca pe pamant romanesc bestiile sangeroase se numesc strigoi, asa cum precizeaza Jean Marigny, emerit profesor de literatura anglo-saxona la Universitatea din Grenoble. Evident, Tepes zis si Vlad l’Empaleur, ocupa un loc de cinste, fiind sursa celor mai terifiante legende sangeroase.

Lectura recomandata in acest sens este cartea Dracula de Matei Cazacu (Editura Tallandier), prima ampla biografie istorica a celebrului print al tenebrelor, aparuta initial, in 2008, la Editura Humanitas.

Dar sa revenim la insula de latinitate din oceanul slav, recunoscuta azi in Franta, indeosebi pentru pumnul de clisee care plutesc asemeni brumei peste piscurile Carpatilor. André Clavel, autorul grupajului dedicat scriitorilor romani, surprinde faptul ca in afara de Virgil Gheorghiu si inconturnabilul trio Eliade-Cioran-Ionescu (am respectat ordinea autorului), literatura romana se citeste cu ochelarii aburiti.

Adica nu prea exista si deci nu prea se citeste in Franta, deoarece scriitorii, ieri vampirizati de hidra sovietica, azi victime ale unei crude cenzuri economice, nu-si mai gasesc „pasunile fertile”. Iar Gabriela Adamesteanu vine sa confirme aceasta stare de spirit marturisind ca situatia scriitorului roman nu este deloc usoara, fiecare avand un drum solitar.

Se mai adauga si faptul ca lipsesc bibliotecile publice, ca preturile cartilor sunt foarte mari, ca nu exista un domeniu editorial unitar, ca difuzarea cartii este inca artizanala si din cauza acestui complex de motive, desi scriitorii s-au reconciliat cu libertatea cuvantului, nu prea dispun de mijloace ca sa o materializeze.

Dar, in ciuda obstacolelor, garda oamenilor de litere ramane ridicata si scriitorii incearca sa reconstruiasca o memorie batjocorita prea mult timp, incercand gaseasca in prezentul personal motive pentru a uita cosmarurile trecutului colectiv. Concluzia autorului insa nu suna asa rau:

"scriitorii noului val dau nastere unei literaturi efervescente, remarcandu-se prin diversitate si, mai ales, prin justetea tonului cu care critica societatea actuala. Dar oare aceasta atitudine va schimba ceva in mod radical?!"
J'éspère dar data asta mi-e frica... ca nu.

Ce vor afla francezii despre noi?

In primul rand ca societatea romaneasca contemporana inca isi suceste capul spre trecutul „glorios”, abject, traumatizant. Ca majoritatea scriitorilor inca rascolesc acest trecut, comparat de jurnalistul francez cu o groapa comuna de gunoi. Si nu il putem contrazice, dovezile fiind elocvente si, o data traduse in franceza, chiar palpabile.

Spicuim: Gabriela Adamesteanu recidiveaza in ultimul sau roman, Provizorat (Situation provisoire, Editura Gallimard), printr-un proces contra ideologiei comuniste, Radu Aldulescu in Amantul colivaresei (L’Amant de la veuve, Editions des Syrtes) face cronica unei lumi decadente ce sfarseste intr-un colaps social iremediabil, Eugen Uricaru vorbeste despre Supunere (La Soumission, Editura Noir sur blanc) reanimand cea mai grea si intunecata perioada din istoria Romaniei (inceputul deportarilor in gulagul siberian), Dan Lungu, braconier pe taramul lui Eugen Ionescu, ne destainuie in romanul Raiul gainilor (Paradis des poules) confesiunile delirante ale unei gasti de pensionari care au simtit pe pielea lor ghearele unui razboi a carui perversitate are in prezent noi moduri (capitaliste) de manifestare. Si lista continua cu variatii pe aceeasi tema.

Cu alte cuvinte, literatura romana actuala deschide recurent usile trecutului lasandu-se invadata de cele mai odioase personaje, de la smecherasi de cartier pana la detestabilii inchizitori ai securitatii.     

Sincera sa fiu, nu stiu de fapt ce ne lipseste pentru a fi cu adevarat romani in fata francezilor care nu sunt asa straini de noi, precum ar fi eschimosii. Vorba aia, l-au cunoscut si pe Cioran (supranumit de ei Schopenhauer din Carpati) si pe Ionescu, pe care i-au adoptat imediat in bratele lor francofone.

Esential este faptul ca acum scriitorii romani se vor confrunta cu un public (ca sa nu zic popor) a carui perceptii sunt si eronate si deformate, iar cu o floare nu se face primavara, fie ea si cea mai paradisiaca dintre orhideele pamantului. Lecturile noului roman romanesc nu sunt usoare, cicatricile cancerului comunist sunt mereu vizibile, viata de caine nu s-a schimbat prea mult nici in ziua de azi, nu mai purtam botnita dar avem stomacul lipit de coloana.

Iar concluzia vine chiar de la un mare francofon de origine romana, Eugen Ionescu, care a spus asa: „Trebuie sa-l citesti pe Mircea Dinescu ca sa intelegi in ce masura istoria poate degrada fiinta umana...”. De reflectat.
sursa:adevarul.ro 

lire bernard pivot romania mihail sebastian gherasim luca dracula
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1517 (s) | 37 queries | Mysql time :0.017057 (s)