News Flash:

Scurta istorie a parfumului din antichitate pana in prezent

22 Octombrie 2013
2876 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7231 RON (-0.0084)
USD: 4.2103 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Perceput initial ca un liant intre muritori si divinitate, considerat apoi leac si protector impotriva molimelor, folosit dintotdeauna pentru stimularea atractiei intre parteneri, parfumul se incadreaza perfect in descrierea facuta de Michael Edwards, erudit cunoscator si autor al Ghidului "Parfums du Monde": „este un poem silentios, parte a limbajului invizibil al corpului. Ne poate insori zilele, bantui noptile si insoti lanturile amintirilor”.
Esentele anticilor
Descoperirile arheologice releva ca parfumul era creat, utilizat si comercializat inca de pe vremea sumerienilor, locuitorii din sudul Mesopotamiei (Irakul de astazi) si unul din cele mai vechi popoare. Primul chimist al omenirii ar fi fost Tapputi, o creatoare de parfumuri, al carei nume este mentionat de o tablita cuneiforma datand din mileniul al doilea i. Hr. Tehnica sa consta in distilarea de flori, ulei si obligeana. Amestecul era filtrat si din nou distilat, operatiunea repetandu-se de mai multe ori.
Toate popoarele lumii antice foloseau cantitati insemnate de parfum, dar egiptenii erau de departe cei mai importanti consumatori. In Alexandria existau chiar cateva  laboratoare in care se preparau pretioase balsamuri utilizate atat pentru parfumarea corpurilor, cat mai ales in cadrul ritualurilor religioase si in ceremoniile funerare (imbalsamarea ramasitelor celor decedati). Asa de concentrate au fost unele dintre uleiuri, ca si dupa 3300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, la deschiderea celebrului sau mormant, o urma de parfum se simtea inca! Esentele parfumate – in special smirna si uleiurile de scortisoara - erau folosite in procesul de imbalsamare a carui durata varia intre 40 si 70 de zile. Despre Ramses al III-lea se spune ca, in cei 31 de ani de domnie, a dus ofranda la templul lui Amon peste 9000 de vase cu tamaie si uleiuri parfumate.
Tamaia, mai pretioasa ca aurul
Unul dintre primele si cele mai utilizate parfumuri a fost tamaia (substanta rasinoasa), produsa la inceput in Oman, considerata la un moment dat mai pretioasa chiar decat aurul si care a avut o contribuitie importanta la crearea regatelor arabe. Tamaia este adesea mentionata si in Biblie. De 113 ori numai in Vechiul Testament, dar, cu diverse ocazii, se fac referiri si la scortiosoara, acanta, mir, nard, aloe, sofran, etc.
Comertul cu parfumuri a adus prosperitate oraselor feniciene si grecesti. In Cipru, parfumurile au devenit foarte la moda dupa ce in compozitia lor, pe langa ierburi si condimente (migdale, coriandru, mirt, bergamota), au intrat esente de trandafir, iris, crin sau iasomie, iar in Corint acestea se vindeau in vase speciale. Cele mai vechi relicve care demonstreaza ca producerea parfumurile era inca din antichitate o treaba serioasa au fost descoperite in Pyrgos, Cipru, in urma cu cinci ani. Vechimea lor a fost evaluata la aproximativ 4000 de ani, iar sticlutele de parfum, vasele de mixare, retetele de preparare din Pyrgos erau, de fapt, ramasitele unui urias laborator de parfumuri cu o suprafata de peste 4000 metri patrati.
Apele reginelor
Tehnicile de preparare erau insa rudimentare, mentinandu-se astfel pana la sfarsitul Evului Mediu: ingredientele utilizate - scoarte, rasini, radacini sau de origine animala precum moscul – erau macinate, zdrobite, fierte, impregnate cu uleiuri sau grasimi, etc. Cu toate ca romanii erau buni cunoscatori si poate cei mai rafinati consumatori ai parfumurilor, nu au adus inovatii importante tehnicilor de prepare, dezvoltate abia prin secolele al IX-lea si al X-lea, de catre savanti persani si arabi.
Desi principiile sale de functionare erau cunoscute din antichitate, una din primele descrieri ale alambicului se ragaseste in ”Cartea Parfumului si Distilarii” a chimistului arab Al-Kindi (Alkindus) si in care sunt, de asemenea, incluse peste o suta de retete de preparare a uleiurilor, balsamurilor si apelor parfumate.
O contributie importanta ii revine savantului, filosofului, scriitorului si chimistului iranian Ibn Sina (Avicenna), care introduce procesul de extractie a uleiurilor din flori prin distilare, procedeu folosit si astazi (ca si denumirea de alambic, cuvant de origine araba - al 'inbiq). A inceput cu trandafirii iar creatia sa – apa de trandafiri – a devenit extrem de populara datorita faptului ca era mai delicata, mai usor si mai comod de folosit decat amestecurile greoaie de uleiuri si ierburi sau petale zdrobite.
Stiinta parfumeriei, arta prepararii parfumurilor, patrunde si in Europa in secolul al XIV-lea datorita raspandirii islamului. Primul parfum modern a fost creat in 1370, la comanda seducatoarei regine Elisabeta a Ungariei. Dar ”Apa Reginei Ungariei”, un amestec de esente de rozmarin, macerat in alcool, nu a fost un simplu parfum, ci si un exceptional remediu pentru tratarea reumatismului.
Parfumeria s-a dezvoltat mai ales in Italia renascentista. Formule si retete vechi, adunate din toata lumea, au fost fie reinventate, fie imbunatatite. In secolul al XVI-lea, rafinamentele italiene au patruns in Franta, gratie mariajului lui Henric al II-lea cu Caterina de Medici, care a parasit Florenta insotita de parfumierul sau personal, Rene (Renato) Florentinul. Se spune ca apartamentele reginei si laboratorul Florentinului, la fel de priceput si la prepararea otravurilor, erau conectate printr-un coridor secret, astfel incat sa nu existe riscul scurgerii retetelor secrete in afara palatului.
Vive la France!
Gratie lui Rene si a interesului tot mai mare manifestat de nobilime pentru parfumuri si alte pomezi, Franta ajunge curand unul din cele mai importante centre ale manufacturarii parfumurilor si cosmeticelor.
Intre secolele al XVI-lea si al XVII-lea, parfumul era folosit mai ales pentru mascarea mirosurilor corporale determinate de igiena precara, intr-o vreme in care se credea ca baile prea dese sunt aducatoare de ciuma si alte boli. Dar parfumul era aplicat si asupra obiectelor de vestimentatie. In special manusile se parfumau iar meseria de parfumier era pe atunci adesea asociata cu cea de manusar .
Orasul Grasse devine un fel de capitala a parfumului, unde se perfectioneaza tehnicile de extragere a esentelor florale delicate. In secolul al XVIII-lea se parfuma totul: trupurile, vesmintele, accesoriile. Dar va mai trece inca un veac pana la aparitia pulverizatorului. Curtii regelui Ludovic al XV-lea i se spunea "curtea parfumata", intrucat parfumurile erau folosite excesiv atat pe piele, cat si pe mobilier, haine si in incaperi, potrivit evz.ro.
Ultima etapa revolutionara din istoria parfumului este plasata la sfarsitul secolului al XIX-lea, odata cu dezvoltarea industriala ale carei consecinte sunt considerabile: fabricarea produselor de serie, infiintarea marilor magazine, dar mai ales aparitia primelor produse de sinteza, determinata de dezvoltarea chimiei organice.
Aimé Guerlain, fiul intemeietorului dinastiei Guerlain, concepe in 1889 primul parfum care alatura elemente naturale si elemente de sinteza - vanilina si cumarina - acesta fiind practic momentul care marcheaza nasterea parfumeriei moderne.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

liant muritori divinitate leac molimelor michael edwards
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1673 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014163 (s)