News Flash:

Scurta istorie a zeilor greci

9 Octombrie 2013
5982 Vizualizari | 0 Comentarii
Afrodita gr.Ἀφροδίτη (denumita de romani Venus) reprezinta in mitologia greaca zeita frumusetii. Potrivit legendei, s-a nascut in Cipru. “Stancile lui Afrodita / Venus” se gasesc pe tarmul sudic al insulei, pe locul unde – potrivit mitologiei grecesti – a cazut in apa marii inspumate organul masculin de reproducere al zeului Uranus, amputat de rude geloase. Aici s-ar fi nascut, din valurile marii involburate, zeita dragostei Afrodita. Desi zeita a frumusetii, Afrodita este casatorita cu zeul schiop, hidosul Hefaistos, care era si fierarul zeilor. In privinta nasterii ei exista doua variante: prima ar fi ca este fiica lui Zeus si a Dionei, cealalta spune ca s-a nascut din spuma marii.
Cu toate ca este casatorita cu Hefaistos (Hephaestus), a fost iubita de zeii Ares, zeul razboiului, Dionysos, Hermes si Poseidon , precum si de muritorii de Anchises si Adonis.
A avut mai multi copii: cu zeul Hermes pe Eros, cu Ares pe Anteros si pe Harmonia, cu muritorul Anchises pe Aeneas (personajul principal din epopeea virgiliana Eneida) etc.
In legatura cu farmecul si puterea Afroditei circulau numeroase legende: un episod cunoscut este infidelitatea ei fata de Hephaestus care, descoperind prin surprindere legatura ei cu Ares, a chemat toti zeii Olympului drept martori. Un alt episod celebru este judecata lui Paris: Zeus a poruncit ca marul de aur aruncat de Eris, zeita vrajbei si revendicat in egala masura de Hera, Atena si Afrodita, sa fie acordat de un muritor, Paris, celei pe care o va socoti el mai frumoasa. Cele trei zeite s-au infatisat inaintea lui Paris pe muntele Ida si au inceput sa-si laude farmecele, promitandu-i fiecare cate un dar. Cucerit de frumusetea Afroditei si de darul fagaduit de ea – acela de a o lua de sotie pe cea mai frumoasa muritoare, pe Elena din Troia – Paris i-a dat ei marul.
Alegerea Afroditei si rapirea Elenei au constituit originea razboiului troian. In cursul acestui razboi, in care rivalele ei, Hera si Atena, au sprijinit tabara adversa, Afrodita i-a ajutat in mod constant pe troieni, in special pe Paris si pe Aeneas. Ea a fost ranita in lupta de catre grecul Diomede. Daca nu a putut impiedica moartea lui Paris si distrugerea Troiei, in schimb, salvarea lui Aeneas se datoreaza Afroditei, care l-a ajutat sa ajunga pe tarmurile Italiei. Tot datorita acestui fapt, zeita era socotita, sub numele de Venus, drept divinitate protectoare a Romei. Afrodita avea sanctuare celebre la Paphos, Cnidus, Delos, Sicyon etc. Cultul ei era celebrat in intreaga lume helenica, cu precadere in insulele Cipru si Cythera.
Apollo (in mitologia greaca si in mitologia romana) zeul zilei, al luminii si al artelor, protector al poeziei si al muzicii, conducatorul corului muzelor, personificare a Soarelui. Era numit si Phoebus-Apollo. Era fiul lui Zeus si al lui Leto. Pentru ca Hera, din gelozie, ii refuzase lui Leto un loc unde sa poata naste, Poseidon a scos la iveala, din valurile marii, insula Delos. Acolo, dupa noua zile si noua nopti de chinuri, Leto a adus pe lume doi gemeni: pe Apollo si pe Artemis.
Crescand miraculos de repede, la numai cateva zile dupa nastere, Apollo, al carui arc si ale carui sageti devenisera temute, a plecat la Delphi, unde a ucis sarpele Python, odinioara pus de Hera sa o urmareasca pe Leto si care ulterior devenise spaima intregului tinut. Dupa aceea, Apollo a infiintat acolo propriul sau oracol, instaurand totodata si Jocurile Pitice. (Tot de la acest fapt provenea si denumirea purtata de zeu, aceea de Pythius).
Un alt episod care i se atribuie era cel al uciderii ciclopilor: fiul lui Apollo, Asclepios, initiat de centaurul Chiron in tainele medicinei, nu s-a mai multumit sa vindece, ci a inceput sa-i invie pe cei morti. Acest fapt a atras asupra sa mania lui Zeus, care l-a omorat cu trasnetul sau.
Indurerat de pierderea lui si neputand sa se razbune pe Zeus, Apollo i-a pedepsit pentru moartea fiului sau pe ciclopi, ucigandu-i la randul sau, cu sagetile lui. Singura vina a acestora era faptul ca faurisera trasnetul lui Zeus. Drept pedeapsa pentru actul sau necugetat, Apollo a fost osandit de Zeus sa slujeasca timp de un an, ca sclav, pe un muritor. El si-a ispasit pedeapsa pazind turmele lui Admetus.
Apollo a iubit numeroase nimfe si muritoare, printre care pe Daphne, Cyrene, Marpessa, Cassandra si uneori chiar tineri ca Hyacinthus si Cyparisus. Zeul era infatisat ca un tanar frumos si inalt, cu o statura zvelta si impunatoare. Era reprezentat, uneori, cantand la lira. Atributele lui erau multiple: initial, Apollo era considerat ca o divinitate temuta, razbunatoare, care, justificat sau nu, raspandea molimi sau pedepsea cu sageti aducatoare de moarte pe oricine ii statea impotriva.
Era socotit totodata zeu vindecator, priceput in arta lecuirii, si tatal lui Asclepios. Avea darul profetiei, de care erau legate numeroasele lui oracole. Dintre acestea, cel mai vestit era cel de la Delphi. Se spunea ca, indragostit fiind de Cassandra, fiica regelui Priam, Apollo ar fi initiat-o si pe ea in aceasta taina. Mai tarziu, el a devenit zeul muzicii, al poeziei si al artelor frumoase. Era infatisat, in aceasta calitate, inconjurat de muze, pe muntele Parnassus.
Apollo era zeul invocat in calatorii de cei care navigau pe mare, care proteja orasele si noile constructii. Se spunea ca impreuna cu Alcathous ar fi ajutat la reconstruirea cetatii Megara, care fusese distrusa. In sfarsit, Apollo era considerat ca zeu al luminii (de aici si epitetul de Phoebus) si era identificat adesea cu insusi Soarele.
Ares era in mitologia greaca zeul razboiului. Se numara printre cei doisprezece mari zei ai Olimpului si era fiul lui Zeus si al Herei. Cu toate acestea, era dispretuit de parintii sai si de catre ceilalti zei, mai ales de catre Atena, datorita caracterului sau violent, sangeros. In numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea infrant, desi era simbolul fortei razboinice, brutale.
In razboiul troian, de pilda, la care participa luptand alaturi de Hector, el este ranit de catre Diomede cu ajutorul Athenei si silit sa o ia la fuga. Cand sare in ajutorul fiului sau, care avea sa fie ucis de Heracles, Ares e de asemenea ranit de catre erou si silit sa se retraga. La fel, zeul trebuie sa indure uciderea fiicei sale, Penthesilea, fara sa poata face nimic. De numele lui Ares e legat si Areopagul, colina unde, la Atena, era locul unde se judecau crimele de natura religioasa. Se credea ca la poalele acestei coline Ares l-ar fi ucis pe Hallirrhothius, fiul lui Poseidon, fiindca voia sa-i necinsteasca fiica, pe Alcippe. Adus de catre Poseidon in fata judecatii zeilor, pe aceeasi colina, spre a fi osandit pentru crima savarsita, Ares a fost insa iertat.
Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebra legatura dintre el si Aphrodita, legatura data in vileag de catre sotul acesteia, Hefaistos.
La romani Ares era identificat cu zeul Marte.
Artemis (Ἄρτεμις) este, in mitologia greaca, zeita vanatorii, asimilata de timpuriu de catre romani cu Diana, o veche divinitate de origine italica. Artemis, sora geamana cu Apollo, era fiica lui Zeus si a Letonei (copila titanului Coeus si a titanidei Phoebe). La inceput a avut aceleasi atribute cu fratele ei: era o divinitate razbunatoare, care semana molimi si moarte printre muritori. Artemis isi secondeaza fratele in numeroase actiuni: il insoteste in exil atunci cand Apollo ispaseste pedeapsa pentru omorarea balaurului fabulos Python, chinuitorul mamei sale Letona, e alaturi de el in razboiul troian, sprijinind ostirea grecilor ahei, participa impreuna la uciderea celor 12 copii ai Niobei, muritoarea care a avut indrazneala sa o sfideze pe aceeasi Letona, si altele. Cand Apollo ajunge sa fie identificat cu Helios (Soarele), Artemis e identificata cu Selene (Luna). Mai tarziu, Artemis capata atribute de zeitate binefacatoare: ea era, de pilda, considerata protectoare a campurilor, a animalelor si a vindecarilor miraculoase. In calitatea sa de zeita a vanatorii era infatisata ca o fecioara salbatica, singuratica si care cutreiera padurile insotita de o haita de caini, daruiti de Pan, ucigand animalele cu arcul si cu sagetile ei faurite de Hephaestus. Insensibila la dragoste, ii pedepsea pe toti cei care incercau sa se apropie de ea. Doua intamplari cumplite stau marturie in acest sens. Prima se refera la Actaeon, un vestit vanator, care, zarind-o pe Artemis nuda, in timp ce se imbaia, impreuna cu nimfele, in apele unui rau, starneste mania ingrozitoare a zeitei, care il transforma intr-un cerb. Sub aceasta infatisare, nefericitul cerb va fi sfasiat de catre propriii sai caini, pe muntele Cithaeron. A doua fapta a Artemisei se refera la uciderea gigantului Orion, care, indragostit si el de zeita, va avea o soarta la fel de cruda. Dupa o alta versiune mitica, va fi omorat de fratele geaman, Apollon, ca pedeapsa pentru cutezanta sa. Dupa moarte, Orion va fi, totusi, transformat intr-o constelatie, care ii poarta numele. Daca, la randu-i, zeita incerca sa se apropie de vreun muritor, iubirea ei era rece si stranie, ca in cazul pastorului, de o rara frumusete, Endymion, adormit vesnic, de catre Zeus, pentru a se mentine mereu tanar. Totusi, din unirea lor semilucida, in amortirea somnului, Artemis va naste 50 de fete .
Atena (greaca: Αθήνα, Athina,Τριτογėνεια, Tritogenia) era una dintre cele mai mari divinitati ale mitologiei grecesti, identificata de romani cu zeita Minerva. Era zeita intelepciunii, pe care grecii o mai numeau si Pallas Athena sau, pur si simplu, Pallas.
Atena era fiica lui Zeus si a lui Metis. Zeus a inghitit-o insa pe Metis inainte ca aceasta sa nasca, astfel ca Atena a iesit direct din capul lui Zeus, cu arme si armura cu tot. In momentul cand a aparut pe lume, a slobozit un racnet razboinic, care a cutremurat cerul si pamantul. Atena era simbolul atributelor reunite ale parintilor ei. Ea personifica forta mostenita de la Zeus, imbinata cu intelepciunea si prudenta lui Metis.
Demetra (greaca: Δημήτηρ) era in mitologia greaca zeita agriculturii si a roadelor pamantului. Era fiica lui Cronos si a Rheei si apartinea generatiei olimpienilor. Demetra a avut cu Zeus o singura fiica, pe Persefona, de care era strans legata atat in ceea ce priveste cultul cat si legenda.
In timp ce culegea pe un camp flori, pamantul a inghitit-o pe Persefona; ea a fost rapita de unchiul ei, Hades, care a dus-o cu el in Infern. Zadarnic a cautat-o indurerata Demetra noua zile si noua nopti, cutreierand lumea in lung si-n lat. Nimeni nu-i stia de urma. Intr-un tarziu, Demetra a aflat de la Apollo de soarta fiicei sale. Cuprinsa de jale, Demetra paraseste atunci Olimpul si jura sa nu-si reia indatoririle divine si locul in randul zeilor, decat in ziua cand ii va fi inapoiata Persefona. Ratacind pe pamant, dupa multe peregrinari, ajunge la Eleusis si zaboveste o vreme mai indelungata la curtea regelui Celeus. Intre timp, cum pamantul nu mai rodeste si holdele se usuca, Zeus il trimite pe Hermes sa i-o aduca inapoi pe Persefona.
Dar reintoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibila. Ascalaphus a vazut-o pe Persefona cum s-a infruptat in Infern dintr-o rodie. In felul acesta ea s-a legat, o data pentru totdeauna, de lumea subpamanteana. Manioasa, Demetra il transforma pe Ascalaphus, singurul martor al sacrilegiului comis, in bufnita. Persefona insa trebuie sa ramana alaturi de Hades. La insistentele lui Demetra se ajunge totusi la un compromis: sase luni din an Persefona va sta alaturi de sotul ei in regatul subpamantean si sase luni le va petrece pe pamant, langa mama ei.
Dionis (in greaca Διόνυσος Dionysos) era in mitologia greaca zeul vegetatiei, al pomiculturii, al vinului, al extazului si fertilitatii, denumit la romani si Bacchus sau Liber. Era de asemenea poreclit Bromius, la orfici Lyaeus etc. Dionis era una dintre cele mai importante divinitati cunoscute in vechime, al carei cult era raspandit in intreaga lume.
Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus si a Harmoniei. Se numara deci din cea de-a doua generatie de zei olimpieni. Semele isi gasi sfarsitul datorita geloasei Hera, care o determinase sa-i ceara lui Zeus sa i se arate in ipostaza sa zeiasca. Zeus i-a aparut intr-adevar, inconjurat de fulgere si tunete, si i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reusit totusi sa-si salveze copilul inca nenascut si l-a cusut in propria lui coapsa, de unde il zamisli apoi pe Dionis. Astfel, Dionis este cunoscut drept zeul “care s-a nascut de doua ori”.
Dionis era fiul lui Zeus cu muritoarea Semele, fiica regelui teban Cadmus si a Harmoniei. Se numara deci din cea de-a doua generatie de zei olimpieni. Semele isi gasi sfarsitul datorita geloasei Hera, care o determinase sa-i ceara lui Zeus sa i se arate in ipostaza sa zeiasca. Zeus i-a aparut intr-adevar, inconjurat de fulgere si tunete, si i-a cauzat astfel moartea. Zeus a reusit totusi sa-si salveze copilul inca nenascut si l-a cusut in propria lui coapsa, de unde il zamisli apoi pe Dionis. Astfel, Dionis este cunoscut drept zeul “care s-a nascut de doua ori”. Ca sa-si fereasca copilul de Hera, Zeus l-a ascuns in casa regelui Athamas si a sotiei acestuia, Ino. Acolo Dionis a trait imbracat in haine femeiesti pentru a nu fi recunoscut, dar a fost descoperit de Hera si, drept razbunare, mintile lui Ino si lui Athamas au fost luate. Atunci Zeus il incredinteaza pe Dionis prin intermediul lui Hermes nimfelor de la Nisa, mai tarziu lui Silen. Ajuns adult, el a luat parte la lupta zeilor cu gigantii, in care l-a ucis pe Eurytus cu tirsul sau, un toiag incununat de conuri de pin. Conform legendelor, si-a propagat el insusi cultul, ducandu-l din Tracia in intreaga lume, ajungand in Egipt, Siria, Frigia si, in sfarsit, in India.
Pe muritori, zeul ii invata sa cultive vita de vie. In plus, el avea darul de a face sa tasneasca din tarana lapte, miere si vin, spulberand cu acestea grijile oamenilor. Fata de cei care i s-au impotrivit s-a aratat crud, luandu-le mintile (ca in cazul regilor Lycurg si Pentheus), sau transformandu-i in delfini (ca, de exemplu, pe piratii tirenieni care dorisera sa-l ia ostatic in drumul lui spre India). Pe insula Naxos Dionis a gasit-o pe Ariadne, abandonata de catre Tezeu, si a luat-o de sotie. Se spune despre Dionis ca a coborat pana la urma si in Infern ca sa-si salveze mama. Hades s-a lasat induplecat, astfel incat Dionis a putut sa o aduca pe Semele in Olimp. Dionis a reusit sa-l aduca in Olimp si pe Hefaistos, fiul infirm cu care se rusina Hera. Insotitorii lui Dionis erau silenii, satirii si nimfele. Menadele, tiadele si bacantele formau cortegiul adoratoarelor sale, incununate precum zeul insusi cu iedera sau frunze de vita de vie si purtand tirsuri impodobite cu conuri de pin. Acest cortegiu ducea o viata salbatica, vana animalele padurii si le devora crude. Chiar si Dionis lua cateodata infatisarea unui animal, de cele mai multe ori cea a unui tap sau a unui taur. Eliade il identifica de aceea pe zeu cu “Strainul din noi insine, temutele forte antisociale pe care le dezlantuie patima divina”.
Eris (Ἔρις) este reprezentarea feminina a discordiei. Impreunandu-se cu Zeus, a nascut-o pe Ate, zeita crimei. La nunta zeitei Tethis, unde nu a fost invitata, Eris a aruncat un mar vrajit pe care era scris cu litere de aur inscriptia: “Celei mai frumoase” (de aici a luat nastere sintagma “marul discordiei”), rivalizandu-le astfel pe Hera, Atena si Afrodita. Romanii o numeau Discordia. Este sora lui Ares. Mai tarziu este alungata din Olimp.
Eros, in mitologia greaca, zeul iubirii (Cupidon sau Amor in mitologia romana). Era fiul lui Hermes (Ares sau Zeus) si al Afroditei (Venus), si frate cu Anteros. Sub infatisarea unui copil frumos, uneori inaripat, se ascundea un zeu temut. Cu sagetile lui care nu greseau niciodata tinta, Eros semana chinurile mistuitoare ale dragostei atat printre zei, cat si in randul muritorilor. Insasi Afrodita se ferea de fiul ei cel capricios si necrutator.
Figura zeului Eros apare in numeroase episoade legate de Heracles, Apollo, Zeus, etc. Cel mai cunoscut in constituie insa dragostea dintre Eros si Psyche.
Geea era in mitologia greaca, zeita Pamant, considerata in vechime drept element primordial din care se trageau toti ceilalti zei. Geea s-a nascut dupa Chaos (Haosul), zamislindu-i, la randul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Muntii) si pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au nascut titanii, titanidele si ciclopii.
Toti acesti copii ai Geei il urau insa pe tatal lor, Uranus, fiindca ii silea sa traiasca in adancurile pamantului si nu le ingaduia sa vada lumina zilei. Pentru a-si scapa copiii de tirania lui Uranus, Geea l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Cronos, sa-si mutileze tatal, dar inainte de a-l mutila, Uranus arunca asupra lui Cronos un blestem care spunea ca si el va fi nimicit de unul dintre fii lui. Din picaturile de sange scurse de la Uranus, care au cazut pe pamant si l-au fecundat, s-a nascut o noua generatie de copii: eriniile, gigantii si nimfele. Dupa mutilarea lui Uranus, Geea s-a unit cu celalalt fiu al ei, Pontus, si a zamislit o serie de divinitati marine, printre care se numarau Ceto, Nereus si Thaumas.
Domnind asupra universului, Cronos speriat de blestem, se dovedeste insa la fel de tiran ca si tatal sau. Atunci Geea hotaraste sa-l nimiceasca si pe el. Cronos se unise de mai multe ori cu sora sa Rhea, si avusese cu ea mai multi copii, pe care insa ii inghitise pe rand. Cand a fost sa-l nasca pe Zeus, ca sa-si scape copilul de furia tatalui, Rhea a cerut sprijinul Geei. Aceasta i-a dezvaluit voia destinului: Zeus avea sa supravietuiasca si sa-si doboare tatal, cu sprijinul titanilor. Cu ajutorul Geei, Rhea reuseste sa-l insele pe Cronos si sa-l ascunda pe Zeus. Mai tarziu, cand Zeus ajunge sa conduca destinele lumii, Geea, nemultumita si de carmuirea lui, da nastere – unindu-se de data aceasta cu Tartarus – unor fiinte monstruoase: Typhon si Echidna. Typhon le declara razboi zeilor, care mult timp sunt inspaimantati de forta lui uriasa. Din unirea Gheei cu Poseidon s-a nascut Anteu.
Tot Geei ii sunt atribuiti – dupa diferite versiuni – numerosi alti copii monstruosi, printre care: Antaeus, Caribda, harpiile, etc. Intr-o perioada mai tarzie Geea trece drept mama tuturor zeilor si ulterior cultul ei se identifica fie cu cel al zeitei Demeter, fie cu cel al Cybelei. In mitologia romana Geea poarta numele de Tellus.
Hades, zeul imparatiei subpamantene, fiul lui Cronos si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cand s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara. Mai tarziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cand s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – lumea subpamanteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o carmuia alaturi de sotia sa, Persefona (in legatura cu rapirea Persefonei vezi si Demeter). El nu ingaduia nimanui, odata ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cand Heracles a trecut hotarele Infernului, s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. Numele de Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotindu-l aducator de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton (Zeul cel bogat), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamantului.
Hecate a fost zeita greaca a rascrucilor. De cele mai multe ori este infatisata cu trei capete; unul de caine, unul de sarpe si unul de cal. De obicei, este insotita de doua fantome de caini, despre care se spune ca o slujesc. Hecate este perceputa gresit ca zeita vrajitoriei sau a raului, dar, de fapt, a facut cateva lucruri foarte bune. O astfel de fapta este salvarea lui Persefona, (fiica lui Demeter, regina lumii subterane si fecioara primaverii) din lumea de dedesubt. Hecate, se spune, bantuie o rascruce cu trei drumuri, fiecare din capete uitandu-se intr-o anumita directie. Se mai zice ca apare atunci cand luna de fildes straluceste.
Hebe in mitologia greaca a fost zeita vesnicei tinereti, fiica lui Zeus si a Herei. Le turna zeilor la masa nectar in cupe, pana in ziua cand a fost inlocuita cu Ganymedes. S-a casatorit cu Heracles dupa apoteozarea eroului. In mitologia romana, Hebe purta numele de Iuventas.
Hera (in greaca: Ήρα), zeita suprema, este in mitologia greaca zeita protectoare a casniciei, a caminului si a femeilor maritate, precum si regina zeilor si a oamenilor. La romani este identificata cu Iunona.
Hera a fost fiica lui Cronos si a Rheei. Ea a fost inghitita, la fel ca si fratii ei, de catre tatal lor, care se temea sa nu fie detronat de fiii sai. Fratele cel mai mic, Zeus, a fost salvat de mama sa, care i-a dat lui Cronos o piatra infasurata in scutece. In timpul luptei dintre Zeus si Cronos, Hera a fost incredintata zeitei Tethys si lui Oceanus, care au crescut-o. Mai tarziu, ea s-a casatorit cu fratele ei Zeus, devenind “sotia legitima” a stapanului lumii. In aceasta calitate, ea era considerata protectoarea caminului, a casatoriei si, in general, a femeilor maritate. Cu Zeus, Hera a avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hefaistos si Eileithyia. Impartind tronul, dar nu si puterea marelui ei stapan, Hera este adesea infatisata ca o sotie geloasa si nesabuit de violenta, care usor se simte jignita si nu pregeta sa se razbune crunt pentru toate infidelitatile savarsite de sotul ei. Adeseori, mania este capricioasa si nejustificata.
Romanii au identificat-o cu zeita Iunona, regina oamenilor si a zeilor in mitologia lor.
Hefaistos (greaca Ἥφαιστος Hêphaistos) reprezinta, in mitologia greaca, zeul focului, al metalelor si al metalurgiei, al fierarilor, sculptorilor si artizanilor, cunoscut de romani ca Vulcan. Fiul schiop al lui Zeus si al Herei, mester neintrecut, creatiile sale extraordinare uimindu-i chiar si pe zei: faureste arme si armuri miraculoase, obiecte care se misca singure (un fel de roboti superperfectionati), sau chiar pe Pandora si cutia acesteia. Este personificarea focului in cele 3 ipostaze ale sale: focul teluric (al vulcanilor), focul imblanzit (focul domestic, care poate fi folosit in diferite activitati, inclusiv la prelucrarea metalelor), precum si focul atmosferic. A fost casatorit cu Afrodita. Casatoria cu Afrodita a avut loc din cauza ca, fiind suparat pe mama lui, el a faurit un jilt fermecat cu care a prins-o pe zeita. Drept jertfa a cerut sa se casatoreasca cu Afrodita.
Hermes (grec. Ἑρμῆς) este zeu din mitologia greaca avand atribute variabile, cu o etimologie onomastica incerta si cel mai vechi centru cultural, de zeu al fertilitatii, in Arcadia, sau solul zeilor.
De fapt sunt in traditia greaca doi zei Hermes, suprapusi dar necontopiti total, considerati de obicei ca doua ipostaze ale aceluiasi zeu si uneori chiar ca divinitati deosebite:
Hermes arcadianul, socotit fiu al lui Zeus si al pleiadei Maia, era un zeu de rang secundar si mesager al zeilor din Olimp, totusi investit cu numeroase atribute care ii compun o structura eclestica, aproape paradoxala.
De fapt sunt in traditia greaca doi zei Hermes, suprapusi dar necontopiti total, considerati de obicei ca doua ipostaze ale aceluiasi zeu si uneori chiar ca divinitati deosebite:
Hermes arcadianul, socotit fiu al lui Zeus si al pleiadei Maia, era un zeu de rang secundar si mesager al zeilor din Olimp, totusi investit cu numeroase atribute care ii compun o structura eclestica, aproape paradoxala. Divinitate sincretica, rezultata din fuziunea mai multor zeitati arhaice locale, Hermes Arcadianul (numit uneori si Hermes Psyhopompos – Calauza sufletelor spre Hades) devine cu vremea zeu pastoral, ocrotind turmele si cirezile; apoi, venerat in cetati, este zeul negustorilor greci, dar totodata si oratorul arhetipal (socotit de traditie descoperitorul elocventei), un zeu calator, atlet, patron al jocurilor si exercitiilor gimnastice, protector al memoriei didactice si al scolilor, paznicul sacru al drumurilor si portilor de acces, inventatorul titerei sau al lirei (pe care, potrivit imnului homeric Catre Hermes, I – a confectionat-o dintr-o carapace de broasca testoasa, infigand in ea 7 tulpini retezate de trestie pentru sustinerea coardelor din mate de oaie si infasurand cutia de rezonanta in piele de bou, bratele lirei fiind lucrate tot din trestie sau dintr-un lemn curbat). Acest Hermes a ajuns patron chiar si al hotilor, dar si simbol al fortei profetice (intrucat el dirija spre oameni visele premonitorii emanate de Zeus); dar era si simbolul planetei Mercur (grec. Hermes).
Ca pereche erotica a Afroditei, simbolizeaza impreuna cu ea cele doua principii, masculin si feminin, ale succesiunii generatiilor. In plus, ar fi fost si zeu al vantului, de unde, dupa unii interpreti, ar deriva functia sa principala, de mesager al Olimpului. Mitul sau biografic spune ca Hermes s-a nascut intr-o pestera din Arcadia (muntele Kylene) si indata dupa nastere a fugit din scutece in Tessalia, furand cirezile fratelui sau Apollon. Nezarit decat de ciobanul Battos si ascunzand vitele, s-a intors in grota natala unde, gasind o broasca testoasa, a facut din carapacea ei o lira. Apollon, desi venise furios sa-si ia inapoi cirezile, s-a lasat cucerit de sunetele necunoscute ale noului instrument muzical si, in schimbul lirei, i-a lasat lui Hermes toate vitele, iar alta data i-a daruit si vestitul caduceu, care ajunge simbolul nedespartit al lui Hermes, completat cu alte doua simboluri: palaria cu boruri largi si sandalele inaripate de aur. Tot Apollon l-a investit si cu functia de crainic divin. Lukian din Samosata ii face un portret complex si ironic, in autocaracterizare (“Sunt singurul dintre zei care nu apuc sa dorm nici noaptea, caci sunt nevoit sa conduc sufletele in lacasul lui Pluton” sau: “Ziua stau in palestre, servesc de crainic in adunari si dau povete oratorilor; mai trebuie sa fac ordine si in treburile celor morti” – Dialogurile zeilor, XXIV).
Hermes Trismegistus este un zeu sapiential, recompus in miturile grecesti dupa modelul zeului egiptean Thot, dar adesea fiind numai numele onorific grec al acestuia. Hermes Trismegistus este zeul cunoasterii secretelor divine, autorul unor carti initiatice sacre, hermetice (preluate de la Thot), zeu cu atributul profetiei, educator al preotilor, legislator, astronom si astrolog, ocrotitorul scrisului, al geografiei si cosmografiei si patronul medicinei, deopotriva inventatorul vorbirii articulate, al ritualului sacrificiilor, al scrierii, al palestrelor, al lirei cu 3 coarde si descoperitorul maslinului. Dintre autorii antici, Diodor din Sicilia il identifica total cu zeul egiptean Thot. De altfel, sarbatorile consacrate lui Hermes aveau o nuanta intelectuala.
Hestia (gr. Ἑστία ), in mitologia greaca, a fost zeita caminului, a focului sfant, prima fiica a lui Cronos si Rheei, sora a lui Zeus, Poseidon, Demetra, Hera si Hades. Cu toate ca a fost curtata de Apollo si de Poseidon, Hestia a obtinut de la Zeus dreptul de a-si pastra virginitatea pentru totdeauna. In plus, Zeus i-a acordat onoruri exceptionale: i se inchina un cult in toate casele oamenilor si in templele tuturor zeilor. Asa cum caminul domestic era centrul religios al locuintelor umane, Hestia era centrul religios al locuintei divine. Aceasta imobilitate a Hestiei explica faptul ca nu a jucat nici un rol in vreo legenda. A ramas un principiu abstract, intruchipand ideea de camin, nemanifestandu-se ca o divinitate personala.
In mitologia romana, Hestia este echivalenta cu Vesta.
Hypnos, in mitologia greaca, zeul somnului plin de fantasme intunecate si frate al zeului mortii, Thanatos. Ca si acesta, era reprezentat ca un tanar, de obicei adormit sau cu o torta gata sa cada, adesea inaripat sau cu aripi la tample. Se spune ca datorita lui ii datora Endymion, pastorul frumos de care se indragostise, capacitatea de a dormi cu ochii deschisi. La ajutorul lui apelase si Hera, atunci cand a vrut sa il adoarma pe Zeus pentru a actiona nestingherita asupra lui Heracle. Cand s-a trezit, Zeus a vrut sa il arunce in mare, insa pentru a nu-i indurera mama, zeita noptii temuta si respectata de Zeus, nu a facut acest lucru. Era fiul lui Nyx si al lui Erebus.
Morfeu (Morpheus) a fost zeul grec al viselor, unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos.
Nemesis (grec. Νέμεσις, numita si Rhamnusia) era, in mitologia greaca, zeita razbunarii care pedepseste crimele, conservand si supraveghind ordinea si echilibrul in univers sub raportul moral, prin cantarirea riguroasa fericirii si nenorocirii umane. Ca supraveghetoare a echilibrului dintre bine si rau si zeita vindicativa, Nemesis vegheaza destinul particular al fiintelor si al lucrurilor, adica mentinerea locului destinat fiecaruia si pastrarea masurii in toate; iar pe de alta parte, Nemesis pedepseste orgoliul sau credinta umana ca omul isi poate depasi conditia cosmica, implicit faptele omenesti comise cu intentia de a modifica ordinea naturii. Nemesis este infatisata ca o femeie serioasa, cu un bici, o sabie, o pereche de haturi sau o balanta in mana stanga.
Nereus este “batranul marii”, intelept si corect, zeul Marii Mediteraneene din mitologia greaca, fiu al Geei si al lui Pontus. Sotia sa este Doris si, impreuna, cei doi sunt parintii celor 50 de Nereide, nimfe ale marii prietenoase. Nereus este un batran foarte intelept, care are puterea de a prezice viitorul, dar nu raspunde la intrebari decat daca este prins, iar pentru a evita acest lucru, el isi schimba forma (ca atunci cand Heracles a venit sa il intrebe despre drumul spre Gradina Hesperidelor). Domeniul lui Nereus si al celor 50 de fiice este, in special, Marea Egee, unde au salvat multe nave de la distrugere. Nereus a fost tatal lui Thetys, care la randul ei a fost mama eroului grec Ahile.
Nike este zeita victoriei in mitologia greaca. Pentru Hesiod ea este fiica titanului Pallas si a raului Styx si este trimisa sa lupte de partea lui Zeus impotriva Titanilor. Se pare ca atenienii nu au avut un cult separat al zeitei Nike. La inceput ea a fost in legatura si confundata cu zeita Pallas Athena, distribuitoarea victoriei, dar ea a fost separata de ea in decursul timpului. Athena si Zeus sunt reprezentati avand mici fragmente din caracteristicele zeitei Nike. Athena impreuna impreuna cu Nike sunt fara aripi iar Nike ca zeita separata este tot timpul cu aripi. Nike apare avand in mana o creanga, o coroana cu flori sau condicele lui Hermes si este portretizata ca victorioasa sau atunci cind graveaza victoria pe uns scut. Adesea apare in picturi in care pluteste cu aripile larg deschise deasupra invingatorului dintr-o competitie. Treptat, Nike a fost recunoscuta ca un mediator de success intre zei si oameni nu numai in razboi ci si in tot felul de neintelegeri intre muritori.
Oceanus este zeul si personificarea marilor ape care inconjurau – in conceptia celor vechi – lumea locuita, iar mai tarziu personificarea Oceanului Atlantic, socotit hotarul vestic al lumii vechi. Oceanus era cel mai mare dintre titani, fiul lui Uranus si al Geei. Din unirea lui cu sora sa Tethys s-au nascut oceanidele. El era socotit deopotriva tatal tuturor apelor curgatoare – peste trei mii la numar – al marilor fluvii, al raurilor si al izvoarelor.
Nyx, zeita si personificarea Noptii, considerata de cei vechi drept una dintre divinitatile infernale, salasluia in infernul subpamantean al lui Hades si era fiica lui Chaos si sora cu Erebus. Zeita Nyx a zamislit copii cu fratele ei Erebus iar apoi singura. Printre copii sai se numara Aether (Aerul), Hemera (Ziua), Nemesis (Soarta), Eris (Vrajba) etc. Luna era sora lui Nyx.
Pan, zeu din mitologia greaca veche, fiul lui Hermes si al Dryopei, socotit drept protector al turmelor si al pastorilor. Isi avea resedinta in Arcadia si era considerat drept inventatorul unui instrument de suflat numit syrinx (naiul modern). Pan avea o infatisare ciudata, fiind jumatate om si jumatate animal; avea coarne, barba si copite de tap, iar trupul ii era acoperit de par. Traia in desisul codrilor, in umbra carora pandea nimfele, si adeseori il intovarasea pe zeul Dionis, din cortegiul caruia facea parte. In mitologia romana, Pan era identificat cu Faunus si cu Lupercus. Pan a inventat naiul cand in padure, s-a apropiat de o nimfa, ea s-a tranformat intr-o trestie, si din ea el a inventat naiul.
Persefona (Περσεφόνη, adica “Cea care curma lumina”) este in mitologia greaca zeita care stapaneste in timpul iernii, alaturi de Hades, lumea umbrelor, fiind insa in timpul verii si zeita fertilitatii. In mitologia romana, Persefona este venerata sub numele de Proserpina. Legenda despre Persefona incepe atunci cand Hades, zeul mortii, s-a indragostit de frumoasa fiica a lui Zeus si a Demetrei. Stiind ca Demetra, zeita culturii si a roadelor campului, mama Persefonei, nu va fi niciodata de acord cu o casatorie, Hades a cerut-o de sotie lui Zeus. Neputand sa-si refuze propriul frate, acesta a consimtit la casatoria dintre Hades si Persefona, cu conditia ca Hades insusi sa o poata duce in regatul sau pe fata (Kore, adica fata, care este si numele ei initial), stiind prea bine ca Persefona este pazita cu mare atentie de mama ei, Demetra.
Stiind ca Demetra, zeita culturii si a roadelor campului, mama Persefonei, nu va fi niciodata de acord cu o casatorie, Hades a cerut-o de sotie lui Zeus. Neputand sa-si refuze propriul frate, acesta a consimtit la casatoria dintre Hades si Persefona, cu conditia ca Hades insusi sa o poata duce in regatul sau pe fata (Kore, adica fata, care este si numele ei initial), stiind prea bine ca Persefona este pazita cu mare atentie de mama ei, Demetra. Intr-o zi, pe cand culegea impreuna cu oceanidele flori la poalele Nysei, Persefona a fost rapita de Hades si dusa in Infern. Romanii mentioneaza Enna, pe insula siciliana, drept locul rapirii. Demetra a fost insa atat de disperata de disparitia fiicei sale iubite incat a parasit Olimpul si timp de noua zile a lasat sa se vestejeascaa intreaga vegetatie care era sub obladuirea ei. Intr-un tarziu, Zeus a fost nevoit sa-i destainuie prin Hecate lui Demetra unde se afla Persefona si sa mijloceasca un compromis cu Hades, devenit intre timp sotul acesteia. Desi eliberata din Infern, Persefona a ramas legata de lumea umbrelor, deoarece a apucat sa manance acolo un sambure de rodie. Acest fapt i-a fost tradat lui Hades de catre Ascalafos. In fiecare iarna ea trebui deci sa se intoarca in Infern si sa petreaca o treime a anului acolo. De aceea iarna este anotimpul deznadejdii Demetrei, cel in care vegetatia moare.
Phorcys – un zeu grec al marii, fiul lui Pontus si al Geei. El este tatal Hesperidelor, al nimfelor Thoosa si Scila, dar si al multor monstri, precum Graeaele, Gorgonele si dragonul Ladon. Ciclopul Polifem este nepotul sau.
Poseidon (greaca: Ποσειδῶν), in mitologia greaca, era zeul marii, fiul lui Cronos si al Rheei. In mitologia romana este cunoscut sub numele de Neptun. Ca si ceilalti frati ai sai, cand s-a nascut, Poseidon a fost inghitit de catre tatal sau si apoi dat afara.
Mai tarziu a luptat alaturi de olimpieni impotriva titanilor. Cand, in urma victoriei, s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpamanteana, iar lui Poseidon Imparatia apelor. El salasluia in fundul marii impreuna cu sotia sa, Amfitrite, alaturi de care, uneori, urmat de un intreg cortegiu marin si purtat de un car tras de cai inaripati, spinteca valurile.
Mai tarziu a luptat alaturi de olimpieni impotriva titanilor. Cand, in urma victoriei, s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Hades lumea subpamanteana, iar lui Poseidon Imparatia apelor. El salasluia in fundul marii impreuna cu sotia sa, Amfitrite, alaturi de care, uneori, urmat de un intreg cortegiu marin si purtat de un car tras de cai inaripati, spinteca valurile.
Poseidon starnea furtunile sau facea ca apele marii sa devina linistite, el scotea insule la iveala sau le cufunda pe altele lovindu-le cu tridentul sau, facea sa izvorasca rauri sau sa se inchege lacuri. O data el a incercat impreuna cu Hera si cu Athena sa-l puna in lanturi pe Zeus, dar incercarea a dat gres. De atunci Poseidon a fost mereu alaturi de preaputernicul sau frate care carmuia destinele lumii.
Legat de numele sau este episodul intrecerii care a avut loc intre el si Athena atunci cand a fost sa-si imparta intre ei pamantul Atticei. Un alt episod il infatiseaza pe zeul marii lucrand cot la cot cu Apollo, ca sa inalte zidurile Troiei. Faptul ca nu a fost rasplatit pentru munca sa a atras mania lui Poseidon asupra troienilor. Aceasta manie, si faptul ca Odysseus i-a ucis un fiu, pe ciclopul Polyphemus, l-a determinat pe puternicul zeu sa-l urmareasca pe erou cu razbunarea sa, nimicindu-i pe rand corabiile si aruncandu-l de pe un tarm pe altul. Cu zeitele sau cu muritoarele de rand Poseidon a avut numerosi fii si fiice, majoritatea infatisati ca niste fiinte monstruoase sau a caror forta era de temut. Printre acestia se numarau: ciclopul Polyphemus, gigantul Chrysaor, aloizii, Lamus – regele lestrigonilor, Triton etc.
Selene, zeita lunii, este cunoscuta pentru numeroasele sale aventuri amoroase. Cel mai faimos dintre iubitii sai este ciobanul Endymion. Alte aventuri ale Selenei ii includ pe Zeus, care i-a daruit trei fiice, si Pan, care i-a dat o turma de boi albi. Unele surse povestesc ca leul nemean, care a cazut pe pamant din luna, este rezultatul dragostei dintre Zeus si Selene. A fost implicata in multe legaturi amoroase, dar nu la fel de multe pe cate a avut sora sa, Eos, zorii zilei.
Seamana cu o femeie tanara, cu o fata extrem de alba, care calatoreste intr-o caleasca de argint, trasa de doi cai. Este de multe ori infatisata calarind pe un cal sau pe un taur. Despre Selene se spune ca poarta robe, poarta o torta si poarta o semiluna pe cap. Nu a fost unul dintre cei 12 zei ai Olimpului, dar este zeita lunii. Dupa ce fratele ei isi termina calatoria de-a lungul cerului, ea o incepe pe a ei. Inainte de calatorie, ea se imbaiaza in mare.
Parintii Selenei sunt titanul Hyperion, zeul-soare, si Theia, sora lui Helios. Unele surse spun ca este fiica titanului Pallas, Helios sau Zeus. Helius, care este zeul soare, la fel ca si tatal sau, Helios, este fratele Selenei. Eos, zorii zilei, care este faimoasa pentru numeroasele sale aveturi amoroase, este sora Selenei.
Seducerea lui Endymion este idila care ii aduce Selenei cea mai mare parte din faima sa. S-a indragostit de ciobanul Endymion si l-a sedus in timp ce acesta dormea intr-o pestera. Unele versiuni spun ca Endymion era rege sau vanator, si nu cioban. Din dragostea celor doi s-au nascut 50 de fiice, dintre care una era Naxos. Deoarece Selene nu era profund indragostita de Endymion, ea l-a rugat pe Zeus sa il lase pe el singur sa isi decida soarta. Zeus i-a aprobat Selenei cererea, iar Endymion a ales sa nu imbatraneasca niciodata si sa doarma pentru totdeauna. Chiar si asa, somul etern al lui Endymion nu a impiedicat-o pe Selene sa ii nasca fiicele. Endymion era vizitat de catre Selene in fiecare noapte si sarutat de razele ei de lumina.
Selene este favorita multor poeti, in special celor romantici. O noapte luminata de luna trezeste sentimentele romantice. Se spune ca razele de lumina ale Selenei cad peste muritorii care dorm, iar saruturile ei cad peste dragostea sa, Endymion.
Thanatos (in greaca: θάνατος), a fost zeul mortii in mitologia greaca, echivalent cu divinitatea feminina romana Mors.
Thanatos este fiul zeitei Nyx (Noaptea) si a lui Erebos (Intuneric), fratele geaman cu Hypnos, zeul somnului. Pentru ca mitologia greaca evita de obicei detaliile sumbre, Thanatos era pomenit in cazuri extreme si, pe cat cu putinta, ocolit si, din superstitie, rar invocat, desi era un zeu important.
Sisyphos a fost singurul care, printr-o viclenie, a reusit sa-l puna pe Thanatos in lanturi si sa-l tina cativa ani captiv, astfel incat, in acea perioada nu a mai murit nimeni. Hesiod in Theogonia il numeste “odiosul Thanatos”, “zeu teribil” care are “inima de fier, suflet de arama nepasator in pieptul sau”.
Zeus (in greaca: Ζεύς) este, in mitologia greaca, era zeul suprem, parintele zeilor si al oamenilor. Ca zeu al cerului, el locuieste pe varful muntelui Olimp, varf care era socotit a fi in cer, si tot ca zeu al cerului, el este stapanul norilor, al ploii, al zapezii, al tunetului si al fulgerului, fiind reprezentat cu un fulger in mana. El supravegheaza implinirea justa a angajamentelor, respectarea dreptatii, implinirea obligatiilor conjugale. El protejeaza familia, fratia, cetatea.
Era cel mai mic dintre fii lui Cronos si ai Rheei. Rheea, ca sa-l scape de urgia tatalui sau, care-si inghitea rand pe rand copiii de indata ce se nasteau, l-a ascuns pe Zeus in Creta, unde a fost ingrijit de catre doua nimfe, Adrasteia si Ida. Acestea il hraneau cu lapte de la capra Amaltheia si cu ambrozie. Curetii (aparatorii lui Zeus) il protejau pe micul zeu si faceau zgomot cu armele cand acesta plangea, ca nu cumva sa-l auda Cronos. Cand a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei si al Metisei, detronarea tatalui sau. Dupa ce l-a silit pe Cronos sa-si verse inapoi copiii inghititi, Zeus, impreuna cu fratii sai acum reintorsi la viata, i-a declarat razboi lui Cronos. In ajutorul acestuia au sosit insa fratii lui Cronos, titanii. Insa ciclopii si hecatonheirii (uriasi cu o suta de brate) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani si a luat sfarsit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stapanul intregului Univers.
Era cel mai mic dintre fii lui Cronos si ai Rheei. Rheea, ca sa-l scape de urgia tatalui sau, care-si inghitea rand pe rand copiii de indata ce se nasteau, l-a ascuns pe Zeus in Creta, unde a fost ingrijit de catre doua nimfe, Adrasteia si Ida. Acestea il hraneau cu lapte de la capra Amaltheia si cu ambrozie. Curetii (aparatorii lui Zeus) il protejau pe micul zeu si faceau zgomot cu armele cand acesta plangea, ca nu cumva sa-l auda Cronos. Cand a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei si al Metisei, detronarea tatalui sau. Dupa ce l-a silit pe Cronos sa-si verse inapoi copiii inghititi, Zeus, impreuna cu fratii sai acum reintorsi la viata, i-a declarat razboi lui Cronos. In ajutorul acestuia au sosit insa fratii lui Cronos, titanii. Insa ciclopii si hecatonheirii (uriasi cu o suta de brate) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani si a luat sfarsit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stapanul intregului Univers. El a daruit Lumea subpamanteana fratelui sau Hades, iar Marea lui Poseidon, pastrandu-si pentru sine Pamantul. Pana sa dobandeasca pacea, a avut de infruntat insa noi vrajmasi, de data aceasta pe gigantii asmutiti impotriva sa de catre Geea, care a nascut un monstru infricosator, Typhon, cu o suta de capete de balaur. Lupta cu Typhon a fost cea mai grea dar, in cele din urma, Zeus a iesit din nou si definitiv biruitor, azvarlindu-l pe monstru in Tartar. Insa si de acolo ii mai ameninta pe zeii olimpieni. El dezlantuie furtunile si vulcanii. Impreuna cu Echidna, jumatate femeie si jumatate sarpe, el dadu nastere lui Orthos, un dulau fioros cu trei capete, lui Cerber, cainele iadului si pe Hidra din Lerna.
Era cel mai mic dintre fii lui Cronos si ai Rheei. Rheea, ca sa-l scape de urgia tatalui sau, care-si inghitea rand pe rand copiii de indata ce se nasteau, l-a ascuns pe Zeus in Creta, unde a fost ingrijit de catre doua nimfe, Adrasteia si Ida. Acestea il hraneau cu lapte de la capra Amaltheia si cu ambrozie. Curetii (aparatorii lui Zeus) il protejau pe micul zeu si faceau zgomot cu armele cand acesta plangea, ca nu cumva sa-l auda Cronos. Cand a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei si al Metisei, detronarea tatalui sau. Dupa ce l-a silit pe Cronos sa-si verse inapoi copiii inghititi, Zeus, impreuna cu fratii sai acum reintorsi la viata, i-a declarat razboi lui Cronos. In ajutorul acestuia au sosit insa fratii lui Cronos, titanii. Insa ciclopii si hecatonheirii (uriasi cu o suta de brate) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani si a luat sfarsit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stapanul intregului Univers. El a daruit Lumea subpamanteana fratelui sau Hades, iar Marea lui Poseidon, pastrandu-si pentru sine Pamantul. Pana sa dobandeasca pacea, a avut de infruntat insa noi vrajmasi, de data aceasta pe gigantii asmutiti impotriva sa de catre Geea, care a nascut un monstru infricosator, Typhon, cu o suta de capete de balaur. Lupta cu Typhon a fost cea mai grea dar, in cele din urma, Zeus a iesit din nou si definitiv biruitor, azvarlindu-l pe monstru in Tartar. Insa si de acolo ii mai ameninta pe zeii olimpieni. El dezlantuie furtunile si vulcanii. Impreuna cu Echidna, jumatate femeie si jumatate sarpe, el dadu nastere lui Orthos, un dulau fioros cu trei capete, lui Cerber, cainele iadului si pe Hidra din Lerna.
Era cel mai mic dintre fii lui Cronos si ai Rheei. Rheea, ca sa-l scape de urgia tatalui sau, care-si inghitea rand pe rand copiii de indata ce se nasteau, l-a ascuns pe Zeus in Creta, unde a fost ingrijit de catre doua nimfe, Adrasteia si Ida. Acestea il hraneau cu lapte de la capra Amaltheia si cu ambrozie. Curetii (aparatorii lui Zeus) il protejau pe micul zeu si faceau zgomot cu armele cand acesta plangea, ca nu cumva sa-l auda Cronos. Cand a crescut mare, Zeus a pus la cale, cu ajutorul Geei si al Metisei, detronarea tatalui sau. Dupa ce l-a silit pe Cronos sa-si verse inapoi copiii inghititi, Zeus, impreuna cu fratii sai acum reintorsi la viata, i-a declarat razboi lui Cronos. In ajutorul acestuia au sosit insa fratii lui Cronos, titanii. Insa ciclopii si hecatonheirii (uriasi cu o suta de brate) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani si a luat sfarsit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stapanul intregului Univers. El a daruit Lumea subpamanteana fratelui sau Hades, iar Marea lui Poseidon, pastrandu-si pentru sine Pamantul. Pana sa dobandeasca pacea, a avut de infruntat insa noi vrajmasi, de data aceasta pe gigantii asmutiti impotriva sa de catre Geea, care a nascut un monstru infricosator, Typhon, cu o suta de capete de balaur. Lupta cu Typhon a fost cea mai grea dar, in cele din urma, Zeus a iesit din nou si definitiv biruitor, azvarlindu-l pe monstru in Tartar. Insa si de acolo ii mai ameninta pe zeii olimpieni. El dezlantuie furtunile si vulcanii. Impreuna cu Echidna, jumatate femeie si jumatate sarpe, el dadu nastere lui Orthos, un dulau fioros cu trei capete, lui Cerber, cainele iadului si pe Hidra din Lerna.
Mitologia a intunecat figura mareata a lui Zeus, atribuindu-i o seama de aventuri amoroase cu totul imorale. Cu prima sa sotie, Metis, Zeus a avut-o pe zeita Athena, cu Themis a avut mai multe fiice, numite Ore si Moire, cu titanidele Leto si Mnemosyne a avut trei copii, pe zeita Afrodita si respectiv pe Artemis si pe Apollo, cu sora sa Demetra – pe Persefona, etc. Dintre sotii, cea sortita sa-i fie egala si regina alaturi de el in Olimp a fost sora sa, Hera. Cu ea Zeus a avut patru copii: pe Ares, pe Hebe, Ilithyia si pe Hephaistos. Zeus a zamislit numerosi copii unindu-se, in egala masura, si cu muritoarele de rand: Alcmene, Danae, Io, Europa, Niobe, etc.
Ca stapan suprem si ca detinator al puterii supreme absolute, Zeus era cel care impartea dreptatea printre oameni si zei, el era expresia echilibrului si a ordinii din natura si din societate. Era socotit zeul luminii, al fenomenelor naturale, detinatorul fulgerelor si, mai ales, al trasnetelor – manifestare cu precadere a fortei si a maniei sale divine. El domnea in palatul sau aflat pe crestele inalte ale Olimpului si de acolo, inconjurat de ceilalti zei, carmuia destinele lumii, impartind binele si raul printre muritori si veghind asupra implinirii destinelor lor. In mitologia romana Zeus purta numele de Jupiter.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

afrodita zeii olympului zeus apollo ares artemis demetra dionis eris hebe
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1687 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019840 (s)