News Flash:

Secretele milionarilor interbelici - Aristide Blank, Jean Mihail si Nicola Prodanof

8 Februarie 2016
1532 Vizualizari | 0 Comentarii
Jean Mihail
Un bancher cu mult talent, un latifundiar atat de bogat incat a garantat personal un imprumut facut de statul roman, si un cizmar cu viziune de manager sunt trei dintre cei mai bogati romani din perioada interbelica. In a doua parte a reportajului care va dezvaluie secretele milionarilor interbelici aflati ce au avut acestia in comun si ce s-a ales de imperiile magnatilor de altadata.

Daca marii industriasi ai Romaniei s-au remarcat in perioada interbelica prin inovatie, au existat si oameni care au facut averi considerabile in alte domenii si prin alte mijloace. Au fost, cum s-ar spune, oamenii potriviti, la momentul potrivit. Au beneficiat de contracte cu statul si au ramas cunoscuti in istorie datorita rolului pe care l-au avut in dezvoltarea economica a tarii.

Georgeta Filitti, istoric: „Dupa primul razboi mondial se intampla un fenomen care e propriu lumii intregi si anume, apar imbogatitii de razboi. Cu alte cuvinte sunt oamenii care folosesc o oportunitate, in primul rand nevoia statului de a procura resurse. Si aici intervine un arbitru care se lasa mituit. E vorba de regele Carol, care fiind bine motivat de unul sau de altul, impunea incheierea acestor contracte.”

Aristide Blank
, Jean Mihail si Nicola Prodanof faceau parte din elita milionarilor interbelici. Chiar daca si-au desfasurat activitatile in domenii diferite, aveau, totusi, cateva lucruri in comun.

Georgeta Filitti, istoric: „Au avut in vedere interesul personal, au avut insa in vedere si interesul general. Si asa cum s-au comportat in societate, in urma lor a ramas ceva si asta mi se pare lucrul cel mai important.”

Aristide Blank

Despre Aristide Blank, la origine evreu, se spunea ca era un „poet ratacit in lumea afacerilor”. S-a nascut in anul 1883 si a studiat Dreptul si Stiintele Economice. Tatal sau, Mauriciu Blank, a fost unul dintre intemeietorii bancii Marmorosch Blank, a carei cladire exista si astazi pe Strada Doamnei din Bucuresti, scrie digi24.ro.

Dan Falcan, istoric: „Banca Marmorosch Blank a luat fiinta in 1848. Era o perioada de renastere nationala, imediat dupa revolutia din 1848 si un bancher evreu, Iacob Marmorosch a infiintat aceasta banca la care ulterior l-a luat asociat pe tanarul Mauriciu Blank, care cand a devenit asociat avea sub 18 ani si practic sa zicem, dupa 1870 cand batranul Marmorosch s-a retras la Viena, unde a si murit, Mauriciu Blank a fost nu doar presedintele Consiliului de Administratie, dar sa zicem asa, factotumul in aceasta banca celebra Marmorosch Blank.”

Vezi si Secretele milionarilor interbelici - Nicolae Malaxa si Max Ausnit


In 1914, Aristide, fiul sau promitator, a preluat afacerile bancare.

Dan Falcan, istoric: „Aristide Blank e un personaj fabulos, as spune ca e ceva intre un print al renasterii si un mafiot din anii 30 din Chicago, avea o personalitate foarte complexa, era un tip extraordinar de inteligent si de abil. Argetoianu chiar spune la un moment dat ca el cu aceasta banca relativ mica in ansamblul bancilor europene, el voia practic sa rastoarne intreaga lume.”

Georgeta Filitti, istoric: „Aristide Blank sugera mereu diverse formule pentru redresare economica, pentru sporirea veniturilor tarii... Dar el a facut mai mult. El a inventat o casa de editura. La aceasta editura apar o serie de lucrari impecabile din punct de vedere grafic.”

Sub conducerea lui Aristide, in anul 1923, banca Marmorosch Blank atingea apogeul. Avea 25 de sucursale in tara si patru in strainatate. A devenit cea mai puternica institutie financiara din Romania. Iar relatiile de prietenie ale directorului bancar cu regele Carol al II-lea nu au facut decat sa-i usureze drumul catre succes.

Dan Falcan, istoric: „Din 1930 pana in 1932 a fost principalul consilier si sfetnic al lui Carol al II-lea, ei se potriveau foarte bine, erau amandoi niste firi fantaste, visau la tot felul de lucruri, pe care... putintele lor nu ii ajutau sa le indeplineasca, unul voia sa ajunga dictator, celalalt voia sa ajunga stapanul sistemului bancar din Romania si eventual, din Europa, dar aveau proiecte din astea foarte fantasmagorice si se intelegeau foarte bine.”

Insa marea criza economica a inchis in anul 1931 portile celei mai puternice banci din Romania.

Dan Falcan, istoric: „Regele Carol al II-lea s-a facut luntre si punte ca sa salveze banca, a intervenit pe langa ministri, pe langa guvernatorul Bancii Nationale, pe langa toti factorii de decizie ca sa salveze banca Marmorosch Blank.”

Georgeta Filitti, istoric: „Dupa falimentul bancii lui, a avut cateva momente de panica si atunci s-a gandit sa intermedieze. El s-a oferit sa aduca niste fonduri din Anglia.”

Dupa venirea comunistilor, soarta lui Aristide Blank a fost aceeasi ca a multor milionari interbelici: temnita grea.

Dan Falcan, istoric: „Aristide Blank a fost implicat in tratativele economice pe care regimul comunist de la Bucuresti le-a dus cu Anglia, cu Franta, anii 45-46-47, dar ulterior a fost arestat in 1952 pana la urma, condamnat la 20 de ani de temnita grea si pana la urma, la interventii din Occident, i s-a dat drumul sa plece.”

Blank a primit permisiunea sa se stabileasca la Paris, unde a si murit la varsta de 77 de ani. In urma lui a ramas astazi una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti, a carei soarta sta sub semnul intrebarii.

Jean Mihail

Despre Jean Mihail, macedonean la origini, se spune ca era cel mai bogat roman din perioada interbelica. Familia sa detinea peste 100.000 de hectare de teren in toata Romania.

Georgeta Filitti, istoric: „Tot din zona aceea a venit si vorba: Ce meserie ai, domnule? Sunt milionar.”

Dan Falcan, istoric: „Era atat de bogat incat in anii crizei economice din 1929-1933 a garantat pentru statul roman imprumutul facut in Franta. Deci el persoana particulara, singur, a garantat statul roman, spunand ca, daca nu e in stare statul roman sa plateasca, se angajeaza el sa plateasca suma respectiva.”

Olteanul Jean Mihail nu s-a casatorit niciodata si nu a avut urmasi. La moartea sa, in anul 1936, si-a donat toata averea statului roman. Dupa venirea comunistilor, piesele valoroase de arta care se aflau in palatul sau de la Craiova au disparut, iar singurul lucru care mai aminteste de cel mai bogat om din perioada interbelica este cladirea care a devenit astazi Muzeul de Arta.

Dan Falcan, istoric: „Un palat superb facut undeva intre 1896-1908 de catre Paul Gautreu care facuse si Palatul Regal din Bucuresti.”

Georgeta Filitti, istoric: „Exista o trufie a omului bogat, sigur ca da. Si atunci, Jean Mihail a vrut sa-si acopere aceasta cladire, o casa frumos degajata, cu o gradina in jur, cu o rampa pentru trasuri, a vrut sa si-o acopere cu aur. Si a trebuit sa ceara voie regelui Carol I. Regele a spus: da, sunt de acord. Dar te rog sa asezi galbenii, cocoseii, te rog sa-i asezi pe cant. Si asta va dati seama ca trebuia o cantitate mai mare de aur, incat a trebuit sa renunte.”

Nicola Prodanof

Tot la inceputul secolului trecut, Nicola Prodanof punea bazele uneia dintre cele mai mari industrii din Romania interbelica: cea de incaltaminte.

Dan Falcan, istoric: „Prodanofii erau o familie de bulgari din Tulcea, Nicola Prodanof a luat-o incet ca ucenic, ca cizmar, pana cand si-a creat propriul atelier, apoi prin abilitatile lui de intreprinzator, de manager, cum am spune astazi, a reusit sa puna pe picioare doua fabricute de incaltaminte, asta in 1889 la Tulcea... a avut succes cu ele si in 1913 le-a transferat la Bucuresti si a infiintat aceste doua fabrici, Tabacaria Nationala si Pionierul.”

Boris Prodanof, nepotul industriasului Nicola Prodanof: „Suntem in fata unor hale de prelucrare, aici era tabacaria de piei, una din cele 30 de constructii care sunt in aceasta incinta, care este total abandonata, total distrusa si care, probabil de vreo 20 de ani, nu mai functioneaza nimic aici.”

Boris Prodanof este unul dintre nepotii marelui industrias Nicola Prodanof. Astazi traieste in Brazilia, dar de ani buni incearca sa recupereze averea bunicului sau, care a fost confiscata de comunisti.

Boris Prodanof, nepotul industriasului Nicola Prodanof: „In acea perioada, inainte de nationalizare, bunicul meu avea circa de 4.000 de muncitori in acest complex de fabrici, iar functionarii cei mai importanti si demni de incredere ai lui primeau casele din jurul fabricii, le primeau cadou ca sa locuiasca cu familiile.”

La nationalizare, Nicola Prodanof a reusit sa plece cu sotia sa in Elvetia, acolo unde a si murit. Familia ramasa in Romania a fost evacuata din case si intemnitata.

Fabricile de incaltaminte au functionat insa si sub regimul comunist. Contractul cu Adidas, semnat in anii '80, le-a transformat in cel mai mare exportator de incaltaminte de sport al Romaniei. Inainte de 1989, 8.000 de oameni lucrau la "Pionierul". Astazi, curtea fostei fabrici este mai trista ca oricand.Daca marii industriasi ai Romaniei s-au remarcat in perioada interbelica prin inovatie, au existat si oameni care au facut averi considerabile in alte domenii si prin alte mijloace. Au fost, cum s-ar spune, oamenii potriviti, la momentul potrivit. Au beneficiat de contracte cu statul si au ramas cunoscuti in istorie datorita rolului pe care l-au avut in dezvoltarea economica a tarii.

Georgeta Filitti, istoric: „Dupa primul razboi mondial se intampla un fenomen care e propriu lumii intregi si anume, apar imbogatitii de razboi. Cu alte cuvinte sunt oamenii care folosesc o oportunitate, in primul rand nevoia statului de a procura resurse. Si aici intervine un arbitru care se lasa mituit. E vorba de regele Carol, care fiind bine motivat de unul sau de altul, impunea incheierea acestor contracte.”

Aristide Blank, Jean Mihail si Nicola Prodanof faceau parte din elita milionarilor interbelici. Chiar daca si-au desfasurat activitatile in domenii diferite, aveau, totusi, cateva lucruri in comun.

Georgeta Filitti, istoric: „Au avut in vedere interesul personal, au avut insa in vedere si interesul general. Si asa cum s-au comportat in societate, in urma lor a ramas ceva si asta mi se pare lucrul cel mai important.”
Aristide Blank

Despre Aristide Blank, la origine evreu, se spunea ca era un „poet ratacit in lumea afacerilor”. S-a nascut in anul 1883 si a studiat Dreptul si Stiintele Economice. Tatal sau, Mauriciu Blank, a fost unul dintre intemeietorii bancii Marmorosch Blank, a carei cladire exista si astazi pe Strada Doamnei din Bucuresti.

Dan Falcan, istoric: „Banca Marmorosch Blank a luat fiinta in 1848. Era o perioada de renastere nationala, imediat dupa revolutia din 1848 si un bancher evreu, Iacob Marmorosch a infiintat aceasta banca la care ulterior l-a luat asociat pe tanarul Mauriciu Blank, care cand a devenit asociat avea sub 18 ani si practic sa zicem, dupa 1870 cand batranul Marmorosch s-a retras la Viena, unde a si murit, Mauriciu Blank a fost nu doar presedintele Consiliului de Administratie, dar sa zicem asa, factotumul in aceasta banca celebra Marmorosch Blank.”

In 1914, Aristide, fiul sau promitator, a preluat afacerile bancare.

Dan Falcan, istoric: „Aristide Blank e un personaj fabulos, as spune ca e ceva intre un print al renasterii si un mafiot din anii 30 din Chicago, avea o personalitate foarte complexa, era un tip extraordinar de inteligent si de abil. Argetoianu chiar spune la un moment dat ca el cu aceasta banca relativ mica in ansamblul bancilor europene, el voia practic sa rastoarne intreaga lume.”

Georgeta Filitti, istoric: „Aristide Blank sugera mereu diverse formule pentru redresare economica, pentru sporirea veniturilor tarii... Dar el a facut mai mult. El a inventat o casa de editura. La aceasta editura apar o serie de lucrari impecabile din punct de vedere grafic.”

Sub conducerea lui Aristide, in anul 1923, banca Marmorosch Blank atingea apogeul. Avea 25 de sucursale in tara si patru in strainatate. A devenit cea mai puternica institutie financiara din Romania. Iar relatiile de prietenie ale directorului bancar cu regele Carol al II-lea nu au facut decat sa-i usureze drumul catre succes.

Dan Falcan, istoric: „Din 1930 pana in 1932 a fost principalul consilier si sfetnic al lui Carol al II-lea, ei se potriveau foarte bine, erau amandoi niste firi fantaste, visau la tot felul de lucruri, pe care... putintele lor nu ii ajutau sa le indeplineasca, unul voia sa ajunga dictator, celalalt voia sa ajunga stapanul sistemului bancar din Romania si eventual, din Europa, dar aveau proiecte din astea foarte fantasmagorice si se intelegeau foarte bine.”

Insa marea criza economica a inchis in anul 1931 portile celei mai puternice banci din Romania.

Dan Falcan, istoric: „Regele Carol al II-lea s-a facut luntre si punte ca sa salveze banca, a intervenit pe langa ministri, pe langa guvernatorul Bancii Nationale, pe langa toti factorii de decizie ca sa salveze banca Marmorosch Blank.”

Georgeta Filitti, istoric: „Dupa falimentul bancii lui, a avut cateva momente de panica si atunci s-a gandit sa intermedieze. El s-a oferit sa aduca niste fonduri din Anglia.”

Dupa venirea comunistilor, soarta lui Aristide Blank a fost aceeasi ca a multor milionari interbelici: temnita grea.

Dan Falcan, istoric: „Aristide Blank a fost implicat in tratativele economice pe care regimul comunist de la Bucuresti le-a dus cu Anglia, cu Franta, anii 45-46-47, dar ulterior a fost arestat in 1952 pana la urma, condamnat la 20 de ani de temnita grea si pana la urma, la interventii din Occident, i s-a dat drumul sa plece.”

Blank a primit permisiunea sa se stabileasca la Paris, unde a si murit la varsta de 77 de ani. In urma lui a ramas astazi una dintre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti, a carei soarta sta sub semnul intrebarii.
Jean Mihail

Despre Jean Mihail, macedonean la origini, se spune ca era cel mai bogat roman din perioada interbelica. Familia sa detinea peste 100.000 de hectare de teren in toata Romania.

Georgeta Filitti, istoric: „Tot din zona aceea a venit si vorba: Ce meserie ai, domnule? Sunt milionar.”

Dan Falcan, istoric: „Era atat de bogat incat in anii crizei economice din 1929-1933 a garantat pentru statul roman imprumutul facut in Franta. Deci el persoana particulara, singur, a garantat statul roman, spunand ca, daca nu e in stare statul roman sa plateasca, se angajeaza el sa plateasca suma respectiva.”

Olteanul Jean Mihail nu s-a casatorit niciodata si nu a avut urmasi. La moartea sa, in anul 1936, si-a donat toata averea statului roman. Dupa venirea comunistilor, piesele valoroase de arta care se aflau in palatul sau de la Craiova au disparut, iar singurul lucru care mai aminteste de cel mai bogat om din perioada interbelica este cladirea care a devenit astazi Muzeul de Arta.

Dan Falcan, istoric: „Un palat superb facut undeva intre 1896-1908 de catre Paul Gautreu care facuse si Palatul Regal din Bucuresti.”

Georgeta Filitti, istoric: „Exista o trufie a omului bogat, sigur ca da. Si atunci, Jean Mihail a vrut sa-si acopere aceasta cladire, o casa frumos degajata, cu o gradina in jur, cu o rampa pentru trasuri, a vrut sa si-o acopere cu aur. Si a trebuit sa ceara voie regelui Carol I. Regele a spus: da, sunt de acord. Dar te rog sa asezi galbenii, cocoseii, te rog sa-i asezi pe cant. Si asta va dati seama ca trebuia o cantitate mai mare de aur, incat a trebuit sa renunte.”
Nicola Prodanof

Tot la inceputul secolului trecut, Nicola Prodanof punea bazele uneia dintre cele mai mari industrii din Romania interbelica: cea de incaltaminte.

Dan Falcan, istoric: „Prodanofii erau o familie de bulgari din Tulcea, Nicola Prodanof a luat-o incet ca ucenic, ca cizmar, pana cand si-a creat propriul atelier, apoi prin abilitatile lui de intreprinzator, de manager, cum am spune astazi, a reusit sa puna pe picioare doua fabricute de incaltaminte, asta in 1889 la Tulcea... a avut succes cu ele si in 1913 le-a transferat la Bucuresti si a infiintat aceste doua fabrici, Tabacaria Nationala si Pionierul.”

Boris Prodanof, nepotul industriasului Nicola Prodanof: „Suntem in fata unor hale de prelucrare, aici era tabacaria de piei, una din cele 30 de constructii care sunt in aceasta incinta, care este total abandonata, total distrusa si care, probabil de vreo 20 de ani, nu mai functioneaza nimic aici.”

Boris Prodanof este unul dintre nepotii marelui industrias Nicola Prodanof. Astazi traieste in Brazilia, dar de ani buni incearca sa recupereze averea bunicului sau, care a fost confiscata de comunisti.

Boris Prodanof, nepotul industriasului Nicola Prodanof: „In acea perioada, inainte de nationalizare, bunicul meu avea circa de 4.000 de muncitori in acest complex de fabrici, iar functionarii cei mai importanti si demni de incredere ai lui primeau casele din jurul fabricii, le primeau cadou ca sa locuiasca cu familiile.”

La nationalizare, Nicola Prodanof a reusit sa plece cu sotia sa in Elvetia, acolo unde a si murit. Familia ramasa in Romania a fost evacuata din case si intemnitata.

Fabricile de incaltaminte au functionat insa si sub regimul comunist. Contractul cu Adidas, semnat in anii '80, le-a transformat in cel mai mare exportator de incaltaminte de sport al Romaniei. Inainte de 1989, 8.000 de oameni lucrau la "Pionierul". Astazi, curtea fostei fabrici este mai trista ca oricand.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

Galerie Foto

Aristide_Blank.png
bancher talent latifundiar bogat statul roman cizmar manager romaniei
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2079 (s) | 23 queries | Mysql time :0.050408 (s)