News Flash:

Secretele milionarilor interbelici - Nicolae Malaxa si Max Ausnit

2 Februarie 2016
2292 Vizualizari | 0 Comentarii
Nicolae Malaxa si Max Ausnit
Daca America i-a dat lumii pe magnatii Ford, Rockefeller sau Rothschild, si Romania se mandreste cu destui industriasi care au reusit sa faca averi considerabile. Nicolae Malaxa si Max Ausnit sunt doar doi dintre cei mai bogati intreprinzatori din perioada interbelica. Emisiunea „Bonton” deschide primul capitol din istoria celor mai bogati romani si patrunde intr-o lume cu lumini si umbre, unde banul si contractele cu statul faceau legea. Cu toate acestea, exista o diferenta uriasa intre milionarii de otel, de ieri, si cei de carton, de astazi.

Idei care au nascut averi de milioane de dolari, dar si acuzatii de complot, concurenta mai mult sau mai putin loiala. Pe scurt, asa s-ar putea descrie lupta pentru putere. Protagonistii? Cei mai bogati romani din perioada interbelica. Magnatii de atunci au lasat in urma lor adevarate imperii, dar si modele de antreprenoriat.

„Oamenii din vremea aceea aveau substanta, plecau de la ceva, veneau din medii, nu neaparat defavorizate, dar nu erau ei insisi deja bogati. Veneau din niste familii, sa spunem, ori sarace, ori decente, dar au reusit sa ajunga de la nivelul asta de decenta la nivel de lux, de extravaganta prin propriile lor forte, facand ceva, creand locuri de munca. (...) Au creat ceva, au creat plus valoare. Nu aveau in niciun caz stilul de viata ostentativ al actualilor milionari”, subliniaza istoricul Dan Falcan.

Vezi si Relatiile politice ale lui Nicolae Malaxa

Nicolae Malaxa si Max Ausnit au fost doi dintre cei mai bogati oameni de afaceri din perioada interbelica.

Averile se faceau, in mod cert, mult mai corect decat astazi, ca sa facem o comparatie... Greu nu era, in masura in care aveai abilitatile respective, ca in orice intreprindere iti trebuie talent si dorinta de a face respectivul lucru, in schimb mediul economic, social, juridic era propice pentru efectuarea unor astfel de afaceri”, spune Dan Falcan.

Nicolae Malaxa. „Pentru el, angajatii erau ca si propria familie”

Nicolae Malaxa s-a nascut la Husi in anul 1884 intr-o familie de aromani si a studiat ingineria in Germania. In 1921 a cumparat cateva terenuri in afara Bucurestiului, iar cativa ani mai tarziu, a construit doua dintre cele mai importante uzine ale acelor vremuri: cea de locomotive si cea de tevi petroliere, respectiv Uzinele Malaxa, devenite ulterior 23 August, iar apoi Faur si Republica.

„Sistemul prin care le-a condus a fost unul extrem de modern, in primul rand a stiut sa apeleze la tot ce avea mai valoros Romania in materie de ingineri. In 1928, Malaxa reuseste sa trimita pe poarta fabricii prima locomotiva romaneasca, locomotiva Malaxa. In 1936 scoate prima locomotiva diesel romaneasca si era un motiv de mare mandrie, dupa 1930 Romania n-a mai importat locomotive. Iar locomotivele Malaxa nu numai ca acopereau intern, dar se vindeau foarte bine si la export”, spune Dan Falcan.

Vezi si Iata cine a produs primul automobil suta la suta romanesc

„Erau, sa zic, doua fabrici-fanion, erau embleme ale unei industrii nationale, dar din pacate, operau intr-un regim neconcurential, nu aveau multi concurenti la vremea respectiva si din cauza asta au ramas ca fiind niste branduri nationale”, explica Valentin Ionescu, fost ministru al privatizarii.

Chiar daca, in acea epoca, nu exista un departament de resurse umane care sa fie atent la nevoile angajatilor, Malaxa se ocupa personal de aceasta problema.

„Pentru el, angajatii erau ca si propria familie. Avea grija ca toti angajatii lui sa aiba salarii mari, salariile la Malaxa erau mult mai mari decat la restul intreprinderilor, avea grija sa dea prime de Craciun, de Paste, sa-i imbrace pe copiii angajatilor, a creat cantina pentru angajati, spital pentru angajati, le-a creat angajatilor sai toate conditiile ca acestia sa fie multumiti, sa n-aiba alte griji decat munca in intreprindere si sa ii fidelizeze”, mentioneaza istoricul Dan Falcan.

Malaxa si Ausnit, rivali in afaceri, dar abonati la contractele cu statul

In anul 1923, Max Ausnit, evreu la origine, ajungea directorul Uzinelor de Fier si Domeniilor Resita. Astfel, Malaxa si „regele otelului" deveneau rivali in afaceri.

„Au avut ceea ce spunem astazi, privilegiul unei relatii cu statul, pe care altii nu il aveau si care astazi n-ar mai fi posibila. Nu era o competitie deschisa, nu era o competitie egala, asa s-au dezvoltat. Comenzile de stat se dadeau prin lege si in felul acesta, marii industriasi romani au facut rost de capital sa se dezvolte. Este adevarat, diferenta dintre cei de atunci si cei de acum este ca banul a fost folosit pentru productie, acuma banul se risipeste”, spune Valentin Ionescu, potrivit digi24.ro.

Traditia contractelor cu statul nu se respecta de ieri, de azi, ci de aproape un secol. Dovada? Privilegiile pe care cei doi industriasi le-au obtinut chiar prin intermediul regelui Carol al II-lea.

„In 7 iunie 1931, Malaxa impreuna cu Ausnit s-au dus la rege cu o geanta cu 100 de milioane de lei, o suma enorma pentru vremea aia si i-au oferit-o spunandu-i: majestate, industria romaneasca va e recunoscatoare pentru felul in care o sprijiniti si o promovati si noi v-am adus aici niste bani, 100 de milioane pentru sprijinirea operelor de caritate, pe care stim ca le faceti. Si Malaxa, si Ausnit aveau grija sa satisfaca anumite cerinte, nu numai ale lui Carol al II-lea, cat in principal ale Elenei Lupescu, amanta lui Carol, sau altii care aveau o influenta asupra regelui, iar modalitatea cea mai practica prin care Malaxa ii era recunoscator majestatii sale era faptul ca pierdea la poker”, relateaza istoricul Dan Falcan.

Carol al II-lea a cumparat in 1930 o casa boiereasca, pentru a o oferi amantei sale, Elena Lupescu. Tot aici se jucau si partidele de poker intre Malaxa, Ausnit si rege. Se spune ca industriasii nu se intreceau doar in afaceri, ci si in a pierde sume considerabile de bani in favoarea majestatii.

Dan Falcan, istoric: „Interesant este ca la un moment dat, Max Ausnit i-a si spus maresalului palatului, Ernest Urdareanu, si el participant la aceste partide de poker, i-a spus: Mai Urdarene, de ce nu ne spune direct regele de ce suma de bani are nevoie ca stam aici toata noaptea in fum?

Coruptia exista, dar as spune ca spre deosebire de ziua de astazi, pana sa se ajunga la coruptie, omul asta facuse ceva prin propriile puteri”.

Epilog

Concurenta dintre cei doi oameni de afaceri a durat pana in anul 1939, atunci cand Ausnit a intrat in dizgratia lui Carol al II-lea.

„In 1939 deja relatiile Romaniei se indreptau spre Germania. Si atunci Carol al II-lea a modificat politica externa a Romaniei de pe datele ei vechi, alianta cu Franta s-a reorientat catre o alianta cu Gemania lui Hitler. Or, in aceste conditii, prietenia lui cu un industrias evreu dadea prost”, explica Dan Falcan.

„Au gasit un motiv si l-au dat in judecata, un proces aranjat, a fost condamnat, a fost chiar la inchisoare la Jilava, pentru 9 luni, un an, pana ce Carol a fugit din tara. Dupa asta, Antonescu l-a lasat sa se duca intr-un sanatoriu si pe urma sub arest de casa, la casa lui in Bucuresti. Dupa un timp, a devenit evident ca daca nu iese din tara, n-o sa iasa niciodata. Si a venit in America, eu care am facut armata acolo, am devenit cetatean repede si am putut sa-l aduc in America pe viza mea de emigrare”, povesteste Steven Ausnit, fiul industriasului Max Ausnit.

Max Ausnit a trait in Statele Unite pana la sfarsitul vietii sale, in 1957. Iar, Steven, fiul sau, astazi in varsta de 91 de ani, a reusit sa recupereze mare parte din averea tatalui. I-a mostenit insa si talentul in afaceri.

„In America am inceput cu alta afacere, care este un fel de zip and plastic si care cu cu timpul s-a dus in ambalaj si a devenit o afacere destul de mare si o industrie foarte mare. Industria pe care am inceput-o cu o bucata mica de plastic, acuma poate e de doua miliarde de dolari”, spune Steven Ausnit.

Nu se poate spune acelasi lucru si despre afacerile lui Malaxa. Pentru ca sprijinise Miscarea Legionara, industriasului i-au fost confiscate proprietatile de catre maresalul Ion Antonescu.

„La nationalizare, in 1948, comunistii l-au pastrat ca si consultant tehnic al intreprinderii care i-a apartinut, Uzinele 23 August, dar el si-a dat seama ca zilele lui sunt numarate, fiindca reprezenta tiparul exploatatorului nemilos din perioada interbelica si lucrurile se vedea ca vor fi negre pentru el, asa incat in timp ce era plecat intr-o delegatie la Viena a ramas in strainatate. S-a stabilit in Statele Unite, a fost sprijinit foarte mult de Richard Nixon, viitorul presedinte al Statelor Unite, americanii n-au vrut sa-i dea drept de rezidenta permanenta, Nixon s-a zbatut mult in Congres, n-a reusit, dar lucrurile au trenat pana in 1965 cand el a murit, la New Jersey”, povesteste Dan Falcan.

Fiica sa, Irina Malaxa, s-a casatorit cu George Emil Palade, primul roman caruia i-a fost decernat Premiul Nobel. Cei doi au avut doi fii, care au reusit, dupa 90, sa recupereze o mare parte din averea bunicului lor.

„Mi se pare ca la Fondul Proprietatea li s-a si dat actiuni de ordinul a 350 de milioane de dolari, care sa acopere valoarea intreprinderilor avute de bunicul lor”, spune Dan Falcan.

Astazi au mai ramas putine semne ale existentei celor doi milionari interbelici. Printre ele, sediul Institutului Cultural Roman, care era locuinta lui Malaxa, si fosta resedinta a lui Ausnit din bulevardul Aviatorilor numarul 1. Mostenirea lor nu poate fi evaluata insa doar in case, bani sau actiuni.

„Trebuie sa invatam de la ei doua lucruri, si anume ca au muncit foarte mult sa ajunga in primul rand antreprenori, chiar daca ulterior poate au fost si favorizati de stat, dar erau adevarati antreprenori, aveau o educatie la baza pe care astazi multi n-o au... Astea doua lucruri, munca si educatia. Astea doua le aveau, restul poate conteaza mai putin”, spune Valentin Ionescu, fost ministru al privatizarii.

„Odata cu trecerea timpului parca in toata zgura asta, activitatea si viata unor oameni dispare si ramane ce a fost bun. Or si Malaxa, si Ausnit au fost niste oameni intreprinzatori si as concluziona prin ceea ce a spus Malaxa la un moment dat: Am vrut sa dovedesc lumii ca Romania nu e doar o tara de plugari si pastori si ca avem si vocatie industriala, avem vocatie de intreprinzatori. Asta au reusit Malaxa si cu Ausnit si asta ramane si ca un indemn pentru viitor, romanii au aceasta capacitate”, spune istoricul Dan Falcan.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

america ford rockefeller rothschild romania industriasi nicolae malaxa
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1946 (s) | 34 queries | Mysql time :0.057009 (s)